"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 31 mai 2012

Gustul instant

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Tocmai admiram victoria cinegetică a junei Codiţă, pisica noastră care, după ce prinsese o muscă, îi adusese leşul la picioarele mele şi mă privea triumfătoare, când are loc următorul dialog:
- Vrei să mergem?
- Nu! Am de lucru.
- Să mă duc singură?
- Cum o să faci aşa ceva?
- Şi atunci ce facem?
- Vedem noi.
Acesta a fost dialogul purtat cu soţia mea într-o zi de vineri seara. Dialog ce, veţi vedea, se va întoarce împotriva mea.
În esenţă, era vorba de cumpărăturile pe care obişnuim să le facem în fiecare vineri seara. Sunt cumpărături fireşti, româneşti, necesare unei subzistenţe decente. Dacă volumul estimat depăşeşte o anumită greutate, mergem cu maşina. Dacă nu, nu. Ne luăm două sacoşe şi mai facem şi puţin mers pe jos, mers care contribuie din plin la menţinerea unui tonus muscular adecvat. Oricum, soţia trebuia să respecte consemnul stabilit de mine, care îi interzice căratul sacoşelor.
Cum vă spuneam, esenţa dialogului era dilema dacă în vinerea asta mergem la cumpărături au ba. Având în minte imboldul luminos dat de vorbele lui Scarlett O’Hara că şi mâine este o zi, am luat decizia unilaterală de a amâna ziua cumpărăturilor. Să nu mai mergem vineri seara, ci sâmbătă dimineaţă.
Numai că, socoteala de acasă nu se potriveşte tot cu cea de acasă pentru că o serie de evenimente apărute sâmbătă ne-au impus alte acţiuni, rezultatul fiind că ne-am trezit sâmbătă seara fără nicio cumpărătură făcută. Problema nu era una existenţială pentru că, în cămară avem suficiente provizii pentru o supravieţuire de câteva ore în cazuri de forţă majoră. Aşa că, duminică la prânz, ne aşezăm la masă şi ne uităm abulici în farfuriile goale.
- Ei, ce mâncăm? mă întreabă soţia.
- Habar n-am! Nu avem nimic prin cămară?
- Ba da. Nişte plicuri de supă instant. Vrei să fac o supă instant?
- Sigur! îi răspund eu mulţumit, simţind cum sângele îşi reia circulaţia prin bătrânele-mi vene.
În cinci minute, o supă aburindă ne ademenea din farfuriile pline. Mănânc supa cu cea mai mare plăcere şi, înainte de a trece la felul al doilea, consider că e momentul să fac o remarcă:
- Foarte bună supa asta!
- Da? Ţi-a plăcut?
- Sigur! Excelentă! Se simte cu adevărat gustul de pui. Ăştia chiar fac supe bune.
- Da, desigur, îmi răspunde soţia privindu-mă lung. A fost un plic cu supă de vită.
Să auzim de bine!

miercuri, 30 mai 2012

De ce nu îmi plac filmele americane (10)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Hai să lăsăm lucrurile macabre şi să mergem mai departe. Cu un şablon vesel, cel al fularului nemişcat. Aceasta e o experineţă din categoria celor pe care le puteţi face şi acasă. Recomandabil este să rugaţi întâi un prieten să o facă. El, ras, tuns şi frezat, iese din clădirea unde îşi are domiciliul stabil sau flotant şi face câţiva paşi, până la colţul străzii, în căutarea unui taxi liber. Îmbrăcămintea îi denotă poziţia socială: smoking, ghetre de lac, mânuşi fine, pardesiu şi fular. Nelipsitul fular. Care, în mod evident, nu îl poartă băgat pe sub gulerul pardesiului, ci peste. Camera îl urmăreşte până aproape de staţia de taxiuri. Dragii mei, n-o să vă vină să credeţi, dar în tot acest timp fularul nu se mişcă! Tare, nu?
Vă dau cuvântul meu că am încercat experienţa şi nu doar odată şi nu într-un singur anotimp. Indiferent câ de gros şi de greu era fularul, acesta începea să fâlfâie până să apuc să parcurg 2 metri şi 73 centimetri. Era suficient doar să încerc să merg, să am doar intenţia. Am încercat diverse variante: cu vântul din spate, din faţă sau din lateral (27 grade din nord-estul meu), fără vânt, în masivul Hăşmaş sau pe plajă la Mamaia, indiferent de situaţie sau de loc, fularul se mişca. Nu s-a născut încă pământeanul care, aflat în mişcare şi cu fularul la gât, acesta (adică fularul) să nu se mişte. De fapt, exprimarea corectă ar fi să nu îi fâlfâie.
Ştiu, v-am luat prin surprindere, aşa că vom analiza o chestie ceva mai blândă. Mai precis, e vorba de centura de siguranţă. Cu ani în urmă, rula la televizor un serial în care personajele (membrii unei familii), fuseseră teleportaţi în timpuri preistorice. După ce trec prin numeroase aventuri cu şi fără dinozauri, iată că vine şi momentul aşteptat al evadării printr-o gaură temporală apărută temporar. Evident, evadarea nu se putea face decât folosind binefaceriile oferite de un SUV cât toate zilele. Timpul se scurgea cu repeziciune, gaura se tot micşora şi ei abia reuşiseră să intre în maşină. Dar, vine şi momentul izbăvirii: evadarea! Ce credeţi că fac personajele noastre? Îşi fac cruce? Nu. Închid ochii? Nici gând. Încep să ţipe? Aiurea. Ei îşi prind centurile de siguranţă! Asta în timp ce fiecare secundă trecută era un pas spre rămânerea acolo. Indiferent cât de periculos e un criminal, indiferent de cât de grăbit e un poliţist în urmărire, acesta (adică poliţistul) nu va pleca până nu îşi prinde centura de siguranţă, chiar daca asta îi oferă banditului şansa de a ajunge în Argentina. Ce să mai poţi zice? E o atitudine plină de învăţăminte.
Să auzim de bine!

marți, 29 mai 2012

ROST... de Dan Puric

Imagine preluată de pe paginidecultura.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu ceva timp în urmă am mai publicat un articol care, până la urmă, s-a dovedit că nu îi aparţinea lui Dan Puric, după cum susţinea cel care mi l-a trimis. De data asta sper să fie vorba de unul ologarf...
“Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţa şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozavii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmpla vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările “prietene”.
La noi chestia asta se numeşte “agricultură de subzistenţă” şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că d-aia avem U.E. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşi ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormantări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru mulţinationalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.”
Lucrurile spuse de el nu sunt noi pentru voi, cititorii acestui blog. Sunt lucruri pe care le remarc şi le deplâng de ani buni, lucru pe care cred că îl face orice om de bună credinţă din ţara asta. Poate că, ieşite de sub condeiul lui Dan Puric, ele să aibă un ecou mai mare...
Să auzim de bine!

