vineri, 25 august 2017

Avantajele cunoașterii unei limbi străine (7)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nimic nu se compară cu o după-amiază de cumpărături în Asprovalta, pe o temperatură de 42 de grade la umbră.
În iulie, o vânzătoare îi promisese soției că va aduce un anumit model de sandale în august, și acum este august. Un august călduros cum nu se mai poate. Deși, dacă mă gândesc că ieri au fost 47 de grade la umbră, azi se pare că s-a mai răcorit.
Ne târâm pe străduțele pustii, lipsite de orice formă de viață, făcând câte o oprire la fiecare tonetă ca să bem ceva rece. În alte magazine ne este frică să intram de frica descoperirii eventualelor cadavre de vânzători produse de excesul de căldură.
Ajungem la magazinul cu pricina, prilej de a descoperi că patronul își extinsese activitatea: acum, pe lângă sandale și pantofi, vinde și articole de plajă. Soția își cumpără sandalele dorite, le achită, iar eu zăresc printre articolele de plajă o pereche de ochelari de înot, ochelari pe care mi-i doream foarte mult din cauza salinității mari a mării.
Îi iau, îi probez și constat că îmi sunt buni. Folosind limba engleză, o atenționez pe vânzătoare că intenționez să-i cumpăr și o întreb cât costă. Aceasta îmi răspunde într-o limbă necunoscută. Continui cu întrebarea mea, iar ea continuă cu răspunsul ei de neînțeles.
Într-un târziu intuiesc că ar fi vorba de limba sârbă și o fac atentă, folosind aceeași limbă engleză:
- Nu vă supărați, dar noi nu suntem sârbi.
- Mă scuzați, răspunde ea revenind la buna și tradiționala limbă internațională. Apoi, după ce îmi comunică prețul, mă întreabă:
- Dar de unde sunteți?
Mă gândesc la faptul că un exces de informație nu are nicio utilitate în acest caz, așa că îi răspund cât pot de serios:
- Din Bangladesh.
Femeia se oprește și mă privește cu ochii holbați:
- Din Bangladesh! O, de la ce depăratre ați venit! Tocmai din Bangladesh... Nu am văzut niciodată turiști din Bangladesh pe la noi.
Vânzătoarea continuă să mă privească uimită (soția ieșise din magazin de frica unui leșin provocat de râs):
- Nu credeam că așa arată turiștii din Bangladesh. Tocmai de acolo să veniți până aici?!
Convenția de la Geneva interzice tortura persoanelor, așa că mă dau bătut și recunosc, în timp ce îi înmânez banii:
- Domnișoară, nu suntem din Bangladesh, suntem din România.
Tânăra mă privește în ochi câteva secunde, își dă capul pe spate, apoi începe să râdă. Am ajuns la o sută de metri de magazin și râsul ei continuă să se audă.
Să auzim de bine!

joi, 24 august 2017

Avantajele cunoașterii unei limbi străine (6)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
De la început țin să precizez că apelativul “babe” folosit în rândurile de mai jos nu are nimic peiorativ, rolul lui fiind doar de a sublinia caracterul hilar al întâmplării.
După o cină savuroasă consumată pe îndelete împreună cu soția la o tavernă de pe faleza din Nea Peramos, decid că urmarea firească ar fi o plimbare romantică încheiată cu admirarea frumosului golf stând pe una din băncile aflate din belșug în zonă.
Zis și făcut! După o jumătate de oră de plimbare agale, identificăm o bancă liberă și luăm loc. Nu suntem singurii ocupanți de bănci. În stânga mea, pe banca vecină se află trei babe care sporovăiesc de zor.
Momentul romantic durează chiar un moment pentru că, iată, un grup compact de două babe se îndreaptă spre banca noastră. Una din babe ia loc în dreapta soției, iar cealaltă în fața ei, pe un scăunel pe care îl căra cu ea.
După care și cele două se alătură sporovăielii celorlalte babe. Suntem persoane sociabile, extroverite și nu vedem nimic nociv în conversația purtată. Problema este că toate discuțiile se poartă prin noi. Mai precis, prin urechile noastre. Baba din dreapta soției zbiară la cele aflate pe banca din stânga mea, cele de pe bancă înapoi către ea și către cea aflată pe scăunel, sunetele fiind generate chiar în dreptul urechilor noastre.
Ne sunt suficiente cinci minute ca să ne dăm seama că noi doi nu mai auzim și se impun măsuri hotărâte. Cu toată deferența impusă de strucura micului grup, prind un moment de respiro și mă adresez în grecește babei aflată în dreapta soției:
- Vă rog să mă scuzați, vreți să schimbăm locurile?
Stigătele de bucurie și mulțumire ale corului reunit de babe îmi confirmă că am luat o decizie corectă. Drept pentru care ne sculăm de pe bancă, baba aflată în dreapta soției trece pe locul meu, cea aflată pe scăunel ia locul soției, iar noi rămânem în picioare.
Să auzim de bine!

