"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările

miercuri, 27 februarie 2013

Şase? Şase!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă mărturisesc faptul că aderarea României la Uniunea Europeană nu mi-a provocat un prea mare entuziasm turistic. În fond, firme nu am, exporturi nu fac, importuri nici atât, iar pentru excursille pe care le fac cu ocazia concediilor nu mă deranja absolut deloc utilizarea paşaportului. Cu sau fără paşaport, tot atât stăteam în vămi.
Dar iată, au fost oameni cu un orizont mult mai larg ca al meu, oameni mult mai pragmatici, oameni care s-au bucurat sincer de această realizare, oameni care, văzând că au terminat cam tot ce se putea fura în ţară, şi-au dat seama că aderarea le deschidea noi perspective.
Şi citesc o ştire cum că şase români au fost prinşi furând cabluri de cupru în Franţa. Desigur, pentru noi, românii, ştirea nu mai este ştire de mult timp, dar imaginea unor francezi lipsiţi de cablurile lor zilnice de cupru mă intrigă.
Desigur că bunii mei conaţionali, nişte bieţi oameni săraci, lipsiţi de posibilitatea unor locuri de muncă pe măsura lor în ţară, în drum spre multinaţionalele unde sperau să fie angajaţi ca directori executivi s-au gândit să nu meargă cu mâna goală şi au luat şi ei nişte cupru, acolo, că n-o fi foc. Iată, mi-am zis, ce înseamnă o minte deschisă. Eu, unul, mai slab pregătit, mă gândeam că dreptul la liberă circulaţie mi-ar permite să merg în altă ţară doar ca turist sau ca să muncesc. Acum, după această ştire banală, aproape zilnică, îmi dau seama ce perspective aş fi avut dacă mă gândeam că aş fi putut merge în străinătate şi ca să fur... Iată cum, abia după citirea acestei ştiri, îmi dau seama de încă unul din multele motive care i-au făcut pe români să iasă în stradă chiuind în ziua aderării.
Dar, la o analiză mai atentă, observăm că lucrurile nu se opresc aici. Haideţi să facem o mică socoteală aşa, repede, pe genunchi, cum se spune. Au francezii oameni săraci? Au, cum să nu aibă. Dar nemţii, adică germanii, au şi ei săraci în rândul populaţiei? Au, mai puţini, e drept, dar au. Dar spaniolii, spaniolii au săraci? Au, cum să nu! De ce n-ar avea şi ei săracii lor? Dar belgienii? Ce ziceţi de belgieni, au săraci? Desigur, au. Ce, ei sunt mai cu moţ? Orice ţară, indiferent cât de civilizată este sau de standardul de viaţă îşi are săracii ei. Până şi Suedia îşi are săracii ei!
Ei bine, dragii mei, atunci putem să concluzionăm. A auzit cineva de săraci din Franţa veniţi la furat în România? Dar de nemţi săraci veniţi la furat în Bulgaria? De belgieni săraci veniţi la furat în Ungaria a auzit cineva? Dar de spanioli săraci care să fi mers la furat în Cehia a auzit cineva? Iată cum, o analiză simplă şi lucidă ne relevă adevărata motivaţie a dorinţei românilor de a adera la Spaţiul Schengen: în spiritul reciprocităţii şi al unui tratament egal pentru toţi cetăţenii Europei, vor putea veni astfel şi săracii din ţările occidentale la furat în România.
Să auzim de bine!


miercuri, 28 septembrie 2011

"Infestarea" Europei?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Articolul de astăzi nu este singular. Pe această temă am mai scris şi, probabil, voi mai scrie. Pentru că este vorba de oameni, şi când zici oameni nu te mai gândeşti la rasă, religie sau apartenenţă politică.

Ani de zile, guvernele României au fost acuzate şi puse la zid pe motivul discriminării ţiganilor. Că nu le asigură condiţii de învăţare (deşi au locuri rezervate în facultăţi), că nu le asigură condiţii de locuit (deşi ţara e împânzită de palatele lor cu turnuleţe), că nu le dăm dreptul la exprimare (deşi posturile de radio sau televiziune transmit zilnic emisiuni cu şi despre ţigani), că sunt ţinuţi în sărăcie (deşi îi vedem purtând salbe sau ghiluri uriaşe din aur) şi multe alte acuzaţii.
Cei care ne acuzau erau, pe cale oficială sau prin intermediul mass media, francezii, englezii sau italienii. Ţiganii erau o masă de manevră nu numai pentru campaniile de vot post-decembriste, dar şi pentru acoperirea diferitelor interese externe.
Dar timpul nu stă în loc şi iată că toţi acuzatorii noştri au ajuns la rândul lor ca să se bucure de aceleaşi binefaceri aduse de ţigani, odată cu invadarea de către ei a respectivelor ţări. Că au plecat din România pe motive de discriminare este o afirmaţie pe care nu o pot crede nici măcar copiii sugari ai celor care o fac. Pentru că altfel, toate posturile de directori executivi ar fi trebuit ca să fie ocupate de ţiganii dornici de afirmare după ce au evadat din lanţurile discriminării româneşti... Numai că realitatea este cu totul alta. Practic, ei nu au făcut altceva decât să mute cerşetoria de aici, de la noi, în respectivele ţări. Că sunt aşa cum sunt, asta este o altă discuţie. Până atunci, ei sunt cetăţeni europeni, la fel de europeni şi la fel de cetăţeni ca francezii, englezii sau italienii.
Mă aşteptam ca guvernele respectivelor ţări, văzându-se asaltate de adevăratele valuri de ţigani, să zică: “ei, iată fraţilor, acum avem ocazia să le arătăm românilor cum se face treaba! Cum se tratează o etnie fără discriminare. Acum avem ocazia ca să le arătăm românilor cum se implementează tot ce noi i-am criticat până de curând”.
Numai că lucrurile nu au stat nici pe departe aşa. Toţi nu au ştiut decât o singură măsură: să îi trimită pe ţigani la pachet, înapoi în România, călcând orice principii europene pentru care se bat de ani buni cu pumnul în piept. Mai nou, am auzit afirmaţia mizerabilă că au fost infestaţi cu ţigani! Uitând de milioanele de turci naturalizaţi în Germania, de exemplu. Au fost infestaţi? Suntem păduchioşi? Zău? Chiar aşa? Atunci vă rog ca să urmăriţi imaginile de mai jos şi să ghiciţi în ce oraş din lume au fost făcute. După care putem vorbi oricât şi despre oricine... despre cine cu cine e infestat şi cât de păduchios este...
Să auzim de bine!
Ştiţi în ce oraş al lumii au fost făcute pozele? În Marsilia! Aţi auzit de Marsilia, nu? Este al doilea mare oraş al Franţei...