joi, 28 februarie 2013

Un calcul de miliarde

Motto: Suntem o vacă de muls, BĂI BOILOR!!! (Comentariu pe un site)
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Petrom a avut anul trecut un profit record, de 3,946 miliarde lei (885,5 milioane euro), în creştere cu 5%, iar vânzările au urcat cu 16%, la un nou maxim, de 26,258 miliarde lei (5,892 miliarde euro). Petrom a contribuit anul trecut cu 1,27 miliarde de euro la profitul înainte de dobânzi şi taxe (EBIT) al OMV, reprezentând 41% din câştigul de 3,1 miliarde de euro raportat de grupul austriac de petrol şi gaze, care a consemnat un avans de 24% faţă de anul 2011. În 2011, Petrom a adus 1,165 miliarde de euro la profitul EBIT al OMV. Potrivit raportului financiar al grupului, vânzările la nivelul producătorului austriac de petrol au avansat cu 25% anul trecut, de la 34 miliarde de euro în 2011 la 42,65 miliarde de euro. Câştigul EBIT ajustat pentru factori excepţionali (Clean CCS EBIT) al OMV a urcat cu 35% în perioada analizată, de la 2,53 miliarde de euro la 3,41 miliarde de euro. Petrom a contribuit cu 1,32 miliarde de euro la Clean CCS EBIT al OMV anul trecut, în urcare cu 2% comparativ cu anul precedent, când a generat 1,29 miliarde de euro. Preţul petrolului Brent a stagnat anul trecut, la aproximativ 111 dolari pe baril.Acesta a fost şi este comunicatul pe care l-am citit pe un site de ştiri aşteptând o ciorbă să dea un clocot. Iată, mi-am zis, cum în plină recesiune sau criză sau cum vreţi să o numiţi, o companie nu numai că reuşeşte să se menţină pe linia de plutire, dar face un profit bunicel. Cu o mică observaţie: toate cifrele de creştere se referă la bani şi nu la cantităţi. Nicăieri nu ni se spune că vânzările au cresut cu atâtea milioane tone, ci cu atâtea miliarde de euro. Ceea ce ne duce la ideea speculativă că, date fiind condiţiile de criză (adică volum scăzut de vânzări), compania nu a realizat venituri sporite din vânzarea unor cantităţi sporite faţă de anul trecut.
Ce înseamnă un bun management, şi-a zis în continuare economistul amator din mine. Oameni gospodari, cu spirit de iniţiativă, au implementat metode moderne de producţie şi management şi uite ce profit frumuşel le-a ieşit. Bravo lor, bravo lor, bravo petroliştilor! nu m-am putut abţine să nu exclam în timp ce mestecam în oala aflată pe aragaz.
Dar, pentru că ciorba mea încă nu clocotea, ca să nu mă plictisesc, am continut să mă gândesc la comunicatul citit deşi, recunosc, nu sunt analist economic, iar abilităţile mele în domeniu sunt reduse la minimum. Şi ce să vezi? Am început să mă întreb din ce au scos respectivii profitul, ce au vândut sau au făcut. Păi, după cum se ştie, Petrom vinde benzină şi produse petroliere. Produse ale căror preţuri au crescut de la o zi la alta, aproape fără măsură şi fără control (pentru că, să-mi fie scuzată atitudinea, dar nu dau două parale pe comunicatul Consililui Concurenţei cum că ar fi descoperit nu ştiu ce nereguli legate de preţurile practicate de companiile petroliere).
Cu naivitatea care mă caracterizează, mă gândesc că e normal să crească preţurile produselor petroliere din moment ce au crescut preţurile la petrol. Dar naivitatea mea nu face nici ea două parale pentru că iată, chiar comunicatul mă informează că preţul petrolului a fost constant anul trecut.
Animat de cele mai bune intenţii mă gândesc la accizele inumane percepute de statul român. Dar accize crescute aplicate la un preţ neschimbat al petrolului nu duc la mărirea profitului, ci la scăderea acestuia. Doar dacă... doar dacă... da, aşa este, doar dacă vânzătorul nu măreşte la fel de inuman preţurile la produsele vândute. Pornind de la un preţ neschimbat al petrolului la care se adaugă accize majorate, un profit mai mare decât în anul precedent nu poate rezulta decât mărind preţul mult mai mult decât s-au mărit cheltuielile.
Ca să facem o scurtă recapitulare, putem estima cu o marjă destul de mică de eroare că profitul companiei a crescut datorită majorării preţurilor. Sau, ca s-o spunem pe scurt, ceea ce au numit ei profit sunt, de fapt, banii luaţi din buzunarele consumatorilor în procent şi în cantităţi mai mari ca anul trecut.
Să auzim de bine!

miercuri, 27 februarie 2013

Şase? Şase!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă mărturisesc faptul că aderarea României la Uniunea Europeană nu mi-a provocat un prea mare entuziasm turistic. În fond, firme nu am, exporturi nu fac, importuri nici atât, iar pentru excursille pe care le fac cu ocazia concediilor nu mă deranja absolut deloc utilizarea paşaportului. Cu sau fără paşaport, tot atât stăteam în vămi.
Dar iată, au fost oameni cu un orizont mult mai larg ca al meu, oameni mult mai pragmatici, oameni care s-au bucurat sincer de această realizare, oameni care, văzând că au terminat cam tot ce se putea fura în ţară, şi-au dat seama că aderarea le deschidea noi perspective.
Şi citesc o ştire cum că şase români au fost prinşi furând cabluri de cupru în Franţa. Desigur, pentru noi, românii, ştirea nu mai este ştire de mult timp, dar imaginea unor francezi lipsiţi de cablurile lor zilnice de cupru mă intrigă.
Desigur că bunii mei conaţionali, nişte bieţi oameni săraci, lipsiţi de posibilitatea unor locuri de muncă pe măsura lor în ţară, în drum spre multinaţionalele unde sperau să fie angajaţi ca directori executivi s-au gândit să nu meargă cu mâna goală şi au luat şi ei nişte cupru, acolo, că n-o fi foc. Iată, mi-am zis, ce înseamnă o minte deschisă. Eu, unul, mai slab pregătit, mă gândeam că dreptul la liberă circulaţie mi-ar permite să merg în altă ţară doar ca turist sau ca să muncesc. Acum, după această ştire banală, aproape zilnică, îmi dau seama ce perspective aş fi avut dacă mă gândeam că aş fi putut merge în străinătate şi ca să fur... Iată cum, abia după citirea acestei ştiri, îmi dau seama de încă unul din multele motive care i-au făcut pe români să iasă în stradă chiuind în ziua aderării.
Dar, la o analiză mai atentă, observăm că lucrurile nu se opresc aici. Haideţi să facem o mică socoteală aşa, repede, pe genunchi, cum se spune. Au francezii oameni săraci? Au, cum să nu aibă. Dar nemţii, adică germanii, au şi ei săraci în rândul populaţiei? Au, mai puţini, e drept, dar au. Dar spaniolii, spaniolii au săraci? Au, cum să nu! De ce n-ar avea şi ei săracii lor? Dar belgienii? Ce ziceţi de belgieni, au săraci? Desigur, au. Ce, ei sunt mai cu moţ? Orice ţară, indiferent cât de civilizată este sau de standardul de viaţă îşi are săracii ei. Până şi Suedia îşi are săracii ei!
Ei bine, dragii mei, atunci putem să concluzionăm. A auzit cineva de săraci din Franţa veniţi la furat în România? Dar de nemţi săraci veniţi la furat în Bulgaria? De belgieni săraci veniţi la furat în Ungaria a auzit cineva? Dar de spanioli săraci care să fi mers la furat în Cehia a auzit cineva? Iată cum, o analiză simplă şi lucidă ne relevă adevărata motivaţie a dorinţei românilor de a adera la Spaţiul Schengen: în spiritul reciprocităţii şi al unui tratament egal pentru toţi cetăţenii Europei, vor putea veni astfel şi săracii din ţările occidentale la furat în România.
Să auzim de bine!


marți, 26 februarie 2013

Congelare proaspătă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Alimentele nu se decongelează folosind apa fierbinte, spune un vechi dicton ostrogot. Între noi fie vorba, asta o ştiu de pe vremea când eram ghid şi dezgheţam piciorele degerate în apă rece, nicidecum în apă caldă. Pentru mulţi dintre noi, congelarea anumitor alimente le sugerează posibilitatea depozitării a la longa a produselor alimentare. Dar este total greşită ideea conform căreia, dacă păstrăm alimentele în congelator, ele îşi vor păstra şi calităţile organoleptice.
Adevărul este cu totul altul, din păcate. Indiferent de ceea ce congelăm şi de condiţiile în care o facem, niciun aliment nu trebuie păstrat mai mult de 6 luni. "Congelatorul nu este un aparat care să prelungească termenul de valabilitate al produselor" sunt spusele unui specialist, şi anume Gabriela Berechet.
Pentru a li se păstra calităţile, temperatura în centrul acestora trebuie să fie de –25°C, iar la suprafaţă de –50°C (evident, la umbră, adăugăm noi maliţioşi). Personal, nu am văzut încă un frigider, congelator sau combină frigorifică casnică, în stare să asigure aceste temperaturi. Pe cale de consecinţă, în mediul casnic majoritatea alimentelor nu pot fi păstrate mai mult de o lună. Termenul poate fi depăşit cu o condiţie: să nu deschidem uşa congelatorului, ceea ce e mai greu de îndeplinit, mai ales dacă avem copii în dotare. Stăm în faţa congelatorului, cu uşa acestuia deschisă şi ne întrebăm ce vom găti, uitându-ne la el ca la ecranul televizorului. Indecizia durează uneori şi zece minute, iar până să ne hotărâm, deja aerul cald din cameră s-a infiltrat în rafturile congelatorului, iar lanţul frigorific a fost întrerupt.
Pentru decongelare decizia trebuie luată cu o zi înainte, pentru că alimentele congelate trebuie şi decongelate înainte de a fi gătite. Aşa cum precizam la început, nu vom pune carnea în apă sau sub jet de apă fierbinte. Se va folosi apa rece, cu alimentele ambalate în pungi izolate, astfel încât apa să nu ajungă la ele. Cea mai rapidă soluţie de decongelat este folosirea cuptorului cu microunde, dar cea mai sănătoasă este lăsarea alimentelor în frigider de pe o zi pe alta. Iar odată decongelat un produs, gata, nu se mai recongelează, ci trebuie folosit atunci şi în totalitate.
Pentru a semnala întreruperea lanţului frigorific şi a se evita îmbolnăvirea populaţiei, americanii au introdus, încă de acum 20 de ani, o metodă foarte simplă. Pentru etichetele alimentelor congelate se foloseşte o substanţă evidenţiatoare, care îşi schimbă culoarea atunci când lanţul frigorific este întrerupt. Este semnul că alimentele trebuie repuse urgent la loc, în congelator. Eticheta ar fi foarte utilă şi în cazul curăţirii congelatorului după metoda lui Pazvante: se scot toate alimentele, se lasă pe masa din bucătărie sau în chiuvetă, iar congelatorul este scos din priză toată ziua. Desigur, sunt puţini românii care au două congelatoare pentru a muta alimentele dintr-unul într-altul atunci când se face curăţarea, iar cei care îşi permit aşa ceva nu se ocupă de curăţarea lor. Indiferent de metodă, după terminarea curăţeniei, se va alimenta mai întâi frigierul sau congelatorul de la reţeaua electrică, iar abia apoi, când acesta a ajuns la temperatura potrivită, se vor introduce şi alimentele.
În cazul unei congelării adecvate, alimentele de origine vegetală pot sta congelate maximum 6 luni, la fel şi carnea de porc sau de vită. Pentru carnea de pui, termenul este redus la jumătate. Toate aceste termene mai depind şi de cât de grasă este carnea. Ţesutul gras se degradează foarte repede, din proces rezultând produşi secundari de lipoliză, care duc la alterarea alimentului. De obicei, agregatele moderne au aplicate pe uşa congelatorului simboluri care indică termenul maxim de congelare în funcţie de natura alimentelor.
Sfatul meu prietenesc este să consumaţi cât mai puţine alimente congelate şi să vă dedicaţi consumului de alimente proaspete. Aţi observat ce culoare capătă carnea congelată? Brrr...
Să auzim de bine!