luni, 28 mai 2012

De ce nu îmi plac filmele americane (9)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Să mai scoatem din sac o perlă. Aceea a personajului care zboară prin aer după ce a fost împuşcat. Oh, ştiu, e un moment dificil, aşa că vă rog să ţineţi în continuare copiii departe de aceste rânduri. Ei (adică un el şi un alt el) stau faţă în faţă la 50 m pe uliţa principală. Feţele lor sunt sculptate în granit. Mâinile, uşor depărtate de corp aşteaptă cea mai mică ezitare a adversarului pentru a acţiona. Şi nenorocirea se întâmplă: unul din ei clipeşte. Instantaneu, mâna celuilalt apucă revolverul, îl scoate din toc şi apasă trăgaciul. Adversarul plăteşte din plin greşeala făcută: după ce zboară vreo 2 metri cade mort în mijlocul aceleiaşi uliţe de care vorbeam la început. Fraţilor, vă dau o veste proastă: aşa ceva nu se poate întâmpla. Din cel puţin două motive cumulate. Unul ar fi ca organismul respectivului să fie format dintr-un aliaj de beton armat şi titan, astfel ca glonţul să nu îl străpungă. În acest caz e posibil ca, un glonţ de revolver să îl clatine şi, eventual, să îl dărâme. Al doilea ar fi ca glonţul să aibă cel puţin o suprafaţă de 2 metri pătreți, astfel încât să îl plesnească şi nicidecum să treacă prin el. Toate astea din simplele motive că rezistenţa pielii (şi a ţesuturilor în general) este mult prea mică faţă de cât ar avea nevoie ca să se opună energiei dezvoltate de impactul cu glonţul şi că inerţia unui corp de, să zicem, 75 kg e mult mai mare decât energia cinetică produsă de mişcarea unui glonţ de câteva grame. Dar, atât timp cât glonţul îl penetrează (chiar dacă ar fi de obuz) nu are cum să îl arunce în spate ci, cel mult să îl spulbere (în cazul obuzului).
Şi pentru că mişcarea implică multă transpiraţie, haideţi să vedem şablonul cu tricoul ud de transpiraţie. Nu cred că există vreo persoană de cetăţenie română, indiferent de orientarea politică, religioasă sau sexuală care să nu fi observat că, atunci când un personaj dintr-un film american transpiră, aceasta (adică transpiraţia) nu poate avea altă formă pe pieptul tricoului decât un triunghi cu vârful în jos.
Am abordat diverse discipline sportive care implicau mai multă sau mai puţină transpiraţie şi mai multe sau mai puţine tricouri. Dar niciodată, absolut niciodată pata de transpiraţie nu a avut această formă. Dacă te afli în mişcare, cum este cazul alergării sau al ciclismului, transpiraţia nu apucă să mai coboare pe piept decât la oprire. Dacă îţi foloseşti braţele sau picioarele pe un aparat care nu implică deplasarea ta în spaţiu, transpiraţia se va aduna pe sau sub sâni, iar pe spate, pe toată lăţimea omoplaţilor, şi nicidecum sub forma unui triunghi. Din numeroase încercări efectuate pe propria piele şi pe propriul tricou am putut obţine o atare pată doar dacă mi-am turnat o cană de apă în cap.
Senzaţia pe care o am este aceea că cei de la recuzita filmelor americane au asemenea exemplare de tricouri gata vopsite ca să pară ca mai sus, fără să se gândească nicio clipă la efortul bieţilor actori...
Să auzim de bine!

vineri, 25 mai 2012

Ziua de naştere (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
21-O persoană activă şi ambiţioasă vei fi, dacă te-ai născut în cea de-a douăzeci şi una zi a unei luni. Eşti onestă şi deschisă, preferi întotdeauna calea dialogului, pentru a dezamorsa conflictele. Eşti o foarte bună negociatoare. Natură profundă, iubeşti călătoriile şi cunoaşterea. Poţi fi insistentă atunci când ai scopuri precise şi nu accepţi refuzul. În dragoste cauţi stabilitatea.
22-Iată o dată cu semnificaţii profunde! Douăzeci şi două sunt tainele prin care a fost creat Universul. Iată de ce persoana care s-a născut într-o astfel de zi are misiunea de a-şi crea singură propriul destin. “Cum îţi aşterni, aşa dormi!”, spune şi o vorbă veche din străbuni. Norocul te va însoţi pretutindeni, dacă nu îţi vei trata semenii şi viaţa cu superficialitate.
23-Altruism, inteligenţă şi mobilitate, iată “triunghiul de foc” ce face imbatabilă persoana care se naşte într-o astfel de zi. Corectă şi imparţială în afaceri, tolerantă şi afectuoasă cu copiii, cu un tonus general de excepţie. Adori mişcarea în aer liber şi accepţi fără rezerve orice invitaţie la aventură. În dragoste urăşti monotonia şi discuţiile de complezenţă. Fii perseverentă şi finalizează ce începi!
24-Eşti o persoană practică, cu rezultate pozitive obţinute printr-un efort continuu şi susţinut. Eşti prudentă şi nu îţi place riscul. Eşti chibzuită şi strângi din vreme bani albi pentru zile negre. Ai nevoie de principii solide în dragoste şi de un partener pasional. Toţi cei din jur te percep ca pe o persoană capabilă, inventivă, decisă, care ştie că îşi construieşte singură succesul.
25-Vei simţi întotdeauna ce nevoi şi aşteptări are cel de lângă tine, dacă te-ai născut într-o asemenea zi. Intuiţia, altruismul şi scrutarea necunoscutului sunt darurile oferite ţie de ursitoare. Încrede-te în ele şi vei cunoaşte împlinirea! În dragoste eşti sensibilă, devotată şi idealistă. Vei fi promotoarea unor acţiuni de caritate şi vei lupta pentru cauze sociale nobile.
26-Ai un suflet candid, eşti mărinimoasă şi precaută, dacă te-ai născut pe douăzeci şi şase. Vei munci mult în echipă şi te vei bucura de succes numai alături de colegi. În dragoste eşti raţională şi lupţi pentru a le asigura confortul celor dragi. Te prinde de minune modestia şi simplitatea. Nu te juca cu vorbele, fii onestă şi sinceră cu cei care investesc încredere în tine.
27-Ştii să-ţi valorifici calităţile şi să simţi care e calea cea mai scurtă spre afirmare şi bunăstare. Ai un caracter frumos, crezi în fărâma ta de noroc şi că toate problemele sunt date pentru a fi rezolvate şi depăşite. Intransigentă cu tine, te vei implica în foarte multe proiecte, convinsă că dispui de puterea şi abilitatea de a le rezolva. În dragoste, îmbini utilul cu plăcutul.
28-Te evidenţiezi datorită laturii tale profund umane. Eşti o persoană inteligentă, independentă, originală şi beneficiezi de o protecţie puternică din astral. Eşti dispusă să împaci şi capra şi varza, să lupţi şi să pui umărul pentru ca lucrul să fie bine făcut şi nu accepţi indiferenţa şi meschinăria. Poţi fi un şef abil, blând, căci dispui de resurse nebănuite. Ai un suflet nobil.
29-Eşti o persoană emotivă şi senzuală, adori prieteniile adevărate şi petrecerile. Eşti o persoană inspirată şi vizionară şi cauţi să-i înţelegi şi să-i ajuţi pe cei de lângă tine. Succesul tău e strâns legat de ajutorul primit de la colaboratori şi asociaţi. Încerci toate reţetele pentru a te propulsa pe scara socială şi pentru a-ţi depăşi condiţia. Fii corectă şi evită anturajele dubioase!
30-Norocoasă, profundă şi încrezătoare vei fi dacă te-ai născut în această zi specială. Vei fi înconjurată de persoane influente şi de prieteni devotaţi. Îmbini cu meticulozitate diplomaţia cu spiritul de observaţie şi eşti extrem de eficientă în funcţii de conducere. Ştii să fii supusă şi îţi iei deciziile doar după ce ai analizat toate ofertele. În dragoste eşti dominată de dorinţe puternice.
31-Demnitatea, spiritul întreprinzător, voinţa puternică reprezintă atuurile persoanei născute în ultima zi a lunii. Eşti preocupată cu predilecţie de profesie, de ascensiune socială şi de copii şi acest fapt te face deosebit de laborioasă şi responsabilă. Deosebit de practică, iubeşti banii şi investiţiile profitabile pe termen lung. Reuşeşti în comerţ, învăţământ, construcţii, comunicare.
Să auzim de bine!