miercuri, 23 august 2017

Avantajele cunoașterii unei limbi străine (5)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Să cunoști o limbă străină este un lucru bun. Să știi să te folosești de o limbă străină este un lucru minunat. Iar să faci greșeli într-o limbă străină este de-a dreptul hilar.
Ne aflăm pe plaja din Nea Vrasna și e ora prânzului când, mă simt brusc interesat de aspectul și dotarea toaletelor din stațiune. După cum se știe, plajele sunt porționate între diverși utilizatori, cei mai mulți dintre ei fiind chiar proprietarii barurilor sau tavernelor aflate pe sau în dreptul plajelor.
Mă ridic din șezlong și identific taverna în dreptul căreia se află plaja noastră și mă îndrept hotărât spre ea, în căutarea toaletei mult-râvnite.
Din pragul sălii de mese ochesc ușa marcată cu profilul unui bărbat și intru în sală. Ajuns în dreptul ușii mă opresc mânat de ultimele rudiente de politețe: ușa dă spre o anticameră cu spălător sau se intră direct în cabină?
Soluția ciocănitului mi se pare cea mai adecvată, așa că ciocăn, iar din interior aud un:
- Ne!
Cunosc limba greacă suficient de bine ca să știu că “ne” se traduce prin “da” și, concomitent, uitând de aspectul etnic eteroclit al turiștilor din stațiune, mă întreb ce motiv ar avea un grec să mă invite în cabină cu el?
Nu găsesc niciun motiv, așa că un raționament simplu mă conduce la concluzia că este vorba de o anticameră în care, probabil, un grec se spală pe mâini sau se aranjază.
În consecință, pun mâna pe clanță și împing ușa. Oroare! Ușa dă direct în cabină, iar în cabină, un sârb cu nădragii în vine și cu ochii cât cepele zbiară:
- Ne, ne!
Să auzim de bine!

marți, 22 august 2017

Cum se face turistul cu turismul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nenumărate colocvii și conferințe, emisiuni la radio sau televiziune, mese rotunde sau de diferite forme au dezbătut, dezbat și vor mai dezbate problema turismului românesc.
Problema e un fel de a spune, pentru că e vorba de probleme. S-au făcut, se fac și se vor mai face analize, grafice și comparații, miniștrii vor fi admonestați sau schimbați, se vor lua angajamente și se vor stabili termene.
Ce e curios în tot acest noian de măsuri și acțiuni este faptul că ele datează de când mă știu, dar rezultatele pozitive continuă să întârzie să apară.
Personal, lucrurile nu mi se par așa de complicate și, pentru relevanță, vă voi relata două exemple pozitive concrete și unul la fel de concret, dar negativ.
Ne aflăm în stațiunea Nea Peramos din Grecia (Peramos se pronunță cu accentul pe “e”). Ca orice stațiune grecească, localitatea are o stradă principală (nu îi știu numele, dar nu m-ar mira să se numească Venizelou) plină ochi cu magazine și taverne, ceea ce nu este inedit față de străzile noastre comerciale. Ce este inedit și pitoresc este faptul că tavernele au amplasată bucătăria pe o parte a străzii (eventual și vreo două mese), iar spațiul de servire este peste drum, pe partea cealaltă a străzii.
Acest mod de diviziune a muncii implică apariția permanentă în mijlocul străzii a chelnerilor grăbiți și purtând tăvi pline, venind ori din stânga, ori din dreapta, după caz.
Așa și acum. În timp ce ne plimbăm pe mijlocul străzii (la această oră fiind închisă circulației auto), un chelner apare vijelios din stânga noastră cu o tavă plină ochi cu farfurii la fel de pline. Văzându-i greutatea ne oprim într-o încercare de a-i da prioritate, dar, minune, chelnerul se oprește și el, spunându-ne:
- Vă rog! Fiți bineveniți în Peramos și concediu plăcut!
După care, așteaptă respectuos să trecem.
Al doilea exemplu pozitiv s-a petrecut pe plaja Tosca, din Kavala, tot în Grecia. Este sfârșit de săptămână, este aglomerație, iar noi ne-am trezit ceva mai târziu. Recepționerul (este o plajă plătită, tariful fiind de 2 euro de persoană) ne anunță trist că plaja este plină ochi și că nu mai sunt locuri. Știm că turiștii sunt în permanentă mișcare, așa că îl rugăm să ne lase să facem o verificare personală. Și găsim o umbrelă liberă, dar care ara doar un șezlong de culoare albastră. Îl anunțăm, plătim, iar el ne face cunoscut că în maximum zece minute ne va pune la dispoziție și un al doilea șezlong.
Ne ducem lucrurile la umbrelă, dar nu stăm cu mâinile în sân și ne continuăm căutările. Și iată că doi turiști părăsesc plaja, iar noi le ocupăm imediat locurile. În timp ce soția aranjază prosoapele, eu îl caut din ochi pe administrator pentru a anula cererea inițială. Și îl văd cărând un șezlong galben, ajutat de un coleg. Mă reped la el strigând:
- Nu, nu!
Oamenii mă aud, se opresc și ajung în dreptul lor. Și înainte de a-i explica motivul refuzului nostru, bunul om mă întreabă calm, fără pic de nervi sau supărare:
- Doreați unul albastru?
Exemplul negativ este dintr-o zonă ceva mai apropiată, din Mamaia noastră cea plină de vedete. În timp ce ne expunem trupurile soarelui arzător, văd un grup de cinci cetățeni asiatici, după vorbă, după port, care caută un loc unde să se așeze. Găsesc un loc cu numărul corespunzător de umbrele și, imediat, trei flăcăi de-ai administratorului plajei, a căror ocupație ste aceea de a repartiza șezlongurile, îi văd și se reped la ei cu mare veselie, cărând numărul necesar de șezlonguri.
Și, în timp ce le întind și la aranjează, încep să se dedea la cea mai josnică formă de bășcălie grotescă și primitivă, spunându-le turiștilor cuvinte porcoase pe motiv că îi învață să salute în românește.
Râzând și neînțelegând nimic, asiaticii intră în jocul lor mizerabil repetând cuvintele, convinși că fac un lucru bun, spre amuzamentul grozav al celor trei flăcăi.
Acestea au fost cele trei exemple promise. Cine nu a văzut care sunt cele pozitive, cu siguranță că nu l-a văzut nici pe cel negativ.
Să auzim de bine!