luni, 25 februarie 2013

Ca să fie lucrurile clare!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vineri v-am prezentat ultima postare din seria „Ce mâncăm”. Câteva precizări se impun, măcar acum, la sfârşit. Nu sunt specialist nutriţionist nici măcar în ceea ce priveşte propria alimentaţie. Tot ceea ce aţi citit reprezintă păreri ce aparţin în totalitate distinsului domn profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, aşa cum au fost preluate de ziariştii de la Jurnalul Naţional. Singurele mele intervenţii s-au rezumat la corectarea ortografică a textelor (între noi fie vorba, cu neaşteptat de multe şi puerile erori pentru nişte redactori de ziar).
Opiniile respective au fost publicate în perioada 2006-2008, ceea ce face posibil ca, între timp, unele produse să fi dispărut de pe piaţă sau să fi fost supuse unor modificări faţă de datele menţionate în articole.
Atunci de ce le-am publicat? Păi, tocmai pentru că este vorba de produse alimentare, de produse pe care le consumăm zilnic sau la anumite intervale, produse pe care le considerăm mai mult sau mai puţin necesare traiului zilnic, încercând astfel să vă atrag atenţia astfel că, înainte de a deschide gura este mai bine să deschideţi ochii!
Pic cu pic se face marea şi tot aşa, E-uri cu E-uri se acumulează toxinele în corp. Un bilanţ făcut la sfârşitul zilei vă va indica valori mai mult decât îngrijorătoare în cazul în care preferaţi să mâncaţi ca să trăiţi şi nu să trăiţi ca să mâncaţi. Efortul nu este mare: înainte de a băga produsul cu E-uri în coş gândiţi-vă că peste puţin timp îl veţi băga în stomac. În fond, ce e aşa greu să citeşti o etichetă? Şi nu uitaţi cel mai mare drept dat omului de Dumnezeu: acela de a alege...
Să auzim de bine!

vineri, 22 februarie 2013

Vieţile noastre

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Voi începe postarea de azi cu o platitudine: viaţa e un lucru foarte complicat. Tare, nu? O mulţime de fapte sau vorbe, ale noastre sau ale altora formează, la urma urmei, ceea ce numim în mod uzual viaţă. În funcţie de durata vieţii fiecăruia, de condiţiile sociale, educaţionale sau de altă natură, viaţa fiecăruia poate fi mai bogată sau mai săracă în evenimente. Se cunosc cazurile unor persoane cu viaţă scurtă, dar mai bogată în evenimente decât cea a altora mult mai longevivi.
În fond, tocmai bogăţia evenimemtelor pe care le-am parcurs face frumuseţea vieţii. Greu de povestit, şi mai greu de descris. Dar iată că vremurile pe care le trăim, vremuri caracterizate, din motive care îmi scapă, de viteză şi grabă, au produs o imagine mult mai sintetică şi mai expresivă a vieţii, după cum puteţi vedea mai jos pentru cele două sexe dominante ale planetei.
Viaţa femeii în trei fotografii:

Femeie singură.

Femeie căsătorită.

Femeie divorţată.
Viaţa bărbatului în 3 fotografii:

Bărbat singur.

Bărbat căsătorit.

Bărbat divorţat.
Observăm cum imaginile sintetizează foarte sugestiv perioda de mijloc, cea a căsătoriei, ca fiind una foarte dificilă pentru ambii...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (248)

Manzanilla-Şi măslinele au E-uri
de: Cristina Andreea Calin
Producătorul s-a gândit că măslinele nu au suficientă aromă şi a adăugat un potenţiator de gust care are foarte multe efecte adverse. Din păcate, acesta nu este singurul aditiv folosit. Din această cauză valoarea biologică a măslinelor este scăzută. Mulţi dintre dumneavoastră nu îşi pot imagina că într-un borcan cu măsline verzi mai pot încăpea şi cinci aditivi alimentari. Acestea pe care noi le-am analizat sunt din sortimentul Manzanilla şi sunt umplute cu brânză mucegăită. De pe eticheta lor citim următoarele ingrediente: "Măsline umplute cu brânză cu mucegai, apă, sare, arome, potenţiator E 621, glutamat monosodic, acid citric E 330, acid lactic E 270, antioxidanţi E 300, acid ascorbic, stabilizatori E 401, alginat de sodiu".
ANALIZĂ.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, apreciază faptul că aceste măsline verzi sunt umplute cu brânză maturată cu mucegaiuri nobile. Problema este cantitatea mare de sare, care contribuie la depăşirea dozei zilnice recomandate de sare de 6 mg/zi pentru un adult. Specialistul ne atrage atenţia şi asupra aditivilor alimentari utilizaţi. Acidul citric E 330, acidul lactic E 270 şi acidul ascorbic E 300 intră în categoria E-urilor considerate a fi inofensive. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre alginatul de sodiu E 401, care acţionează ca substanţă de balast şi sechestrant în tubul digestiv. Poate diminua asimilarea substanţelor minerale şi a altor nutrienţi în intenstin. Cele mai multe efecte adverse le are glutamatul monosodic E 621. Printre acestea, specialistul nostru aminteşte: dureri de cap, slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură în antebraţ şi ceafă, astm, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă. Din această cauză, glutamatul monosodic este interzis în alimentaţia copiilor şi nu trebuie consumat de femeile însărcinate, hipoglicemici, bătrâni, cardiaci.
CONCLUZII.
Produsul poate fi consumat cu moderaţie de persoanele sănătoase. Totuşi, există şi o serie de contraindicaţii. Acesta nu este recomandat suferinzilor de boli cardiovasculare, hipertentisivilor, suferinzilor de maladii renale, hepatice, suferinzilor de gută, de cancer, celor cu edeme.
Preluare din Jurnalul Naţional, 31 Martie 2008

joi, 21 februarie 2013

Reclama e sufletul comerţului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt pline canalele de ştiri cu grafice ale realizărilor sau prognozelor economice ale României. Nu există jurnal de ştiri, nu există canal de televiziune care să nu aibă rubrică sau emisiune dedicată acestei activităţi. Indivizi cu frunţi late apar şi anunţă tot felul de prognoze despre moneda naţională sau emit judecăţi de valoare, ca să nu spunem că îşi dau cu părerea, despre economia naţională.
Toţi o fac cu figuri sobre şi pătrunse de importanţa spuselor şi titulatura de analist nu-i lipseşte niciunuia. Între noi fie vorba, singurul lucru real legat de estimările lor a fost că niciodată prognozele lor privind moneda naţională nu s-au potrivit cu spusele. Nu pun la îndoială abilităţile lor şi nici munca de analişti depusă, dar eu am alt etalon, etalon care s-a dovedit mai concret decât oricare altul.
Îmi place să văd şi să simt oraşul, îmi iubesc cetatea aşa cum este şi asta mă face să fiu atent la tot ce este în jur. Îmi place să îi privesc clădirile, chiar dacă sunt coşcovite, îmi place să îi bat străzile, chiar dacă sunt pline de gropi, îmi place să mă plimb în parcuri, chiar dacă sunt pline de gunoaie. Mă bucur când văd cum se construieşte o clădire nouă, chiar dacă e vila unui bogătan. Dincolo de pulsaţia dată de milioanele de concitadini, oraşul îşi are pulsul său, mişcarea proprie, mai mult sau mai puţin perceptibilă.
Prefer să îl parcurg cu pasul sau cu autobuzul decât cu autoturismul, pe care îl simt ca o cuşcă, un perete între mine şi viaţa oraşului. Plec de acasă şi mă întorc pe trasee diferite în fiecare zi pentru a vedea cât mai multe. Iar unul dintre lucrurile pe care le văd sunt vitrinele şi panourile publicitare.
Iar în ultimul timp văd tot mai multe vitrine care au afişe cu “spaţiu de închiriat/vânzare”. În loc să văd tot mai multe magazine deschise, terase sau restaurante, tonete sau prăvălii, în faţa ochilor îmi apare tot mai des acest anunţ, pus în vitrine de acum prăfuite, ale unor spaţii care au început să intre în paragină. Mai mult, vitrinele unor prăvălii sau localuri pe care le ştiam de ani de zile mi se prezintă acum ca nişte ochi goi, simboluri ale pustietăţii.
Al doilea lucru care îmi sare în ochi vă spuneam că sunt panourile publicitare. Sute, mii de panouri împânzeau oraşul cu ani în urmă, panouri pe care le uram de multe ori pentru că îmi acopereau vizibilitatea. Imaginea lor a fost înlocuită cu aceea a unor tabele albe sau ruginite, lipsite de orice reclame, grămezi de fiare devenite inutile. Grilele aflate pe clădiri se împuţinează de la o zi la alta, iar în locul reclamelor colorate sunt anunţuri prin care chiar firma de publicitate îşi face reclamă.
Pentru cetăţeanul care sunt, aceste două elemente sunt imaginile vii ale sărăciei economiei româneşti. Când firmele de publicitate au panourile goale asta nu înseamnă altceva decât lipsa comenzilor, iar lipsa comenzilor nu poate însemna altceva decât o economie şubrezită, fără putere. Când prăvăliile îşi părăsesc sediile, lăsându-le în paragină cu lunile şi altele noi nu se deschid, asta nu înseamnă decât acelaşi lucru: o economie fără putere.
Mai am nevoie de altă analiză economică?
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (247)