joi, 24 mai 2012

De ce nu îmi plac filmele americane (8)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu am mai scris cam de multişor despre ceea ce mă enervează atunci când încerc să urmăresc un film american. Am zis încerc pentru că nu reuşesc niciodată să le vizionez până la capăt din motive deja spuse sau pe care vi le voi spune în continuare.
Un şablon tembel (na, că m-am enervat) este cel al lucrului la calculator. De fapt, aici ca şi în cazul şablonului cu frigiderul, este o combinaţie de două şabloane: cel al lucrului la tastatură şi cel al imaginii ecranului proiectată pe faţa personajului. Dragii mei, vă precizez că ar trebui să trimiteţi copiii la culcare pentru că se vor spune lucruri grele în continuare. Să le luăm pe rând. Există o probabilitate destul de mare ca mulţi din cei ce citiţi aceste rânduri să aveţi abilităţi în acest domeniu. Vreau să zic, al calculatorului. Comenzile date de pe tastatură se numesc (în mod popular) short cut-uri. Oricât de puţini neuroni ai avea, dacă ar trebui să proiectezi un sistem de introducere a datelor de pe tastatură, ţi-ai da seama că nu poţi da o comandă de execuţie apăsând o singură tastă. Pur şi simplu pentru că bietul computer nu ar avea de unde să ştie că tu îi dai o comandă de execuţie sau că vrei să scrii o literă. Şi atunci, nişte oameni, ceva mai inteligenţi ca regizorii americani, au conceput un sistem care să facă delimitarea: o tastă de schimbare a funcţiei iniţiale sau combinaţii de două sau trei taste pentru a da o comandă de execuţie (ALT+o literă sau CTRL+o literă sau ALT+CTRL+o literă etc). Acest fapt elementar face viaţa uşoară atât operatorului, cât şi calculatorului. Ei bine, nu şi în filmele americane. Acolo, oamenii scriu într-o veselie bătând doar câte o tastă. Iar aici, fără să fiu răutăcios, cred că mai pot face o remarcă: niciodată ceea ce se scrie nu apare în vreo fereastră de dialog. Personajele scriu orbeşte, fără să ştie ce au scris şi fără posibilitatea corectării, din moment ce nu apare nicăieri ceea ce scriu ei cu atâta ardoare. Dar cruzimea regizorilor nu se opreşte aici, ei evită sistematic utilizarea dispozitivului atât de cunoscut sub numele de mouse. Iar un devizist (persoană care se ocupă de calculul şi optimizarea timpilor de lucru) vă va putea face un calcul simplu: ce e mai rapid, să foloseşti cel puţin trei degete ca să tastezi o amărâtă de literă sau un clic pe mouse? Şi aici s-ar mai putea adugă şi altele: de câte ori ajunge în faţa calculatorului, eroul nostru nu are nicio emoţie sau confuzie. Cunoaşte perfect orice sistem de operare, orice instrument de lucru (deşi specificitatea lor diferă extraordinar de mult), nu greşeşte niciodată, deşi nu vede ce scrie şi nu poate corecta etc. Toate astea din comenzile de pe tastatură. Aţi trimis copiii la culcare? Pentru că acum vom analiza tema monitorului. Personajul nostru stă aplecat spre monitor. Camera îl filmează ca şi cum ea (camera) s-ar afla în monitor. Scena e dramatică, o rachetă nucleară tocmai a scăpat de sub control şi se îndreaptă ameninţător spre New York (în SUA, nu există, dacă ne luăm după locul de desfăşurare al filmelor, alte oraşe decât New York, Washington, Los Angeles, Seattle şi San Francisco). Personajul nostru, lac de sudoare, se chinuie să spargă codul de activare (sau dezactivare, depinde cât sunteţi de optimişti). Pe faţă i se perindă şiruri luminoase de cifre. Cum adică i se perindă şiruri de cifre pe faţă? Acest lucru nu are cum să se întâmple conform legilor fizicii pământeşti. E drept că faţa lui poate să apară mai luminată sau mai întunecată (după cum e şi ecranul), dar şiruri de cifre nu au cum să apară. Pentru simplul motiv că, dacă am dori ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să îi proiectăm în faţă raze de laser. Pe lângă faptul că monitoarele nu au aşa ceva în interiorul lor, nici nu ar fi omeneşte. Numai o rază laser poate genera un caracter perfect conturat pe mutra personajului la 40 cm de ecran. Adică o rază de lumină monocromă şi coerentă. În niciun caz un ecran, indiferent de modalitatea de obţinere a imaginii. Nu vreau să mai intru în detalii anatomice (tocmai am măcat) în ceea ce priveşte alcătuirea ecranelor de monitoare, dar vă rog să mă credeţi pe cuvânt.
Să auzim de bine!

