luni, 25 februarie 2013

Ca să fie lucrurile clare!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vineri v-am prezentat ultima postare din seria „Ce mâncăm”. Câteva precizări se impun, măcar acum, la sfârşit. Nu sunt specialist nutriţionist nici măcar în ceea ce priveşte propria alimentaţie. Tot ceea ce aţi citit reprezintă păreri ce aparţin în totalitate distinsului domn profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, aşa cum au fost preluate de ziariştii de la Jurnalul Naţional. Singurele mele intervenţii s-au rezumat la corectarea ortografică a textelor (între noi fie vorba, cu neaşteptat de multe şi puerile erori pentru nişte redactori de ziar).
Opiniile respective au fost publicate în perioada 2006-2008, ceea ce face posibil ca, între timp, unele produse să fi dispărut de pe piaţă sau să fi fost supuse unor modificări faţă de datele menţionate în articole.
Atunci de ce le-am publicat? Păi, tocmai pentru că este vorba de produse alimentare, de produse pe care le consumăm zilnic sau la anumite intervale, produse pe care le considerăm mai mult sau mai puţin necesare traiului zilnic, încercând astfel să vă atrag atenţia astfel că, înainte de a deschide gura este mai bine să deschideţi ochii!
Pic cu pic se face marea şi tot aşa, E-uri cu E-uri se acumulează toxinele în corp. Un bilanţ făcut la sfârşitul zilei vă va indica valori mai mult decât îngrijorătoare în cazul în care preferaţi să mâncaţi ca să trăiţi şi nu să trăiţi ca să mâncaţi. Efortul nu este mare: înainte de a băga produsul cu E-uri în coş gândiţi-vă că peste puţin timp îl veţi băga în stomac. În fond, ce e aşa greu să citeşti o etichetă? Şi nu uitaţi cel mai mare drept dat omului de Dumnezeu: acela de a alege...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!