Spring-Roşii amestecate cu E-uri
de: Cristina Andreea Călin
Conţine o cantitate mare de sare. Pentru a obţine consistenţa dorită, producătorul a folosit substanţe de îngroşare şi amidon, care pot afecta sistemul gastrointestinal al consumatorilor. Sosul dulce Spring pentru pizza are în compoziţie, pe lângă apă şi sos de tomate, şi şase aditivi alimentari. Ingredientele enumerate pe etichetă sunt: "Apă, pastă de tomate, sirop de glucoză-fructoză, zahăr, amidon din porumb, sare iodată, acidifiant: acid citric E 330, antioxidant: acid ascorbic E 300, stabilizatori: gumă guar E 412, gumă xanthan E 415, conservanţi: benzoat de sodiu E 211, sorbat de potasiu E 202, legume deshidratate, plante aromatice, condimente naturale, arome naturale şi identic naturale (n.r.–artificiale).
ANALIZĂ.
Produsul este un sos cu profil nutriţional dezechilibrat, ne spune profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi. Acesta are un exces de glucide cu index glicemic foarte ridicat (zahăr, sirop de glucoză-fructoză), dar şi glucide cu absorbţie lentă (amidon din porumb). Acestea forţează pancreasul endocrin să producă mai multă insulină, îmbolnăvindu-l în timp. Sosul conţine şi o serie de aditivi alimentari cu rol de conservanţi, subsanţele de îngroşare, antioxidanţi, acidifianţi. Conservantul E211 este unul dintre cele mai periculoase E-uri. Teste realizate anul trecut au demonstrat că acesta poate produce mutaţii ale AND-ului. Gumele folosite pentru obţinerea consistenţei sosului–E 412 şi E 415, pot interfera cu absorbţia vitaminelor şi a mineralelor, împiedicând organismul să le utilizeze. Sosul conţine pe lângă cantităţi mari de zahăr şi o cantitate apreciabilă de sare ascunsă, care ar trebui să pună în alertă consumatorul. S-a demonstrat că nu trebuie să depăşim 6 g de sare zilnic, pentru a nu avea probleme de sănătate. De asemenea, produsul are şi o densitate energetică ridicată, dedusă din ingredientele utilizate la fabricarea lui.
CONCLUZII.
Produsul analizat nu este indicat copiilor, adolescenţilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, suferinzilor de hipertensiune arterială, de boli hepato-renale, celor cu maladii ale tubului gastro-intestinal. Diabeticii îl vor consuma numai cu avizul medicului curant, ţinând cont de aportul de glucide. Persoanle care sunt sensibile la unele ingrediente şi aditivi alimentari îl vor evita.
Preluare din Jurnalul Naţional, 15 Mai 2008

miercuri, 20 februarie 2013

Aţi băut două pahare pe zi de sucuri acidulate pe zi?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Atunci rău aţi făcut! Ia auziţi ce spun oamnii de ştiinţă: două pahare băute pe zi cu sucuri acidulate de fructe pot să cauzeze, pe termen lung, afecţiuni hepatice severe, care conduc la necesitatea unui transplant de ficat, potrivit unui studiu al cercetătorilor israelieni (iată, în sfârşit, că mai sunt şi alţi cercetători pe lume, nu numai britanici). De obicei, asociem maladiile hepatice cu consumul sporit (ca să nu zicem abuz) de alcool, dar studiul respectivilor oameni de ştiinţă a relevat faptul că şi băuturile nealcoolice cu un conţinut ridicat de zahăr pot să cauzeze declanşarea maladiei cunoscute sub numele de steatoză hepatică (îngrăşare a ficatului, mai pe româneşte), făcîndu-le şi mai periculoase decât abuzul de alcool.
Aceeaşi cercetători israelieni au descoperit faptul că persoanele care beau în fiecare zi un litru de băuturi gazoase sau de sucuri proaspete din fructe sunt de cinci ori mai predispuse la steatoză hepatică. De cinci ori, fraţilor! Nu e de glumă!
Cercetătorii de care vorbeam au mai dezvăluit şi faptul că două pahare de băuturi gazoase, precum Coca Cola, sunt suficiente pentru a creşte riscul unor afecţiuni hepatice, diabet sau maladii cardiace. Medicii de la spitalul Ziv Liver din Haifa au comparat rezultatele constatate în cadrul a două grupuri de voluntari care nu prezentau riscul de declanşare a steatozei hepatice. La sfîrşitul acestui studiu, medicii au constatat că 80% dintre voluntarii consumatori de sucuri carbogazoase cu un conţinut ridicat de zahăr sau de sucuri de fructe au prezentat schimbări semnificative la nivelul ficatului, comparativ cu doar 17% dintre voluntarii din grupul de control, care au băut apă chioară.
Coordonatorul acestui studiu, medicul Nimer Assy, a explicat faptul că ingredientul din sucurile carbogazoase dulci şi din cele de fructe care cauzează această maladie este un soi de zahăr denumit fructoză, care este foarte uşor absorbit de ficat. Fructoza nu afectează producţia de insulină, ci ea se depune direct în ficat, unde este transformată în grăsime. Astfel, creşte riscul de apariţie a steatozei hepatice, care duce la rîndul ei la ciroză, iar aceasta la cancerul hepatic, a explicat medicul israelian. Medicii israelieni recomandă ca părinţii să limiteze la cel mult un pahar pe zi cantităţile de sucuri dulci pe care copiii lor le consumă (dacă ar fi numai sucurile... dar copiii ştiţi bine cum trag la dulciuri...). Ei (adică medicii) susţin că părinţii ar trebui să înlocuiască aceste băuturi din dieta copiilor lor cu apă. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele oferite de conţinutul fructelor şi legumelor, medicii recomandă ca acestea să fie consumate naturale, deoarece ele conţin anumite fibre care împiedică fructoza să fie absorbită de ficat (ca să nu mai vorbim de faptul că fibrele sunt bune la digestie). Astea ar fi sfaturile pe ziua de azi.
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (246)

Bibo-Apă minerală cu aditivi alimentari
de: Cristina Andreea Călin
Galbenul de chinolină dă culoarea. Băutura are un strop de suc natural de lămâie, iar gustul de soc este obţinut din arome. Acestea sunt amestecate cu aditivi alimentari, unii dintre ei foarte nocivi.
BIBO "soc şi lămâie" este o "băutură răcoritoare carbogazoasă cu aromă de soc şi suc de lămâie". Ingredientele acestui produs sunt, după cum sunt înscrise pe etichetă: "apă naturală minerală Biborţeni–forajele F7+F8+F9, zahăr, dioxid de carbon, E 290, extract de lămâie, suc natural de lămâie (min. 0,7%), acidifiant: acid citric E 330, aromă, stabilizatori: gumă arabică E 414, gumă de esteri E 445, coloranţi: caramel cu sulfit de amoniu E 150d şi galben de chinolină E 104, conservant benzoat de sodiu E 211".
ANALIZĂ.
Produsul analizat este o băutură carbogazoasă aromată pe bază de apă naturală minerală, zaharoză, dioxid de carbon, extracte de lămâie şi aditivi alimentari. Apa minerală utilizată la fabricarea băuturii este mult mai sănătoasă şi indicată consumului decât produsul rezultat din ea, ne explică profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi. Deşi produsul nu are etichetă nutriţională, din compoziţie rezultă că are o cantitate ridicată de zaharoză. Coloranţii utilizaţi fac parte din categoria celor nocivi. E 104–galben de chinolină–poate provoca persoanelor sensibile alergii, astm, dermatite, sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD). Acest colorant este interzis persoanelor cu sensibilitate la aspirină. Guma de esteri, E 445, este un aditiv alimentar care nu este încă evaluat complet din punct de vedere toxicologic, nefiind recomandat consumului frecvent. Datorită zahărului ascuns, puţini consumatori conştientizează că zilnic introduc în organism nebănuit de mari cantităţi de zahăr alb rafinat. Astfel încât se ajunge ca la un consum de un litru de băutură pe zi să consumăm aproximativ 100 g de zahăr.
CONCLUZII.
Produsul nu este indicat copiilor, supraponderalilor, obezilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, alergicilor, persoanelor cu afecţiuni dermatologice, celor cu poliartrite reumatoide, astmaticilor, suferinzilor de maladii cardiovasculare, bolnavilor cu afecţiuni hepatice, renale, hipertensivilor, celor cu diferite tipuri de cancer, suferinzilor de afecţiuni neurodegenerative. Diabeticii vor cere sfatul medicului.
Preluare din Jurnalul Naţional, 18 Ianuarie 2008

marți, 19 februarie 2013

Semne bune China are

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În Europa când vedem marca CE înţelegem că produsul este conform normelor Europene. Însă chinezii, dragii de ei - cu grijă deosebită faţă de europenii neatenţi au şi lansat o marcă foarte asemănătoare cu CE care înseamnă China Export şi diferă de original numai la nişte amănunte geometrice (desigur ca să-i înşele pe consumatorii europeni). Uitaţi-vă pe imaginile de mai jos ca să învăţaţi să le deosebiţi.

Asta este sigla cu care suntem obişnuiţi, cea a Comunităţii Europene.


Iar aceasta e sigla chinezească. Sper că aţi observat diferenţa ( E-ul este mult mai apropiat de C) şi că veţi avea grijă pe viitor.
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (245)

O conservă bună în post
de: Magda Marincovici
În primul rând, bine ar fi fost dacă produsul ar fi avut şi eticheta în limba română, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. În al doilea rând, trebuie spus că este o conservă bună în perioada postului, o conservă de sardine în ulei vegetal soia sau floarea-soarelui. Producătorul a folosit următoarele ingrediente: sardine, ulei vegetal (soia sau floarea-soarelui), sare (clorură de sodiu). Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, precizează că sardinele în ulei sunt o sursă importantă de proteine de origine animală, cu înaltă valoare biologică, şi de grăsimi animale cu acizi graşi esenţiali cu lanţ lung omega-3. De asemenea, sardinele sunt şi o sursă extrem de valoroasă de calciu cu înaltă biodisponibilitate şi de vitamină D, vitamina fără de care calciul nu poate fi fixat în oase. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi ne recomandă consumul relativ frecvent: una-două porţii pe săptămână de către copii şi adolescenţi, adulţi sau vârstnici. Pentru persoanele supraponderale sau suferinde de obezitate se recomandă îndepartarea uleiului. În cazul persoanelor hipertensive şi cu afecţiuni renale, consumul va fi corelat cu eliminarea sării de bucătărie din dieta zilei respective. Se recomandă totuşi testarea toleranţei pentru fiecare paersoană în parte, mai ales în cazul copiilor mici şi predispuşi la alergii.
Preluare din Jurnalul Naţional, 30 Noiebrie 2006

luni, 18 februarie 2013

Note de călătorie. Azi, Germania

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ce atâtea articole tematice, ce atâtea editoriale, ce atâta politică şi intrigi? Haideţi să ne mai luminăm puţin sufletul şi să mai vedem ce este prin lumea asta mare. Despre Grecia v-am povestit de cred că v-aţi săturat. V-am povestit şi despre Austria, ţara aceea aflată în apropierea noastră şi pe care românii au lăsat-o fără lebede. V-am povestit şi de Belgia, cu capitala ei plină de cerşetori români. Şi despre Germania v-am povestit, dar nu destul. Aşa că, vom continua astăzi.
Şi vom continua cu imagini de pe marginea drumului. Nu, nu vă speriaţi, nu vă voi arăta beţivi căzuţi în şanţ, aşa cum suntem învăţaţi la noi, ci altceva, mult mai plăcut, mai frumos. Vă voi arăta câmpul cu florile.

Frumos, nu? Felurite flori, colorate divers, cu mirosuri proaspete se desfăşoară în faţa noastră. Să tot culegi...


Pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, neamţul, ordonat cum îl ştim, a pus un panou ca să ştie tot românul (şi neamţul) că e un câmp de flori, că e al lui şi că te poţi autoservi.

Dar ce observăm că a mai pus neamţul? Păi, ce să pună şi el? Ceva ce l-a îndemnat mintea lui de om civilizat. Adică un tabel cu preţuri pentru fiecare tiop de floare, cuţite cu care să-ţi tai florile pentru buchetul dorit şi o cutiuţă în care să pui bănuţii reprezentând contravaloarea buchetului. Simplu, nu?