miercuri, 23 mai 2012

Ziua de naştere (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
11-Este ziua celor 11 ucenici ai lui Iisus şi dă celor născuţi în această zi, viziune spirituală, capacităţi empatice şi altruism. Ai misiunea de a-i ocroti pe cei dragi ţie, dar şi să ajuţi persoanele aflate la mare nevoie. Ai o mare deschidere spre acţiuni caritabile şi eşti capabilă să faci bine persoanelor defavorizate. Evită să fii orgolioasă, căci norocul tău e direct proporţional cu gradul tău de toleranţă. În dragoste, ai nevoie de un partener care să te sprijine în acţiunile tale umanitare.
12-Dacă te-ai născut într-o zi de 12 eşti o persoană deosebit de specială, pentru că ştii să lucrezi bine atât în echipă, cât şi pe cont propriu. Vei schimba de câteva ori macazul în viaţa profesională. În iubire eşti duală, te aprinzi repede şi la fel de repede îţi trece. Ai nevoie de prieteni care să te susţină. Norocul tău ţine de sfera relaţională şi de persoanele influente care te apreciază.
13-Iată data cea mai controversată ce a incitat vii polemici analitice. Există persoane născute pe 13, care cunosc marele succes sau, dimpotrivă, persoane care cunosc căderea. Cheia succesului constă în faptul că nu trebuie să te dai bătută la cel mai mic eşec, ci să lupţi şi să crezi în steaua ta norocoasă. Voinţa, tenacitatea, seriozitatea vor face din tine o premiantă la şcoala vieţii.
14-Ambiţie, sănătate şi dragoste, iată ingredientele secrete ale aluatului din care eşti plămădită. Îţi susţii întotdeauna cu vehemenţă punctele de vedere, eşti convingătoare şi lupţi să-ţi valorifici şansele. Ştii să îmbini utilul cu plăcutul şi când e vorba de carieră şi când e vorba de iubire. Eşti o persoană capabilă de mari realizări şi îţi pui singură ideile originale în practică.
15-Ai un caracter puternic, eşti creativă şi ai o intuiţie imbatabilă. Toate aceste calităţi trebuie să fie susţinute şi de un efort continuu pentru a face din tine o persoană de succes. Persoanele boeme, superficiale, inactive pot avea probleme de sănătate în a doua parte a vieţii. Eşti o bună organizatoare de evenimente mondene, excursii sau mese festive. Vei fi iubită şi apreciată!
16-Iată adepta unor cauze constructive, unde seriozitatea se îmbină cu meticulozitatea. Voinţa e punctul tău forte. Neîncrederea poate constitui defectul major, de aceea ai nevoie în preajma ta de persoane pline de viaţă, loiale şi optimiste. Împreună veţi muta munţii din loc. Evită să fii critică şi cultivă-ţi în permanenţă simţul umorului. În dragoste eşti imbatabilă.
17-Credinţa în valorile reale trebuie să fie motto-ul tău existenţial. Prin ea vei ajunge garantat acolo unde îţi doreşti. Tot prin ea vei înţelege că iubirea e asemeni diamantului şlefuit. Are multe faţete şi fiecare are strălucirea şi geometria ei. Misiunea celei născute într-o zi de 17 este să îşi întemeieze o familie solidă şi să lupte pentru stabilitatea ei. Fericirea cere sacrificii.
18-Eşti simpatică, afectuoasă, sinceră. Partenerul e cel care îţi favorizează bunăstarea, deci “fii atentă cu cine te însoţeşti ca să îţi spun cine eşti”. Ai o forţă de creaţie şi de persuasiune de invidiat şi poţi face carieră în domenii de avangardă. Înţelepciunea simplă se îmbină la tine cu deschiderea spre cunoaştere şi studiu aprofundat. Ai nevoie de stabilitate afectivă şi materială.
19-Ai o personalitate puternică, eşti entuziastă şi ai înclinaţii spre meditaţia filosofică. Cauţi să experimentezi emoţii şi senzaţii unice. Îţi place luxul şi confortul material şi vei lupta pentru a avea parte de el. Eşti o perfecţionistă, ceri mult de la cei dragi dar, eşti dispusă să oferi cel puţin la fel de mult. Succesul tău profesional e direct proporţional cu anii de studiu şi competenţa profesională.
20-Pentru cele ce se nasc într-o zi de 20 există o puternică dorinţă de a trăi pe propriile picioare şi de a nu depinde de alţii. Sunt critice, meticuloase, perfecţioniste şi conştientizează faptul că accederea la o poziţie socială importantă se face prin intermediul celorlalţi. Diplomaţia şi toleranţa sunt cheile succesului de viitor. Au noroc din belşug în dragoste!
Să auzim de bine!

marți, 22 mai 2012

Copilul şi furtunul

Imagine preluată de pe fabricaspiridusilor.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cum vă spuneam şi în postările precedente, ne plac vizitele. Mai ales cele în care mergem noi pe capul altora, de au oamenii de spălat la vase două zile după aceea…
Suntem invitaţii Roxanei, buna mea colegă. Acu’, când zică bună, să nu vă gândiţi la vreun sens peiorativ, ci la faptul că doar bunătatea din ea a putut-o determina să ne invite. Oamenii s-au mutat de curând la casă cu curte şi vor să se laude cu ea şi cu vecinii. În plus, fiind coleg cu numita Roxana, avem foarte multe de bârfit…
Dacă vă mai amintiţi, Roxana a reuşit să se mărite în pofida preoţilor cărora nu le plăcea numele viitorului ei soţ. Iar ca urmare a respectivei acţiuni (aceea cu măritatul), după nouă luni a apărut pe lume juniorul familiei lor. Un copil cu multă personalitate, dacă ne gândim că, la grădiniţă, i-au fost nevoie doar două secunde şi trei zecimi ca să dispară din ochii educatoarei ca să se ducă la un loc de joacă trei case mai încolo…
Ajungem la timp pe coordonatele indicate, parcăm şi încercăm un scurt tur de orizont. Ne gândim că, până vom fi nevoiţi să intrăm prin cine ştie ce cotloane ale casei, să aruncăm o privire asupra împrejurimilor. Casa pare suficient de mare pentru numărul de persoane din familia ei, are şi olecuţă de curte, nu cât să faci un garaj, dar suficientă cât să stai la un şpriţ sub umbrar…
Vecinii par persoane domestice, cu numărul de maşini aferent în faţa curţilor, iar undeva, chiar gard în gard cu casa lor se află amplasat un mic părculeţ, dotat cu alei, peluze verzi şi chiar, ce interesant! o bancă. În spiritul bunei tradiţii româneşti, pe bancă nu stau obosiţii părinţi ai copiiilor care se aleargă pe aleile părculeţului, ci patru pensionari adulţi.
- Peisajul are o puternică notă idilică, remarc eu către soţie, arătându-i cu un gest larg pomii înfloriţi care ning petale, copiii cu clopoţei de argint în glasuri alergând după vrăbii sperioase sau fluturaşi ameţiţi de soare şi frumuseţea platonică a plantelor plantate pe peluzele parcului populat public.
- Imaginea este chiar domestică, completează soţia, arătându-mi un furtun care zace printre ierburi, semn al prezenţei gospodarilor în zonă.
Imediat privirea ne este atrasă de un puştiulică cu mult temperament care, aţi ghicit! se dovedeşte a fi copilul Roxanei. Impresia ne este întărită şi de apariţia Roxanei în pragul casei care, prin gesturi semnificative, vrea să ne dea de înţeles că da, el este copilul. În timp ce Roxana se apropie de noi ca să ne întâmpine, noi încercăm să ne apropiem de copil, iar copilul să se apropie de furtun, pe care îl apucă energic, bărbăteşte cu o mână, iar cu cealaltă deschide robinetul.
În mod absolut normal, apa începe să ţâşnească prin duza furtunului care, întâmplător sau nu, este îndreptat direct spre spatele celor patru pensionari. Oameni lipsiţi de simţul umorului, după ce au primit pe spinare vreo patruzeci de litri de apă fiecare, aceştia încep să vocifereze şi să dea din membre ca apucaţii, insistând pe oprirea apei.
Ca o mamă grijulie ce se află, Roxana se repede ca o leoaică întâi la robinet, îl închide, după care începe să-l ia în tărbacă pe junior. Rămânem uimiţi de câtă substanţă educativă pot cuprinde vorbele unei mame supărată că fiul ei a udat ciuciulete patru pensionari paşnici… Lecţia de morală durează câteva minute bune şi este atât de convingătoare încât începem şi noi să ne reproşăm niscai carenţe educative. Iar toată morala se termină cu ucigătoarele cuvinte:
- Stai tu numai să vezi ce-o să-ţi facă tac-tu!
Cu copilul în braţe, Roxana se îndreaptă spre uşa de la intrare, noi o urmăm tăcuţi şi bine facem pentru că, iată, în prag apare el, tatăl cel cumplt, spaima spaimelor de copil. Apropiindu-se de el, Roxana începe să-şi deşerte sacul amărăciunii şi încheie privindu-ne semnificativ:
- Ei, acu’ să te văd ce mai zici de fiul tău!
Negru la faţă de cele auzite, soţul ei se repede la Roxana, îi smulge copilul din braţe, îl ridică cât de sus poate şi zice:
- Pupa-l-ar tata de băiat deştept!
Să auzim de bine!

luni, 21 mai 2012

Ziua de naştere (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am publicat tot felul de zodiace, elaborate de tot felul de specialişti astrologi, pornind de la diferite teme. Dar iată că în acest domeniu, fantezia nu are limite, pentru că, se pare, a fost descoperită şi o corelaţie între personalitate şi data naşterii, în special pentru femei.
1-Eşti o persoană deschizătoare de drumuri, capabilă oricând să preiei iniţiativa unei acţiuni sau a unui proiect important. Acţionezi întotdeauna pe cont propriu şi nu ai foarte multă încredere în oameni. Dacă te-ai născut în prima zi a lunii eşti ambiţioasă, eficientă, impulsivă. În dragoste, trăieşti clipa, iar partenerul tău trebuie să fie deosebit de tolerant şi înţelept.
2-Loialitatea şi curajul, iată care sunt punctele tale forte! Eşti o persoană practică şi iubeşti stabilitatea afectivă şi materială. Legi prietenii de lungă durată şi eşti eficientă atunci când lucrezi în echipă. Cea care s-a născut în cea de-a doua zi a lunii e umană, altruistă şi are un suflet mare. Nu suporţi singurătatea şi faci tot ce îţi stă în putere pentru a asigura un climat cald în familie.
3-Darurile de preţ ale zilei de trei sunt inteligenţa, abilităţile de bun comunicator şi sociabilitatea. Eşti percepută de cei din jur ca o persoană simpatică, cu un fin simţ al umorului, capabilă oricând să întreţină atmosfera unei petreceri sau a unui eveniment social. În mentalul tău, familia e compusă din minim trei membri – copil, soţ, soţie. Te ocupi cu mare dăruire de toţi.
4-Eşti o persoană practică şi vezi viaţa în alb şi negru, nu-i înţelegi pe cei care o percep într-o altă gamă de culori, mult mai pastelată. Astronumerologia te numeşte “doamna de fier”, datorită robusteţei fizice şi intransigenţei tale manifeste. Datoria şi onoarea, iată cuvintele cheie după care îţi conduci viaţa, cariera, familia. Eşti o persoană de cuvânt, care îşi onorează întotdeauna promisiunile.
5-Vei avea o viaţă aventuroasă şi plină de neprevăzut în tinereţe, dar după patruzeci de ani, lucrurile intră în normalitate. Iubeşti necondiţionat şi ai o inimă mare. Eşti veselă, voluptoasă şi te înţelegi bine cu cei mici. Eşti originală, creativă şi ai vederi largi despre viaţă şi societate. Ai suflet de boemă şi ai o bună intuiţie. Ai dori să călătoreşti şi să-ţi faci prieteni pretutindeni.
6-Iată persoana echilibrată, capabilă de mari eforturi şi sacrificii pentru a-şi atinge obiectivele! Multe din ambiţiile tale se vor concretiza, pentru ca eşti dârză şi hotărâtă. Ai o forţă morală şi fizică de invidiat şi nu te dai în lături nici de la munca cea mai dificilă şi consumativă. E bine să fii optimistă, să vezi întotdeauna partea plină a paharului şi să elimini total gândirea negativă.
7-Spiritualitatea, filosofia, psihologia şi parapsihologia, iată ştiinţele care îţi stârnesc curiozitatea şi care stau la baza formării sistemului tău înalt de valori. Te consideri o persoană specială şi privilegiată şi ştii că norocul şi succesul sunt direct proporţionale cu dreapta credinţă. Sursele frumuseţii tale tainice sunt magnetismul şi misterul, arme imbatabile în iubire.
8-Cine s-a născut pe opt trebuie să fie o persoană feminină şi diplomată. E o justiţiară înnăscută şi nu acceptă să fie minţită. E foarte riguroasă în munca sa şi nu de puţine ori îşi alege profesii care au tangenţă cu sănătatea, justiţia sau relaţiile publice. În dragoste se sacrifică pentru persoana iubită şi se implică în mod direct în educarea copiilor. Simte că la ea e cheia succesul devenirii lor.
9-Succesul apare în viaţa ta odată la nouă ani. Ai structura înţeleptului, sfătuitorului. Lumina ta vine din interior şi este de esenţă divină. Cele care se nasc pe data de nouă reuşesc destul de des în acţiuni individuale, deoarece sunt perfecţioniste şi mânuiesc cu abilitate banii. Există şi native care au chemare spre studiu şi cercetare şi pot deveni dascăli de elită. Iubirea e idealul suprem.
10-E cifră care obligă! Dacă te-ai născut într-o zi de zece, atunci trebuie să fii o persoană de nota zece sau, cum ar spune Ilie Moromete, o persoană dintr-o bucată. Vei avea noroc cu carul, dar de tine depinde cum ştii să îl valorifici. Caută continuu să te autoperfecţionezi, nu lăsa niciodată garda jos şi arată-le celor dragi cât eşti de capabilă. Fericirea o găseşti lângă un partener care te susţine din umbră.
Să auzim de bine!