Cele de mai sus nu sunt o poveste. Sunt imagini surprinse în Germania, pe marginea unei şosele, dintr-o zonă rurală, unde cineva a cultivat un câmp cu flori. Nimic anormal. Şi în România se cultivă flori pe câmp. Excepţional este faptul că NU există garduri, pândari, câini gata să te sfâşie, nimic din toate astea. Ai chef de un buchet de flori? Vrei să oferi o atenţie gingaşă persoanei iubite? Nimic mai simplu! Apuci cuţitul (pus la dispoziţie), tai florile care-ţi plac (puse la dispoziţie) din lan, citeşti preţul pe panou (pus la dispoziţie), bagi bănuţii în cutie (pusă la dispoziţie), şi-ţi vezi de drum (pus la dispoziţie).
Încercaţi o experienţă asemănătoare în România. Aşa-i că nu aveţi curaj? Pentru că ştiţi că a doua zi veţi constata că florile au fost smulse toate la grămadă de hoarde înfrăţite de ţigani şi români, iar cutia cu bani a dispărut. Iar dacă ai norocul să scapi cu gâtul netăiat, atunci poţi încerca altă experienţă...
Asta e mica diferenţă între sălbăticia românească şi civilizaţia occidentală. The rest is silence...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (244)

Combi White Akadia-Brânză falsă
de: Cristina Andreea Calin
Produsul conţine multe calorii. Combi White Akadia este un produs care se găseşte la raionul de brânzeturi, fiind ambalat ca atare. Are în compoziţie: lapte, grăsime vegetală, sare, corector de aciditate E 575 (glucono-delta-lactonă), grăsime/substanţă uscată 50%.
ANALIZĂ.
Produsul analizat este un înlocuitor de brânză pe bază de lapte şi grăsime vegetală, cu un conţinut ridicat de sare. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, atrage atenţia că nu se specifică natura botanică a grăsimii vegetale pentru a o putea caracteriza din punct de vedere nutriţional. Oricum, din compoziţie rezultă că organismului îi va fi greu să metabolizeze componetele proteice şi lipidice din lapte şi grăsime. Mai mult, produsul are şi o densitate energetică ridicată, imprimată în special de componenţa lipidică (grăsimea vegetală).
CONCLUZII.
Produsul nu trebuie confundat cu brânza veritabilă. Nu este indicat supraponderalilor, obezilor, copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, suferinzilor de dislipidemie şi hipertrigliceridemie, suferinzilor de maladii hepato-renale, de hipertensiune, celor care au afecţiuni cardiovasculare şi cerebrovasculare, cu status proinflamator sistemic, suferinzilor de sindrom metabolic. Cei cu intoleranţă la lactoză îl vor testa în prealabil.
Preluare din Jurnalul Naţional, 30 Mai 2008

duminică, 17 februarie 2013

Ce cumpărăm (243)

Prăjitura Best Time are 17 aditivi alimentari
de: Cristina Andreea Călin
17 aditivi alimentari şi un amalgam de grăsimi şi zaharuri alimentare care dau peste cap organismul constituie, pe scurt, compoziţia prăjiturii "Best time". Înainte de a o consuma, citiţi cu atenţie eticheta! Prăjitura "Best time" cu gem de fructe de pădure este un produs extrem de dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, cu foarte mulţi aditivi alimentari. Chiar dacă nu are etichetă nutriţională, din compoziţie rezultă că are un exces de glucide atât cu absorbţie lentă–amidon de porumb–, cât şi rapidă–zahăr, sirop de glucoză-fructoză. Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, ne spune că din această cauză pancreasul endocrin are de suferit pentru că va fi forţat să secrete o cantitate mai mare de insulină într-un timp mai scurt. De asemenea, conţine foarte multe grăsimi vegetale hidrogenate, dar şi margarină. Despre aceasta din urmă nu ni se spune din ce fel de grăsimi a fost fabricată (hidrogenate sau interesterificate) şi nici ce aditivi alimentari au fost folosiţi pentru ea. Pe lângă aceste lipide, producătorul a mai utilizat şi uleiuri vegetale. Grăsimile şi glucidele sunt completate cu alcool. Chiar dacă este prezent în cantitate mică, amestecat cu ingrediente de acest tip este foarte greu de metabolizat de ficat, devenind toxic, avertizează specialistul nostru.
ADITIVII ALIMENTARI.
Cei 17 aditivi alimentari folosiţi au efecte adverse, putând provoca de la alergii până la cancer. Producătorul nu a folosit pentru E476 denumirea cunoscută–poliglicerol poliricinoleat–, preferând un acronim. În ţările vorbitoare de limba engleză, prescurtarea aceasta este comună, însă cel care a făcut traducerea ar fi trebuit să folosească varianta din limba română. Acest aditiv are efecte hetapo şi nefrotoxice. Sorbitoul, E420, afectează tractusul digestiv, E1520 produce stări depresive ale sistemului nervos central, este neuro şi cardiotoxic. Sorbatul de potasiu, E202, duce la acutizarea crizelor de astm şi la apariţia alergiilor. E160, betacaroten, este încriminat pentru cancer de plămâni, mai ales în cazul fumătorilor şi al persoanelor care trăiesc într-un mediu poluat. De asemenea, poate provoca urticarie şi nu este indicat copiilor hiperactivi. E200, acid sorbic, produce alergii, iritaţii dermice şi distruge vitamina B12. Guma locus been poate avea acţiune laxativă, mai ales dacă este consumată în cantităţi mari. Porofosfaţii de sodiu împiedică fixarea calciului în oase, iar din această cauză în cazul unui consum cronic poate apărea osteoporoza. Prăjitura analizată are cinci surse de sodiu, din aditivi alimentari şi din sare (clorură de sodiu). Consumatorii trebuie să ţină cont de faptul că medicii nu recomandă o doză mai mare de 6 g zilnic de sare pentru adulţii sănătoşi. Din lista compoziţională rezultă că produsul analizat are şi o valoare energetică foarte mare, motiv pentru care specialistul atrage atenţia supraponderalilor şi obezilor să îl consume cât mai rar, pentru a nu-şi agrava problemele.
CONCLUZIILE SPECIALISTULUI.
În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, coroborată cu efectele adverse ale aditivilor alimentari folosiţi, specialistul ne spune că produsul analizat nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, alergicilor, celor cu maladii cardiovasculare, hepatice, renale, dermatologice, celor cu astm, bolnavilor de cancer, celor cu hiperuricemie (gută), persoanelor cu afecţiuni ale tractusului digestiv, celor cu status proinflamator sistemic, celor cu sindrom metabolic. Diabeticii vor cere sfatul medicului curant şi vor ţine cont de cantitatea de glucide. Produsul analizat este interzis suferinzilor de celiachie din cauza conţinutului de gluten din făina de grâu. Persoanele cu intoleranţă la lactoză şi cu alergie la soia şi la fructele de pădure trebuie să testeze reacţia organismului înainte de a consuma produsul. Ingrediente
Prăjitură: pandişpan 63%: făină de grâu, zahăr, uleiuri vegetale, ouă, amidon de porumb, glucoză, lapte praf, sorbitol–E420, agenţi de afânare (pyrofosfaţi de sodiu–E339, bicarbonat de sodiu–E500), bicarbonat de amoniu–E503, conservant (sorbat de potasiu–E202 0,1%), emulgatori (poliglicerol–E1520, esteri ai acizilor graşi–E475, mono şi diglicerie ale acizilor graşi–E471, lecitină–E322), vanilină, aromă, betacaroten–E160, sare, umplutură de cremă şi gem de fructe de pădure 30%: zahăr, margarină, gem de fructe de pădure, sirop de glucoză-fructoză, alcool, aromă, acid sorbic E200, aromă de fructe de pădure, agent de gelifiere (pectină–E440), acidifiant (acid citric–E330), conservant (sorbat de potasiu–E202 0,1%), vanilină–aromă de sinteză, locus been gum–E410, decor 7%, zahăr, uleiuri vegetale hidrogenate–margarină, cacao pudră cu conţinut scăzut de grăsime, pudră zer, emulgator (lecitină–332, PGPR–E476), vanilină.
Preluare din Jurnalul Naţional, 08 Noiembrie 2008

sâmbătă, 16 februarie 2013

Ce cumpărăm (242)

Orangina: 'Sifon cu puţin suc de fructe'
de: Magda Marincovici
Pe etichetă scrie: Orangina:"băutură răcoritoare carbogazoasă cu suc de portocale" şi "pulpă de portocală (2%)". Tentant. Dar să citim eticheta printre rânduri împreună cu specialistul nostru, profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, pentru a afla exact ce bem. "Fibre zero. Asta înseamnă că nu are valoarea unui suc de portocale, deoarece este foarte prelucrat, reducându-se la zaharuri rafinate şi ceva colorant din citrice. Că aşa este o dovedeşte chiar eticheta, pe care este precizat că această băutură este foarte dulce: conţine 10,2 grame de zaharuri. Sunt zaharuri rapide, cu indice glicemic ridicat, care reprezintă un element de stres puternic asupra pancreasului. În exces, această băutură favorizează supraponderabilitatea, obezitatea şi diabetul zaharat tip II. Comparativ cu cantitatea de zaharuri, cea de pulpă de portocală (2%) este foarte mică. «Pulpa de portocală» este descoperită în depunerile unor sedimente când agităm sticla. Este o băutură fără valoare biologică, deoarece nu se specifică nimic despre conţinutul de vitamine, minerale, antioxidanţi. În schimb s-a folosit un conservant, benzoat de sodiu–adică E 211, care provoacă alergii, eczeme şi crize de astm. În realitate, bem un sifon cu puţin suc de citrice. Şi pentru a nu ne afecta starea de sănătate, producătorul ar fi trebuit să specifice: a se evita consumul în exces şi frecvent. Interzis persoanelor suferinde de astm, eczeme, alergie, femeilor gravide şi copiilor".
Preluare din Jurnalul Naţional, 26 Octombrie 2006