vineri, 18 mai 2012

Profilul carierei (4)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Capricorn. Calul de bătaie al zodiacului a sosit! Practic şi consecvent, Capricornul munceşte din greu pentru a duce lucrurile la bun sfârşit, iar răbdarea şi inteligenţa îl ajută să persevereze acolo unde alţii au dat greş. Nativii acestei zodii preferă să se afle în posturi de conducere, din moment ce le oferă controlul care este foarte important pentru ei. Iubesc independenţa şi s-ar simţi în largul lor într-un birou mare, aflat poate undeva la etaj, conducând „bătălia” de acolo. Capricornul nu are nevoie de un anturaj la serviciu – câţiva colegi de încredere sunt mult mai potriviţi. Tradiţionalişti cum sunt, pun valoare pe aspectul exterior şi preferă ca şi colegii să arate la fel de îngrijiţi ca şi el. Sunt foarte organizaţi, aşa că dacă te afli în echipa lor vei avea parte de o lecţie eficientă. Este imposibil ca echipa lui să nu aibă succes din moment ce Capricornul ştie cum să facă orice lucru cum trebuie şi este bucuros să poarte povara întregului proiect pe umeri. Tot acest efort poate fi extenuant, de aceea este sfătuit să se relaxeze mereu. „Să mă relaxez? Ce idee!”, va spune un nativ al acestei zodii. Păi, este tipic Capricornilor care lasă sănătatea în grija altora. Biroul unui Capricorn este la fel de solid ca şi el şi este plin de mobilă din lemn. Atunci când va pleca la drum va alege o maşină tip sedan sau orice altceva cu mult metal în jur (pentru orice eventualitate). Sunt potriviţi pentru meseria de generali, administratori, miniştrii, manageri şi ingineri.

Vărsător. Pentru un lup singuratic, Vărsătorul va dori cu siguranţă mulţi oameni în preajma sa. Mai presus de toate este un luptător pentru umanitate şi crede cu putere în cauzele sale. Organizaţiile non-profit sunt potrivite pentru el ca orice altceva ce va putea ajuta lumea. Acestui rebel îi pasă atât de mult de cel de lângă el încât întrebările şi răspunsurile legate de acest subiect nu se sfârşesc niciodată. Va primi cu siguranţă o provocare, fie că este vorba de o întâlnire sau un proiect. Sunt fermi în ceea ce cred şi îşi vor duce treaba la bun sfârşit. Sunt mereu interesaţi de ceea ce este nou, diferit şi misterios şi de modul în care aceste lucruri pot ajuta oamenii în viitor. În viziunea lor, această lume este o pierdere de resurse. Va petrece multe ore când este prins într-un proiect şi va trage şi anumite concluzii, dar doar în zilele de lucru. Şi nu trebuie să fie un proiect plicticos! O zi plictisitoare este un coşmar pentru acest semn al apei. Biroul unui Vărsător va fi probabil asemănător literei Z, cu multe scaune pentru toţi „musafirii”. Şi acel ceas de pe perete este făcut probabil de el. Maşina dorită va fi un Beetle. Sunt potriviţi pentru posturile de inventatori, politicieni, scriitori, oameni de ştiinţă, astronauţi, artişti şi astrologi.

Peşti. Emotivi şi visători, Peştii doresc mereu să împletească dorinţa de a fi înţeleşi cu ceea ce-şi doresc. Nu sunt la fel de practici ca alte semne ale zodiacului şi preferă viaţa de artişti, de scriitori sau muzicieni. Să facă ceea ce îi place este foarte important pentru Peşte şi dacă în acelaşi timp se simte iubit şi dorit, cu atât mai bine. Să lucreze şi să-i ajute pe alţii este scopul său. Dorinţa lui este să facă ceva care să îmbine cauzele importante pentru omenire cu viaţa lui de artist. Călcâiul lui Achile în cazul Peştilor poate fi faptul că se trezesc cam greu dintr-un vis. O revenire la realitate din când în când este esenţială. Biroul unui Peşte poate fi un amalgam: canapele moi, draperii de catifea şi un bar mic în colţ. Când porneşte la drum preferă să aibă un şofer, din moment ce preferă să viseze, nu să conducă. Va opri probabil (unde altundeva?) decât la un restaurant cu preparate de mare unde se poate întâlni cu colegii. Peştii sunt potriviţi pentru posturile de veterinari, biologi, artişti, muzicieni, psihologi şi medici.
Să auzim de bine!

joi, 17 mai 2012

Leoaica

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă spuneam într-un articol anterior că sunt puţine posturile de televiziune care merită a fi urmărite, iar National Geographic este unul din ele. Ei bine, o emisiune recentă mi-a întărit această convingere.
Ocupat cu urmărirea partidelor din cadrul Campionatului Mondial de snooker, am acordat mai puţină atenţie respectivului canal în ultimul timp. Lucru pe care îl fac acum, în pauza unei partide de snooker. Am avut nevoie de doar un minut ca să îmi dau seama că am pierdut începutul reportajului şi că este mai valoros decât orice partidă de snooker.
Reportajul a fost făcut de o echipă de adevăraţi profesionişti, de oameni care îşi iubesc meseria şi care doresc să-şi depăşească condiţia, iar nu să rămână la satisfacţia meschină că sunt văzuţi pe sticlă de vecini şi prieteni. În esenţă, reportajul presupun că începuse cu lupta unei leoaice cu doi pui cu o turmă de bivoli, luptă în urma căreia leoaica nu-şi mai găseşte unul dintre pui, iar celălalt rămâne cu coloana frâtă. Imaginea puiului de leu târându-şi labele din spate mă va urmări mult timp... Momentul este unul decisiv şi dramatic pentru mama leoaică: este animal, nu om, nu beneficiază de servicii de asistenţă şi altceva decât să-şi privească şi să-şi lingă puiul schilodit de unul dintre bivoli nu are ce face. Pentru ea, viaţa este aşa cum este, adică crudă. Deşi animal, fără emoţii sau sentimente, zicem noi, oamenii, dramatismul momentului este cât se poate de evident pe chipul leoaicei, care decide şă-şi părăsească puiul schilod, lăsându-l pradă vulturilor. Iar pe măsură ce se depărtează de pui, scoţând urlete de durere, atitudinea ei devine vizibil tot mai energică, tot mai autoritară. Ce a decis leoaica? Nimic altceva decât să-şi răzbune puiul, aşa că se îndreaptă cu aplomb spre turma de bivoli şi atacă nu orice bivol, ci chiar pe bivolul vinovat de schilodirea puiului! O luptă dură se porneşte şi, deşi apucă să-l rănească serios, este nevoită să abandoneze fiind atacată la rândul e de restul turmei de bivoli.
Dar lucrurile nu se opresc aici pentru că, atrase de răgetele ei de durere, un grup de leoaice curioase se apropie. Fatalitatea face ca grupul să fie condus de o leoaică rivală de-a ei. O luptă scurtă între cele două modifică imediat ierarhia în grup şi celelalte leoaice i se alătură, recunoscând-o pe ea conducătoare. Urmată de grup, leoaica îşi reia atacul asupra bivolului vinovat, urmărind turma de bivoli chiar şi în apele unui lac, lucru total neobişnuit pentru nişte feline. Toată comportarea leoaicelor, deşi redusă la limbajul trupului, este atât de expresivă încât devine aproape umană, iar cuvintele sunt de prisos.
Atacul este reluat cu tot grupul de leoaice, care acţionează coordoante de leoaica mamă, aidoma instrumentelor unei orchestre. Imagini extraordinar de sugestive, de bine alese şi de expresive, imagini care mă fac să urmăresc reportajul în picioare. De data asta atacul este mult mai eficient, reuşind să doaboare uriaşul bivol pentru câteva momente, dar totuşi insuficient ca amploare, drept pentru care grupul de leoaice este nevoit să se retragă. Dar nu pentru mult timp, pentru că, din tufişuri, apare fosta conducătoarea a grupului care, fără semne de umilinţă şi nici de agresiune, se alătură la modul cel mai firesc grupului sub conducerea leoaicei mame. Un comportament atât de exemplar încât mă face să îmi doresc să fi fost un leu...
Iar noul moment de pauză apărut este prilej de mare bucurie: de undeva, dintre tufele prin care bântuiseră uriaşii bivoli, apare scheunând celălalt pui al leoaicei. Scena revederii este umană până la lacrimi. Cele două animale îşi apropie boturile, îşi contopesc mirosurile şi respiraţiile, se privesc în ochi şi se recunosc. Moment care dă forţe noi întregului grup de leoaice, care porneşte la un ultim şi decisiv atac în urma căruia bivolul, doar unul singur, doar bivolul care îi schilodise puiul, este răpus. Bucuria succesului este împărţită de leoaică nu numai cu puiul şi cu celelalte leoaice, dar chiar şi cu fosta rivală...
Acum, după ce aţi citit aceste rânduri, nu aveţi impresia că a fost vorba de un reportaj despre oameni, nu despre leoaice?
Să auzim de bine!

miercuri, 16 mai 2012

Profilul carierei (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Balanţa. Dacă doreşti sinceritate, atunci cu siguranţă cauţi o Balanţă. Ea va privi problema pe toate părţile, apoi va lua decizia potrivită. Simţul dreptăţii şi al „fair play-ului” este remarcabil la nativii acestei zodii. Îşi doreşte rolul de şef şi va munci mult pentru a-l primi. Este mereu dornică să facă schimb de idei şi să converseze mult, iar dacă acestea au loc într-un loc public, cu atât mai bine. Liniştea este importantă pentru Balanţă şi este adepta conceptului „fă-te înţeles pentru a fi înţeles” – important atât în afaceri, cât şi în viaţa de zi cu zi. Îi place să împace oamenii, dar şi să aibă pe cineva de partea ei. Toţi cei din jur sunt amuzanţi, dar numai unul este preferatul. Se poate folosi şi de puţin curaj atunci când este vorba de decizii dificile. Când vine vorba de o criză la nivel de management, poate veni cu idei salvatoare. Biroul unei Balanţe trebuie să fie frumos, cu flori proaspete şi un aranjament care să fie pe placul oricui pune piciorul în acel loc. Când se îndreaptă către o întâlnire, va conduce o Honda superbă. Dacă întâlnirea are loc în jurul prânzului, atunci va fi într-o cafenea sofisticată, aleasă cu atenţie în funcţie de client. Balanţele sunt des întâlnite în posturi de diplomaţi, judecători, consultanţi în relaţii publice, consilieri, psihologi şi artişti.
Scorpion. Ai de gând să închei o afacere cu un Scorpion? „Terminatorul” zodiacului a sosit! Adevărul este că aceşti tipi sunt bucuroşi atunci când îi pot ajuta pe cei din jur şi pot fi chiar de mare ajutor, atâta timp cât nu sunt afectaţi. Energicul Scorpion ştie tot timpul ce vrea, o persoană care poate sta tot timpul cu ochii pe premiu fără să clipească. Plin de pasiune, Scorpionul ştie cum să-şi trăiască viaţa şi ca urmare se aşteaptă la orice de la aceasta. Ştie cum să puncteze un lucru important, iar atunci când vine vorba de afaceri, merge direct la ţintă. Scorpionii au ţeluri importante de atins şi sunt devotaţi celor care le-au câştigat respectul. Una dintre calităţile lor este abilitatea de a face multe schimbări. Dar când aceasta se transformă în nerăbdare, încep problemele. Nu poţi rata discuţia cu un Scorpion, chiar dacă de multe ori nu îl înţelegi. Cei născuţi sub acest semn se simt bine atunci când creează, rezolvă sau se descurcă – şi la bine şi la rău. Şi toate au un scop. De cele mai multe ori se ghidează după un model. Şi mai iubesc şi victoriile. Atâta timp cât îşi pot controla tendinţele agresive şi cele răzbunătoare şi inflexibilitatea, atunci pot realiza multe. Biroul unui Scorpion poate părea un pic macabru, dar asta poate pentru a-şi ţine oaspeţii pe picior de plecare! Şi nu este departe de a-şi plimba clienţii cu un Jaguar, doar pentru a le arăta cine este la conducere. Când vine vorba de masa de prânz, se va delecta cu preparate din carne roşie. Scorpionii au succes atunci când îşi aleg meseria de doctor, investigator, ecologist, manager, inginer şi agent secret.
Săgetător. Bucurosul şi norocosul Săgetător este un coleg foarte bun în echipa de la vânzări – probabil îşi vor termina treaba înainte de a insulta clientul! Săgetătorul se simte bine atunci când se amuză, zâmbeşte şi râde cu colegi, simţindu-se ca şi cum Domnul Noroc este mereu de partea lui. Este pasionat de lucrurile în care crede şi va munci mult pentru a-şi atinge scopul. Este un bun jucător în echipă, poate schimba întreg cursul jocului şi totuşi să-şi convingă colegii că aceea este calea de urmat. Cea mai importantă calitate a sa este speranţa. Dacă te afli pe un vapor pe cale să se scufunde, roagă-te să ai un Săgetător la bord! Optimişti, cu gândirea lor pozitivă, pot face minuni atunci când cred în ceva şi de aceea sunt potriviţi pentru serviciile publice dificile. Au nevoie de multă libertate şi mult spaţiu pentru a se simţi în largul lor. Cunoştinţele reprezintă o adevărata putere pentru nativii acestei zodii, de aceea sunt excelenţi cercetători. Ce să facă cu toate aceste informaţii? Să le folosească atunci când muncesc, bineînţeles! Din punctul de vedere al unui Săgetător sunt multe lucruri de făcut. Pe cât de mult îi place să filozofeze, pe atât de mult îi place să călătorească, să viziteze locuri nemaipomenite şi să cunoască străini. Şi nu vor rămâne străini pentru mult timp din moment ce Săgetătorul se împrieteneşte repede cu oamenii. Biroul său este de multe ori doar o adresă, din moment ce el preferă să fie oriunde altundeva, numai închis într-un birou nu. Atunci când porneşte la drum, o va face într-un Cadillac al anilor ‚50. Poate va lua cu el şi câţiva colegi şi vor merge la un grătar. Este potrivit pentru a lucra ca agent de turism, explorator, profesor, fotograf, ambasador şi comerciant import-export.