vineri, 15 februarie 2013

Oameni ciudaţi, de felul lor (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Continuăm şi astăzi prezentarea unor oameni ciudaţi, care mai de care mai ciudaţi. Şi începem cu călugarii care generează energie calorică din trupuri. Experţii au studiat cazul călugărilor budişti din Tibet timp de mai bine de 20 de ani, încercând să înţeleagă cum reuşesc aceştia să facă aceste lucruri uluitoare. Printr-o tehnică de meditaţie numită Tum-mo, tibetanii noştri îşi pot încetini metabolismul cu 64%. Pentru a face o comparaţie edificatoare, metabolismul unui organism normal scade cu 10 până la 15% în timpul somnului. Însă, mult mai spectaculos decât aceasta, este faptul că ei îşi pot spori temperatura degetelor de la mâini şi de la picioare cu până la 17 grade Celsius fără ca cineva să înţeleagă cum. Un călugăr din acesta în fiecare cabană şi să vedeţi ce economii se realizează! Ba, cu puţină atenţie, poate fi pus să fiarbă şi ceaiul...
A doua ciudăţenie pe ziua de azi este acela al lui Tim Cridland, care este un realizator de spectacole şi fost membru al Circului Jim Rose. Bărbatul este specializat în înghiţirea săbiilor, mersul prin foc, statul pe un pat de cuţite (o dată, chiar cu o maşină Toyota deasupra lui), împungerea şi electrocutarea propriului trup. Tim susţine că poate face toate aceste lucruri deoarece stăpaneşte materia cu mintea. Pe de altă parte, cercetătorii sunt de părere că omul s-a născut cu o mutaţie care îl ajută să nu simtă durearea la cotele normale ce îi caracterizează pe oamenii obişnuitiţi. Nu se poate spune că Tim şi alţii ca el nu simt nimic, doarece pot percepe atingerea şi variaţiile de temperatură. Cu toate astea, aceşti oameni nu sesizează durerea din pricina nefuncţionării receptorilor din celulele nervoase care îi comunică creierului că o acţiune dureroasă este exercitată asupra corpului. Acum, nu credeţi şi voi chiar orice. De exemplu, ştiu din surse sigure că maşina Toyota era doar cu şoferul în ea...
Cea de a treia ciudăţenie este bărbatul care aplaudă gălăgios ca un elicopter! Este vorba de un chinez în vârstă de 70 de ani, care îşi poate lovi palmele una de cealalta aproape la fel de zgomotos ca rotorul unui elicopter, sperând să intre în Cartea Recordurilor. Septuagenarul Zhang Quan, din oraşul Chongqing, a fost monitorizat în timp ce aplauda, de oficialii instituţiei locale de protecţie a mediului şi liniştii publice. Se pare că aplauzele bătrânului emit 107 decibeli de zgomot, cu doar trei decibeli mai puţin decât elicele în acţiune ale unui elicotper. Reprezentanţii biroului pentru linişte publică susţin că Zhang poate fi amendat şi chiar arestat pentru poluare fonică dacă aplaudă prea des. Asta la ei în China. Pentru că la noi aparatele ar fi indicat nivelul zero de zgomot...
În sfârşit, ultima ciudăţenie a mini-serialului nostru este bărbatul care mănâncă orice. Nu este o metaforă, el chiar poate consuma şi digera metal, sticlă şi chiar materiale toxice şi otrăvitoare. "Căptuşeala" stomacului lui Michel Lotito este de două ori mai groasă decât aceea a unui om normal, o dereglare rară asupra căreia majoritatea doctorilor cad de acord că ar fi de natură intrauterină. Chiar şi aşa, nimeni nu poate spune cu certitudine de ce Lotito nu suferă de pe urma efectelor fireşti ale dietei sale, nici chiar atunci când consumă materiale considerate otrăvitoare. Bărbatul mănâncă aproximativ un kilogram de materiale diferite zilnic, a căror ingerare o procede prin consumarea de ulei mineral. De asemenea, în timp ce înghite diversele obiecte, bea cantităţi considerabile de apă. Dincolo de grosimea anormală a stomacului, se pare că şi acidul gastric al lui Lotito este neobişnuit de puternic, permiţându-i să digere o porţie de gustări metalice. Omul a intrat în cartea Guinness după ce a devorat un avion. A fost nevoie de doi ani pentru a-l mânca, eveniment produs între 1978-1980. Bărbat care mănâncă orice? Ascultaţi la noi, omul acesta va avea o căsnicie fericită! Cu siguranţă... dacă n-o mănâncă şi pe aia...Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (241)

Frutti fresh cu patru E-uri
de: Magda Marincovici
Analizăm, împreună cu specialistul nostru, Frutti fresh, suc de fructe cu "tutti frutti", băutură răcoritoare carbogazoasă.
În primul rând, trebuie precizat că eticheta este extrem de greu de citit tocmai în partea de descriere a compoziţiei, practic fiind inaccesibilă consumatorului, ceea ce contravine legii etichetării. Consumatorul ar trebui să ştie valoarea nutritivă, din care să afle valoarea energetică a produsului. Dar eticheta nu oferă aceste informaţii, ceea ce contravine legii. Frutti fresh este, de fapt, o apă carbogazoasă (sifon) cu 4% suc de fructe. Eticheta mai conţine şi date despre un concurs, care utilizează logo-ul "E natural...", inducând consumatorului ideea că este vorba despre un produs natural. "Produsul conţine 4% sucuri de fructe–mere, portocale, banane, mango, ananas etc. în proporţii variabile. De asemenea, conţine dioxid de carbon dizolvat în apă demineralizată (sifon), arome naturale neindentificate. În compoziţia băuturii se regăsesc următorii aditivi alimentari: acid citric–E 330, vitamina C–E 300, beta-caroten–E 160a, benzoat de sodiu–E 211. Substanţa uscată a băuturii este de 10 grade Brix (aproximativ 10 grame substanţă uscată la 100 ml), formată din 4% sucuri de fructe, iar restul până la 10% nu se specifică ce reprezintă. Neavând nici indicarea valorii energetice în Kcal/KJ nu cunoaştem aportul de calorii. Benzoatul de sodiu este un conservant artificial care, consumat frecvent provoacă alergii, eczeme, crize de astm. Beta-carotenul este un aditiv de sinteză, iar în caz de exces pielea poate căpăta un aspect gălbui. Acidul citric în prezenţa zaharurilor poate dăuna smalţului dentar. Concluzia: nu este un suc de fructe, ci un sifon cu suc de fructe şi patru aditivi alimentari artificiali (E-uri), suficient de mulţi pentru a nu-l putea compara cu un suc de fructe preparat proaspăt", precizează profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Preluare din Jurnalul Naţional, 27 Octombrie 2006

joi, 14 februarie 2013

Fruntaşii codaşilor

Imagine preluată de pe vidu.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem între primele trei ţări europene cu tehnologie 4G, ne anunţă reclama cu un ton sobru, dar serios. Personal, nu mi se pare ceva de laudă. În primele trei ţări poate înseamnă că putem fi pe locul trei. Ceea ce nu e de laudă.
Sunt alte lucruri, mult mai cunoscute în care ne situăm nu între primele ţări, ci chiar pe primul loc. Şi cu care văd că nimeni nu se laudă.
Astfel, suntem pe primul loc între ţările Europei la exportul de cerşetori. Nicio altă ţară europeană nu a împânzit celelalte ţări europene cu un număr atât de mare şi de agresiv de cerşetori. Deci, iată un prim punct câştigat.
Suntem pe primul loc între ţările europene la numărul de violatori, proprii sau exportaţi. Că mai sunt exemplare răzleţe şi prin alte ţări, astea sunt exemple de prin cărţile de medicină legală şi nicidecum nu sunt în numărul cu care noi i-am copleşit.
Suntem pe primul loc între ţările europene la exportul de ţigani. Până nu demult ungurii deţineau un loc fruntaş, în restaurantele de lux din vest fiind de bun gust să ţi se cânte la vioară muzică ţigănească de către un violonist ungur. Acum, am depus eforturi şi ne-am afirmat pe plan european şi în acest domeniu. Nimeni nu are cunoştinţă de tabere de ţigani estoni sau spanioli apărute pe la periferiile marilor oraşe, dar ai noştri, în scurt timp, au devenit celebri.
Suntem pe un acelaşi prim loc în ceea ce priveşte discriminarea aceleiaşi etnii. În toate ţările civilizate, aceştia lucrează ca directori executivi sau mari decidenţi, doar la noi, după ce se plictisesc să umple emisiunile la televizor şi obosesc de construit palate cu turnuleţe, aceştia emigrează în masă, simţindu-se cât se poate de discriminaţi.
Suntem pe primul loc la exportul de criminali şi hoţi. Din 1989 încoace nu a fost zi de la Dumnezeu să nu auzim agenţiile de ştiri străine revoltate de crimele şi hoţiile concetăţenilor noştri, ajunşi pe acolo pentru a milita astfel să fim primiţi în Spaţiul Schengen.
Suntem pe primul loc din coadă în ceea ce priveşte nivelul salariilor şi al calităţii vieţii, dar nicio reclamă văd că nu se laudă cu asemenea performanţă.
Suntem pe primul loc între ţările europene în ceea ce priveşte nivelul preţurilor, fiind şi pe primul loc între ţările care măresc preţurile pentru a le alinia cu cele europene, fără a mări şi salariile în vederea unei alinieri asemănătoare.
Iar la urma urmei, ce avantaje ne oferă această tehnologie? De ce să ne bucure atât de mult că o deţinem? De ce mă va face mai fericit faptul că hoţii de carduri îşi vor transmite mai rapid cardurile clonate? Cu ce mă va ferici faptul că hoţii de maşini îşi vor transmite mai eficient seriile maşinilor furate şi revândute? De ce să mă bucur că directorii de bănci vor putea frauda mai rapid dosarele de acordare a creditelor fictive şi vor goli conturile clienţilor cât mai complet? Nu văd de ce să mă bucur că traficanţii de oameni îşi vor transmite mai rapid pozele victimelor şi datele lor de identitate.
Şi toate astea au devenit realitate, după cum încheie aceeaşi reclamă motivantă.
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (240)

Hochland Mixtett-Brânza care fură calciul
de: Magda Marincovici
Câteva E-uri întinse pe pâine. Iată o posibilă definiţie a unui sandviş cu brânză topită. Brânza topită Mixtett este obţinută prin topirea unor brânzeturi cu săruri de topire. Produsul conţine: apă, unt, caşcaval sau, după caz, emmentaler, lapte praf degresat. Profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi analizează sărurile de topire: "E 452 (polifosfat), E 331 (citrat mono, bi şi tri sodic), corector de aciditate E 330 (acid citric), urme de praf de smântână, sare iodată. Acest tip de brânză topită conţine 55 de grame de grăsime la 100 de grame de produs, având o valoare energetică de 277 kcal/1146kj şi o densitate calorică medie spre ridicată".
SĂRURI DE TOPIRE.
"În cazul unui consum frecvent şi în cantitate mare, sărurile de topire interferează cu metabolismul calciului şi fosforului din oase împiedicând fixarea calciului. De aceea, părinţii ar trebui să pregătească cât mai rar sandvişuri destinate copiilor cu acest produs. De asemenea, femeile pre şi postmenopauzale, bătrânii, persoanele cu sau predispuse la osteoporoză vor evita consumul frecvent al acestui tip de brânză." Mai aflăm de la profesorul Mencinicopschi că săruri ale acidului fosforic se găsesc şi în alte alimente cum ar fi: băuturi carbogazoase, produse de mezelărie, panificaţie etc., care, consumate în aceeaşi zi, pot conduce la depăşiri ale dozelor zilnice admise de compuşi ai fosforului, cu dezechilibrarea balanţei calciu-fosfor şi scăderea densităţii osoase (predispune la osteoporoză).
ATENŢIE!
O brânză cu E-uri. Înseamnă că trebuie să vă informaţi asupra riscurilor la care vă expuneţi.
Preluare din Jurnalul Naţional, 01 Noiembrie 2006

miercuri, 13 februarie 2013

Oameni ciudaţi, de felul lor (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Astăzi continuăm seria ciudaţilor cu “Femeia care nu poate uita”. "Calendarul uman"-aceasta este porecla dată de câţiva oameni, după ce l-a contactat pe neurobiologul Universităţii Californiene Irvin (UCI), Jim McGaugh şi i-a spus "Am o problemă. Îmi amintesc prea mult". Aceasta este povestea a lui A.J., o femeie în vârstă de 40 de ani, care îşi aminteşte absolut... totul! McGaugh şi colegii săi de la UCI, Larry Cahill şi Elizabeth Parker, au studiat excepţionalul caz al persoanei cu memorie "permanentă, incontrolabilă şi automată". Dacă cineva alege aleator o dată din ultimii 25 de ani şi o întreabă pe A.J. ce-i poate spune despre ea, aceasta va oferi imediat detalii elaborate şi verificabile despre ceea ce i s-a întâmplat la acea dată şi daca au existat evenimente importante pe teme care o interesează. Printre altele, femeia care nu uită niciodată nimic, îşi aminteşte şi a câta zi din săptămână era respectiva dată precum şi condiţiile meteo din acea zi. Femeia este atât de neobişnuită pentru oamenii de ştiinţă care au studiat-o încât cei de la UCI au inventat un nume special pentru "boala" ei: sindrom hipertimestic. Ce este ciudat în toată chestia asta este faptul că cercetările nu au fost făcute de oamenii de ştiinţă britanici care, după cum ştim cu toţii, studiază tot ce mişcă’n lumea asta, râul, ramul...
Al doilea caz de azi este cel al Omului magnetic, Miroslaw Magola. "Omul magnetic" sfidează legile gravitaţiei stabilite de Sir Isaac Newton printr-o abilitate formidabilă. Aplicând capacităţile lui psihokinetice obiectelor din jur, Miroslaw poate ridica de la sol, prin simpla atingere, obiecte din aproape orice material, de la tacâmuri metalice, până la plăci de marmură, păstrandu-le ataşate de trupul său oricât timp doreşte. Totul, spune el, prin puterea minţii. Puterile mentale ale lui Magola sunt atât de dezvoltate, încât bărbatul poate ţopăi în timp ce are un obiect fixat de cap, fără ca acesta să cadă (obiectul, nu capul). Deşi capacităţile enumerate sunt sigurele pentru care polonezul are dovezi documentate, el susţine că mai este capabil şi de telekinezie, având capabilitatea de a mişca obiectele cu puterea minţii, de a le manipula în aer chiar, rotindu-le sau agitându-le. La bucătărie! La bucătărie este locul tău consacrat, dragul nostru Om magnetic...
Cel de al treilea caz prezentat azi este cel al femeii care poate râde cu 110 decibeli! Este vorba despre Kittarat Wongsomboon, o femeie în vârstă de 55 de ani din Thailanda, care poate să râdă cu o intensitate maximă de 110 decibeli. Pe 5 iulie 2008, Jittarat a participat la Concursul Râs Ripley's International, în staţiunea thailandeză Pattaya şi a câştigat bizara competiţie râzând timp de 12 minute şi 26 de secunde, ocazie cu care a atins o intensitate de 110 decibeli. Vă rog să mă credeţi că e înfiorător. Cu ani în urmă am făcut prostia să intru într-o "cameră surdă" în care era testat un motor turboreactor, motor care avea aceeaşi intensitate a sunetului cu râsul femeii. Mi-au sângerat urechile şi câteva zile am fost surd...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (239)

Red Bull-Cocteil exploziv
de: Magda Marincovici
Fiecare generaţie cu cocteilul ei exploziv. Unul la modă, mortal, exploziv este Red Bull cu whisky. Ca să înţelegem de ce, citim eticheta acestei băuturi energizante împreună cu specialistul nostru. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi spune că această băutură are un conţinut ridicat de cofeină. Specialisul nostru mai descoperă: apă carbogazoasă (sifon), zaharuri rapide (zaharoză şi glucoză), corector de aciditate (citrat de sodiu–E 331), taurină, gluconolactonă–E 575, inositol, vitamine (niacină, acid pantotenic, B6, B12, riboflavină), arome nespecificate–artificiale sau de sinteză, dar nu ştim care dintre ele , coloranţi, caramel E 150 (nici despre acesta nu ştim care, pentru că sunt patru feluri de caramel). Valoarea energetică 45 kcal la 100 ml indică faptul că este o băutură hipocalorică mai degrabă decât una hipercalorică. "Însă valoarea energetică este generată de zaharuri rapide cu index glicemic foarte ridicat (glucoza şi zaharoza 11,3%), ceea ce, la un consum masiv şi frecvent, stresează pancreasul, putând determina apariţia rezistenţei insulinice, anticamera diabetului de tip II."
COFEINA.
Profesorul Mencinicopschi mai avertizează că această băutură conţine o cantitate ridicată de cofeină, care poate fi ingenerată în aceeaşi zi şi din alte surse alimentare cum ar fi: băuturi tip cola, cafea, ciocolată, ceai (ice tea) etc., amplificând efectele negative, în special asupra persoanelor hipertensive, copiilor cu sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare, persoanelor extenuate, diabeticilor s.a. Asocierea produsului cu băuturi alcoolice, în reţete de cocteiluri, devine foarte periculoasă pentru ficat şi pentru creier, amplificând efectele nocive ale alcoolului. De asemenea, includerea lui în diete dezechilibrate nutriţional (în special în dietele elevilor, studenţilor) poate amplifica efectele malnutriţiei, grăbind apariţia unor boli acute sau cronice.
Concluzie: băutura trebuie consumată cu moderaţie de persoanele sănătoase şi evitată de copii, adolescenţi, femei gravide, persoane în vârstă. Atragem atenţia că asocierea băuturii energizante cu alcoolul este deosebit de periculoasă. Unele cercetări recente demonstrează că astfel de băuturi nu îmbunătăţesc performanţele semnificativ, expunând la stări de extenuare fizică şi mentală.
Preluare din Jurnalul Naţional, 02 Noiembrie 2006

marți, 12 februarie 2013

Joplin

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
După cum vă spuneam în postările anterioare, urmăresc cu cea mai vie curiozitate emisiunile canalului de televiziune National Geographic. Totodată, vă reamintesc faptul că m-am referit de numeroase ori la lipsurile românilor, simţul civic fiind unul dintre aceste lipsuri.
Bine, bine, dar ce legătură este între National Geographic şi lipsa spiritul civic la români? veţi întreba pe bună dreptate. Este şi încă una mare şi puternică!
Deci, urmăream într-o seară respectivul program, prilej de a prinde de la început un reportaj despre o localitate din State, Joplin pe numele ei. Iniţial, subiectul mi s-a părut o platitudine: în fond, era vorba despre o localitate peste care trecuse o tornadă. Nu e prima şi nici ultima localitate lovită de o tornadă. La fel de bine, nu este prima şi nici ultima localitate rasă de pe faţa pământului.
Deşi, vă rog să mă credeţi, aici lucrurile căpătaseră forme apocaliptice. Practic, în locul orăşelului nu mai era decât o întindere acoperită de resturi, nici măcar de ruine! De la un capăt al localităţii aveai o vizibilitate perfectă până hăt, în celălalt capăt, neexistând nimic ce să stânjenească privirea. Bunînţeles că au fost şi victime omeneşti, nu numai morţi, ci şi o mulţime de persoane date dispărute. O bombă atomică ar fi provocat un dezastru similar şi cred că nu mi-a fost dat să mai văd un asemenea prăpăd.
Ca nişte umbre, după sfârşitul tornadei, bieţii oameni ieşeau de sub dărâmîturi obidiţi, sărăciţi de agoniseala unei vieţi şi copleşiţi de suferinţă. Familiile se căutau, copiii îşi plângeau mamele, nimeni nu mai întrevedea vreo speranţă. Asta a fost situaţia în ziua dezastrului.
Ce s-a întâmplat a doua zi? Păi, ce să se întâmple? Optzeci de mii de oameni (80.000) s-au strâns de prin împrejurimi să-şi ajute semenii la suferinţă. Optzeci de mii, fraţilor, optzeci de mii, cât populaţia Târgoviştei noastre. Fără să-i cheme nimeni. Aşa, doar de dragul de a-şi ajuta vecinii. Vedeţi vreo asemănare cu spiritul civic românesc? Nuuu? Nici eu. Tot ce îmi amintesc este că, după dezastrul provocat într-un un an de inundaţii, ocazie cu care un pod, cel de la Mărgineni, a fost dus de ape, a fost nevoie de prezenţa preşedintelui pentru ca oamenii să înceapă să facă ceva. Iar după plecarea lui s-au întors la cârciumă. Casele construite gratis de guvern sau de sponsori nu au fost locuite pe motiv că nu sunt mobilate, iar ajutoarele împărţite între prominenţi.
Ei, acum cum vi se pare? Vedeţi legătura pe care o aminteam la începutul postării?
Să auzim de bine!

Ce cumpărm (238)

Wiesana-Margarină 100% artificială
de: Magda Marincovici
Un aliment dilematic. Deoarece pe etichetă scrie "100% vegetal". Dar ingredientele, aşa cum sunt înşirate pe etichetă, indică mai degrabă un produs 100% artificial. Ce citim pe etichetă? Aproape tot ce conţine acest tip de margarină–spune profesorul dr. Gh. Mencinicopschi. Ingrediente–apă (75%), uleiuri vegetale rafinate şi uleiuri vegetale hidrogentate în proporţii nespecificate: fără a se preciza cât din cele 25% grăsimi totale sunt uleiuri hidrogenate şi cât parţial hidrogenate.
PERICULOS.
Cercetările au dovedit clar că grăsimile hidrogenate şi parţial hidrogenate sunt periculoase pentru sănătate: pe de o parte, pentru că ele devin saturate, iar pe de altă parte, în procesul industrial de hidrogenare pe catalizator de nichel se generează acizi graşi trans artificiali. Atât grăsimile saturate, cât mai ales acizii graşi trans artificiali sunt cauza apariţiei aterosclerozei, a maladiilor cardiovasculare, a accidentului vascular cerebral. Tocmai de aceea, consumul acizilor graşi trans artificiali a fost limitat în SUA şi în unele ţări ale UE, recomandându-se totodată procesatorilor de alimente să evite folosirea lor şi să le înlocuiască cu alte surse de grăsime. O grăsime hidrogenată, provenită din uleiuri vegetale, seamănă mai mult cu o grăsime animală saturată decât cu una vegetală, deoarece acizii graşi nesaturaţi s-au transformat în acizi graşi asemănători celor din grăsimea animală. Margarinele au fost gândite şi apoi industrializate în perioadele de lipsă a grăsimilor animale tartinabile (unt) pentru înlocuirea acestora, nebănuindu-se efectele dăunătoare dovedite astăzi. Această margarină mai conţine emulsificatori necesari pentru a evita separarea grăsimii de apă. S-a folosit un amestec de emulsificatori, în principal E 471, sare iodată, arome–despre care nu ştim dacă sunt naturale sau artificiale, conservant E 202, acidifiant E 330, colorant E 160, vitamine A şi D 3. Acest amestec de grăsimi hidrogenate şi parţial hidrogenate (acizi graşi trans artificiali) şi de E-uri face ca margarina să fie un produs practic artificial, foarte dăunător sănătaţii, mai ales în cazul unui consum frecvent şi în cantităţi mari.
ASCUNSE.
Precizăm că uleiurile hidrogenate şi parţial hidrogenate se găsesc ascunse într-o gamă largă de alimente procesate: în unele sortimente de pâine, produse de patiserie şi cofetarie, în biscuiţi, snacks-uri, produse fast-food, pop-corn industrial etc. Recomandăm citirea cu atenţie a etichetelor pentru identificarea grăsimilor hidrogenate şi parţial hidrogenate. Ca valoare energetică, produsul are 225 Kcal/925 Kj, fiind un aliment cu o densitate calorică medie. Concluzie: margarina pe bază de uleiuri hidrogenate şi parţial hidrogenate nu este indicată adolescenţilor, bolnavilor cronici şi cu sindrom inflamatoriu sistemic. Nu va fi consumată frecvent de copii, persoane cu boli cardiovasculare, cu boli neurodegenerative (maladia Alzheimer, Parkinson), cu diabet, dislipidemie, cele pre şi postinfarct sau pre şi postaccident vascular cerebral.
Preluare din Jurnalul Naţional, 03 Noiembrie 2006

luni, 11 februarie 2013

Oameni ciudaţi, de felul lor (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ce aţi zice de niscai ciudăţenii? Dar nu aşa, oricum, ci adevărate ciudăţenii. Cu atât mai ciudate cu cât sunt legate de oameni. oameni ca mine sau ca voi, oameni cu care e posibil să dai mâna, să stai lângă ei pe bancheta metroului sau la un fast-food. Oameni care aparent nu ne sunt cu nimic diferiţi. Doar aparent...
Primul este Ben Underwood, care s-a autoiniţiat în tainele ecolocaţiei pentru a se mişca prin lumea înconjurătoare. Ecolocaţia este sistemul folosit de lilieci şi delfini pentru a-şi găsi drumul sau hrana prin întuneric, respectiv prin apă. Ei emit un sunet de frecvenţă înaltă, aşteaptă întoarcerea ecolului şi îl folosesc pentru a descifra, în funcţie de direcţie şi durată, poziţia, dimensiunea şi distanţa la care se află un obiect. Surprinzător, junele nostru a descoperit că şi oamenii pot folosi ecolocaţia. Ea le este accesibilă în special celor orbi, deoarece durează foarte mult timp să stăpâneşti şi să îţi ascuţi sensibilitatea faţă de sunetul reflectat. Dar este o tehnică care se poate învăţa, nu o abilitate înnăscută. Pentru a se orienta cu ajutorul ecolocaţiei, o persoană crează, voit, un sunet (cel mai frecvent loveşte încet cu bastonul) şi determină, în funcţie de ecoul creat, unde sunt poziţionate obiectele în jurul său. Cei mai bine iniţiaţi pot spune adesea unde se află un obiect, cât este de mare şi ce densitate are. Este şi cazul tânărului Ben Underwood, din SUA, decedat la vârsta de doar 17 ani, care îşi pierduse ambii ochi din cauza unui cancer de retină la vârsta de numai trei ani şi care se folosea de ecolocaţie în viaţa cotidiană.
Al doilea este “Bărbatul care nu simte frigul”. Olandezul Wim Hof, cunoscut şi sub denumirea de Iceman, este omul care a înotat pe sub gheaţă. În cadrul unei demonstraţii a stat câteva ore într-un recipient umplut cu gheaţă. Hof a escaladat Mont Blanc îmbrăcat doar în pantaloni scurţi, pe un ger năpraznic şi se declară întotdeauna pregătit să accepte noi provocări. Cercetătorii care l-au studiat se declară încurcaţi şi nu îşi pot explica anomalia, dar olandezul în vârstă de 48 de ani este capabil să suporte, fără probleme, temperaturi fatale unei persoane obişnuite. Nu suntem siguri că ar fi suportat la fel de uşor şi la fel de îndelungat frigul din apartamentele noastre în epoca ceauşistă...
Cel de-al treilea erou de azi este un tânăr savant autist, Daniel Tammet pe numele său. Poate executa calcule matematice de cea mai înaltă dificultate cu viteze uluitoare. Totuşi, spre deosebire de alţi oameni capabili de performanţe similare, Tammet reuşeşte să descrie modul în care calculează. El susţine că, în mintea lui fiecare cifră şi număr până la 10.000 vine cu propriile forme şi senzaţii unice, astfel încât Tammet poate "vedea" rezultatele calculelor aidoma unor peisaje şi poate "simţi" atunci când un număr este prim sau divizibil. Spre exemplu, a descris imaginea vizuală a numărului 289 ca fiind una urâtă, pe cea a lui 333 atractivă, iar pe π (pi) l-a catalogat ca fiind superb. Este un fel de manifestare a sinesteziei. De asemenea, Daniel Tammet are abilităţi lingvistice ieşite din comun. Este capabil să deprindă foarte rapid noi dialecte. Pentru a demonstra acest lucru, în cadrul unui documentar, Tammet a fost provocat să înveţe islandeza în numai o săptămână, o limba cunoscută pentru nivelul său de dificultate. După şapte a apărut la televiziunea islandeză, conversând în islandeză cu instructorul său de limbă, care l-a descris ca fiind "neuman" şi "genial". Se pare că omul nostru nu a fost student, pentru că prima regulă pe care am învăţat-o ca student a fost aceea că un student învaţă şi chineza în ajun de examen...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (237)

Cu Bake Rolls garlic rupi cântarul
de: Magda Marincovici
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, defineşte Bake Rolls garlic: un sortiment de pâine prăjită cu usturoi, ce conţine făină de grâu, fără a fi însă specificat dacă este integrală, neagră sau albă.
"Produsul mai conţine grăsimi vegetale, dar nici despre acestea nu ştim–pentru că nu este specificat pe etichetă–dacă sunt hidrogenate sau nehidrogenate, aspect extrem de important în privinţa evaluării nutriţionale (gradul de nocivitate). Mai citim pe etichetă că s-a adăugat sare, fără a se preciza cantitatea, ceea ce este esenţial pentru hipertensivi, suferinzi de boli renale şi pentru persoanele care ţin diete. Producătorul a mai adăugat zahăr–nu ştim ce cantitate, important pentru diabetici şi pentru cei interesaţi să-şi menţină greutatea."
ADITIV.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi ne asigură că lecitina (E 322) este un emulgator benefic pentru sănătatea creierului şi pentru prevenirea ateroamelor şi dislipidemiilor. Din păcate, deoarece eticheta produsului nu are inscripţionare nutriţională, nu putem aprecia conţinutul în nutrienţi: carbohidraţi, lipide, proteine. "Acest fapt nu permite integrarea corectă într-o dietă sănătoasă, diversificată şi echilibrată energetic. Totuşi, produsul, fiind în principal obţinut din făină de grâu, nu poate fi recomandat celor cu intoleranţă la gluten, persoanelor supraponderale, suferinzilor de obezitate sau de diabet. Celelalte persoane vor mânca cu măsură acest sortiment de pâine, având în vedere că este un produs bogat în carbohidraţi, dezechilibrat nutriţional, cu index glicemic ridicat şi, probabil, cu densitate calorică mare, facilitând luarea în greutate", spune specialistul nostru.
Preluare din Jurnalul Naţional, 04 Noiembrie 2006

duminică, 10 februarie 2013

Ce cumpărăm (236)

Cappy-Unde sunt vitaminele?
de: Magda Marincovici
"100% suc de portocale. Strânge ce e mai bun din fruct", scrie pe cutia de Cappy. Noi am culege tot ce e mai bun din portocale, respectiv vitaminele. Dar în acest suc, nici urmă de vitamine.
Eticheta ne asigură că este un produs pasteurizat, fără conservanţi. Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi ne spune că produsul conţine un singur ingredient: suc de portocale. "Băutura este obţinută prin diluarea cu apă a sucului concentrat de portocale, având substanţa uscată de aproximativ 11 g/100 ml produs, reprezentată practic de glucide rapide, cu index glicemic ridicat, aşa cum reiese din eticheta nutriţională. Produsul, fiind pasteurizat, nu conţine conservanţi, dar nici vitaminele prezente în fructul proaspăt." Evident, se pune întrebarea ce bem, mai ales că producătorul ne recomandă să strângem ce e mai bun din portocale. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi pune punctul pe i. "Acest suc de portocale pasteurizat are o valoare energetică de 46 Kcal/198 Kj şi un conţinut de 11 grame/100 ml băutură, ceea ce impune un consum moderat, mai ales de către cei supraponderali sau obezi, de către diabetici. În nici un caz produsul nu are valoarea biologică a unui suc natural de portocale obţinut prin stoarcerea acestor fructe şi consumat imediat. Sucurile de fructe preparate şi consumate pe loc au valoare biologică extrem de ridicată, în principal datorită factorilor biologic activi: vitamine, flavone, antociani, fitosteroli, fibre alimentare, acizi organici speciali (de exemplu, acid elagic), pectine, macro şi microelemente, enzime active etc."
RECOMANDARE.
Atenţie, nici un suc de fructe nu trebuie combinat cu alcool, deoarece zaharurile din acesta duc la sporirea nocivităţii alcoolului asupra ficatului şi creierului, anihiland total efectul benefic al sucului.
DEFINITIE.
Cappy: suc concentrat de portocale diluat.
Preluare din Jurnalul Naţional, 06 Noiembrie 2006

sâmbătă, 9 februarie 2013

Ce cumpărăm (235)

Izvorul Minunilor-Apa în care nu ştim ce se 'scaldă'
de: Magda Marincovici
Izvorul Minunilor Stâna de vale, apă minerală necarbogazoasă (plată), este o apă naturală de masă, de calitate, indicată tuturor consumatorilor. Că e vară, că e iarnă, organismul nostru are nevoie de 1,5-2 litri de lichide şi o sursă bună de hidratare este chiar această apă minerală. Evident, adulţii care lucrează în condiţii de mediu deosebite au nevoie de o cantitate suplimentară de lichide.
INFORMAŢII NECLARE.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că informaţiile oferite de eticheta acestei ape minerale sunt incomplete. "Pe etichetă nu este precizată calitatea microbiologică a apei. Pentru consumator ar fi util dacă s-ar inscripţiona şi alte date privind caracteristicile chimice ale apei cum ar fi: mineralizaţia totală, pH-ul, azotaţi, azotiţi. Astfel, dacă am şti gradul de mineralizare, am şti implicit, spre exemplu, dacă apa este oligominerală şi dacă poate fi băută fără restricţii ca apă de masă".
pH.
Potrivit profesorului dr. Mencinicopschi, reacţia apei sau pH-ul ne-ar putea oferi informaţii despre aciditatea sau alcalinitatea apei, utile în special suferinzilor de boli ale aparatului digestiv. Iar azotaţii şi azotiţii ne-ar da indicaţii despre o eventuală impurificare a sursei. Deşi este o apă de masă de bună calitate, chiar comparabilă cu cele mai bune mărci străine, indicată tuturor consumatorilor, totuşi persoanele cu suferinţe ale sistemului digestiv trebuie să fie precaute. Această apă poate fi folosită şi la prepararea alimentelor.
Preluare din Jurnalul Naţional, 07 Noiembrie 2006

vineri, 8 februarie 2013

Analiza unei povestiri-Punguţa cu doi bani de Ion Creangă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Clasicul literaturii române se dovedeşte un izvor nesecat de basme şi povestiri, care mai de care mai savuroase, povestiri care au făcut deliciul copilăriei multora dintre noi. Haideţi acum să interpretăm o astfel de povestire prin prisma ultimelor realizări ale economiei naţionale. Având în vedere crizele financiare care alternează cu recesiunile şi viceversa, Punguţa cu doi bani ni s-a părut cea mai potrivită.
Era odată o babă şi un moşneag.
Ca să nu dăm loc la interpretări, vom accepta exprimarea era în loc de erau. Faptul că autorul face referire doar la o babă şi doar la un moş, ne duce cu gândul la două variante: unu, ori erau într-o vreme când standardele de viaţă erau la nişte cote inimaginabile pentru noi, cei de azi, din moment ce erau doar doi pensionari, ori doi, acţiunea se petrece în negura timpurilor, pe vremea când Adam şi Eva ajunseseră la vârsta senectuţii...
Baba avea o găină şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da nici unul.
Că baba era o zgârcită, asta e clar deja. Dar suntem convinşi că nici cu colesterolul LDL (adică cel rău) nu stătea deloc bine, având în vedere cantitatea de ouă îngurgitată. Oricum, o vizită periodică la medic ar fi fost binevenită.
Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:
— Măi babă, mănanci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.
— Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacată-o cum se ouă.

Se poate observa cum acţiunea capătă amploare, intriga se adânceşte, iar caracterul personajelor devine mai complex. În primul rând, ni se confirmă ipoteza de lucru că baba era o zgârcită, ceea ce nu e rău, dar nici bine. În al doilea rând, se nasc noi întrebări tulburătoare pentru destinul personajelor: dacă moşul nu mânca nimic şi râvnea la ouăle babei, atunci cu ce trăia? Cu zile fripte? Sau zile şniţel? În al treilea rând, ca nişte persoane cu un trecut rural de necontestat, vă afirmăm cu toată responsabilitatea că o găină bătută încetează să mai ouă, necum şă-şi mărească producţia cincinală.
Moşneagul, pofticios şi hapsân, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi degrabă cucoşul şi-i dă o bătaie bună, zicând:
— Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba.

Gata, lucrurile au căpătat deja o turnură dramatică. Violenţa pune stăpânire pe mintea personajului cel pofticios şi hapsân, dar nu suficient cât să nu vedem că moşul era şi prost grămadă, din moment ce ascultă asemenea sfaturi aiuritoare din partea babei.
Cucoşul, cum scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umblă pe drumuri, bezmetec. Şi cum mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia in clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi către casa moşneagului.
Acum e momentul câtorva precizări esenţiale pentru derularea ulterioară a acţiunii. Faptul că cucoşul ia punguţa în cioc, în loc să o lase acolo unde era, permite localizarea în timp a acţiunii, undeva înaintea domniilor lui Vlad Ţepeş, ştiut fiind că pe vremea lui, cine îndrăznea aşa ceva era aspru pedepsit. În cazul cucoşului, putea lesne deveni cucoş la rotisor...
Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la cucoş, vede în clonţu-i o punguţa şi zice vezeteului:
— Măi! Ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc.
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meştesug, prinde cucoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neâncetat:
— Cucurigu! Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Continuăm cu precizările, ele fiind absolut necesare înţelegerii firului epic. Deci, cucoşul vorbea. De ce nu vorbise şi cu moşul până acum? Simplu, ca să nu-l sperie. Cucoşul ştia să numere. De ce nu-i spusese şi moşului? De leneş, ca să nu-l pună moşul la treabă şi să ţină contabilitatea casei.
Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă! Ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea.
Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvârle în fântână! Cucoşul, văzând această mare primejdie, ce sa facă? Începe-a înghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite, până ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară şi iaraşi se ia în urma trăsurei, zicând:
— Cucurigu! Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Ce s-o mai lungim, deja suntem în măsură a-i face un portret complet cucoşului. Este vorba de un cucoş leneş, care ştie vorbi, cu aptitudini pompieristice evidente şi, atenţie, mare atenţie, dotat sub aripi cu două turboreactoare. Pentru că altfel, nu vedem cum ar fi putut zbura afară cu burta plină de apa dintr-o fântână.
Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis:
— Mă! Da' al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oiu da eu ţie de cheltuială, mai crestatule şi pintenatule!
Şi cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle într-un cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântâna pe jăratic, până ce stinge focul de tot, şi se răcoreşte cuptoriul; ba încă face ş-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesa teafăr şi de-acolo, fuga la fereastra boierului şi începe a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice:
— Cucurigu! Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Tenacitatea caracterizează personajele de basm. Scufiţa Roşie nu se lasă până nu ajunge la Bunicuţă, lupul nu renunţă să dărâme colibele celor trei purceluşi, Gretel nu renunţă la Hensel, iar cucoşul nost să-şi ceară punguţa. Un exemplu demn de urmat şi de păgubiţii FNI (că ne este greu să-i numim investitori). Oricum, baba bucătăreasă se prezintă într-o postură culinară foarte proastă, din moment ce bagă un cucoş la cuptor fără a-l jumuli...
— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoş, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu şi-l zvârle în cireada boilor ş-a vacilor; poate vreun buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în coarne, şi-om scăpa de supărare.
Vezeteul iarăşi ia cucoşul şi-l zvârle în cireadă! Atunci, bucuria cucoşului! Să-l fi văzut cum înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; pân-a înghiţit el toată cireada, ş-a făcut un pântece mare, mare cât un munte! Apoi iar vine la fereastră, întinde aripele în dreptul soarelui, de întunecă de tot casa boierului, şi iarăşi începe!
— Cucurigu! Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Deja o bănuială ni se strecoară în suflet: nu cumva basmul e copiat după scenariul unui film american? Pentru că numai acolo putem vedea comportamentele cele mai aberante: criminalul fuge pe acoperişul blocului, unde nu mai are scăpare, în loc să se piardă în mulţimea străzii. Iar boierul nostru preferă să-şi facă gospodăria praf în loc să-i sucească gâtul, dacă tot a pus mâna pe el.
Boierul, când mai vede şi astă dandănaie, crăpă de ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar va scăpa de cucoş. Mai stă boierul cât stă pe gânduri, până-i vine iarăşi în cap una.
— Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s-a îneca şi-oiu scăpa de dânsul.
Şi, cum zice, umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvârle în zahnaua cu banii; căci boieriul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iesa şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra boierului şi iar începe:
— Cucurigu! Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Deja imaginea noastră este completă. La trăsăturile deja enumerate ale cucoşului, putem adăuga lesne lăcomia. După ce înghite o hazna de bani, tot nu e mulţumit şi mai vrea şi punguţa. Coroborând cu faptele din viaţa reală, putem concluziona fără teamă de greşeală că tenacitatea şi lăcomia pot fi motivaţiile unor fapte remarcabile. Iar boierul, ei bine, boierul, deşi boier, se pare că mergea regulat la sală pentru că îţi trebuie ceva putere să iei de aripă un cucoş care are sub ea un turboreactor...
Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au luat după dânsul, de ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altaceva; iară boierul se uita galiş cum se duceau paserile şi zise oftând:
— Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici!

Ei, ce vă spuneam? Lăcomia strică omenia! Cucoşului nu i-a mai fost de ajuns că şi-a recuperat punguţa, ci a plecat şi cu tot bănetul boierului. Morală e asta? Comportament european e ăsta? Ce vor zice olandezii despre noi după aşa păţanie? Ne vor mai primi în spaţiul Schengen?
Cucoşul însă mergea ţantoş, iar paserile după dânsul, şi merge el cât merge, până ce ajunge acasă la moşneag, şi de pe la poartă începe a cânta: "Cucurigu!!! cucurigu!!!" Moşneagul, cum aude glasul cucoşului, iesa afară cu bucurie; şi, când îşi aruncă ochii spre poartă, ce să vadă? Cucoşul său era ceva de spăriet! Elefantul ţi se părea purice pe lângă acest cucoş; ş-apoi în urma lui veneau cârduri nenumărate de paseri, care de care mai frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Moşneagul, văzând pe cucoşul său aşa de mare şi de greoiu, şi încunjurat de-atâta amar de galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
— Stăpane, aşterne un ţol aici în mijlocul ogrăzii.

Leneş, lacom, dar cu bun simţ cucoşul nostru. L-a luat subţire pe bietul moş, ca să nu se sperie că are un cucoş vorbitor. A început discuţia la modul tradiţional, cu un cucurigu! Cât despre cârdurile de găini care veneau după dânsul (adică după cucoş), este suficient să privim cârdurile de piţipoance care se ţin după fotbalişti ca să descoperim explicaţia ştiinţifică.
Moşneagul, iute ca un prâsnel, aşterne ţolul. Cucoşul atunci se aşaza pe ţol, scutură puternic din aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă paseri, şi de cirezi de vite; iară pe ţol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ţi lua ochii! Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii, nu ştia ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoşul şi dezmerdându-l. Atunci, iaca şi baba vine nu ştiu de unde; şi, când a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutacioasei ochii în cap şi plesnea de ciudă.
Acu’, ca s-o spunem p’a dreaptă, o fi fost cucoşul o minunăţie, dar nici cu moşneagul nu ne e ruşine. Ca să-ţi apară în faţa ochilor o asemenea dihanie, care începe să scoată cirezi de vite şi grămezi de bani pe clonţ şi tu să nu cazi jos lat, e ceva! Dar stați! Cucoșul nu e de invidiat. La o asemenea greutate cărată pe două catalige de cucoș, rezultatul nu poaste fi decât unul singur: varice!
— Moşnege, zise ea ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
— Ba pune-ţi pofta-n cuiu, măi babă! Când ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina, să-ţi aducă galbeni; c-aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din a cui pricină... şi iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce în poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scăpă din mânile babei, fuge pe drumuri. Şi cum mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică ş-o înghite. Apoi rapede se întoarce acasă la babă şi începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac!" Baba iesa cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... şi, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, pân-o omoară în bătaie! Şi aşa, baba cea zgârcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găina şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!

Violenţa cu care debutează povestirea este prezentă şi acum, la sfârşit. În loc să ni se înfăţişeze un cuplu cu pletele fâlfâind duios la adierea unei brize şi sărutându-se fericit, format din babă şi moş sau cucoş şi găină, vedem o babă care bate la găină mai dihai ca Van Damme. Iar moşul nostru îşi dă în petec, lămurindu-ne astfel de unde prinsese cucoşul păcatul lăcomiei: de la moş. Lucru dovedit şi de juriştii noştri care ne-au confirmat că, în conformitate cu prevederile legale, nici măcar punguţa cu cei doi bani nu îi aparţinea de drept. Halal aşa moşneag hoţ şi cărpănos!
Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta în toate părţile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.
Ei, dragii noştri, asta fuse povestea de azi. Între noi fie vorba, un borş de cucoş e minunat... O babă zgârcită şi bătăuşă, un moş pofticios şi hapsân, un cucoş lacom şi încăpăţânat sunt personajele basmului de azi. Morala? Niciuna. Sau, mai ştii, o fi vreuna. Dar nu ne interesează. Ne interesează doar geniul marelui povestitor care ne-a fericit zilele copilăriei şi graiul lui moldovenesc atât de dulce, de care cu greu te saturi.
Să auzim de bine!