marți, 15 mai 2012

Multinaţionalismul românesc (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vorbeam în articolul precedent despre simbioza, nereuşită după părerea mea, între teoriile şi conceptele celui mai pur capitalism multinaţional şi personalul neaoş românesc pus să le aplice.
Tot felul de teorii şi sfaturi găseşti pe diferite forumuri sau pagini de dialog, în care participanţii cu tot felul de MBA şi masteruri îşi etalează cunoştinţele enciclopedice în domeniu, asemenea unor păuni. Deşi a lucra într-o firmă multinaţională a devenit un fetiş la români, doar acest fapt în sine nu constituie garanţia aplicării practice şi fidele a respectivelor teorii şi principii ale internaţionalismului capitalist. Nu contest utilitatea acestor teorii şi nici capacitatea emitenţilor sau a învăţăceilor. Ceea ce vreau să spun este că ele sunt făcute şi funcţionează foarte bine în societăţi cu altă cultură, alte mentalităţi, altă educaţie. Iar importul lor brut, neadaptat specificului locului, nu duce la vreun rezultat notabil. Ce părere aveţi de o firmă multinaţională din România la care, cu ocazia organizării unui team-building, sunt invitaţi doar directorii, în cel mai pur spirit românesc? Dar de o altă multinaţională din România care organizează un team building la care participă şi salariaţii, numai că aceştia sunt obligaţi să urmărească de dimineaţă până seara timp de trei zile prezentări Power Point, fără nicio urmă de participare, implicare sau socializare? Toate aceste exemple nu sunt stranii sau anormale. Ele nu sunt altceva decât mularea unor principii occidentale pe mentalitatea dâmboviţeană...
În articolul precedent exemplificam cu situaţia unei bănci care, deşi făcea promoţie unui produs bun, personalul implicat fiind românesc, acesta acţionase în acest spirit, neglijând chiar metodologia de aplicare a produsului, fapt ce conducea la pierderea eventualilor clienţi şi nicidecum la câştigarea lor. Haideţi acum să mai vedem un exemplu al multinaţionalismului românesc în cea mai pură formă a lui.
Găsesc în cutia poştală un pliant al magazinului Carrefour. Curios cum mă ştiţi, încep să frunzăresc paginile cu oferte. Şi iată, efortul meu capătă fructificare. La una dintre pagini găsesc o superofertă: două lăzi frigorifice cu alimentare la bateria maşinii, una de 24 de litri şi una de 10 litri, la incredibilul preţ de 54 lei per total. Nu stau mult pe gânduri şi îi prezint soţiei oferta pentru că, probabil aţi observat deja, suntem mari amatori de Grecia, iar acolo, pe plajă, a avea la îndemână o bere rece pe plajă este un element esenţial al supravieţuirii...
Decidem că e cazul ca a doua zi să mergem la magazinul cu pricina imediat cum ieşim de la serviciu. Ajungem, căutăm printre rafturi şi nu găsim nici urmă din superofertă. Contrariat, mă adresez unei doamne din personalul magazinului, rugând-o să ne precizeze care este raftul cu produsul mult visat. Aceasta ne conduce cu multă bunăvoinţă la un raft unde, cu adevărat sunt tot soiul de genţi frigorifice, dar nu electrice. Îi sesizez discordanţa dintre poza din pliant şi realitatea înconjurătoare, la care respectiva doamnă îmi răspunde prompt, după ce verifică pliantul cu oferta, că am dreptate, produsul nu este încă pe raft pentru că oferta intră în funcţiune de mâine. Iar mâine va fi pentru că vor fi colegi de-ai ei care vor lucra peste noapte la asta, ne explică foarte doct respectiva doamnă.
Fiind păţit cu acest românesc „vino mâine”, nu mă simt convins de răspuns şi caut un birou de informaţii. După câteva minute apare un flăcău şi îl interpelez cu întrebarea fundamentală: Dacă voi veni mâine, la ora 7.30 când se deschide magazinul, voi găsi oferta pe raft? Sigur că da, îmi răspunde omul plin de încredere, dacă aşa e scris în ofertă, îl veţi găsi.
Îi arăt şi lui poza cu produsul râvnit şi rezultatul este o nouă confirmare a faptului că îl voi găsi mâine. A doua zi, la ora 7.30 bătem la porţile magazinului. Intrăm şi ne repezim la raft cu inimile tresăltând. Ne-au tresăltat de pomană pentru că erau aceleaşi produse ca ieri. Contrariat şi plin de nervi, caut pe cineva din personalul magazinului şi solicit o explicaţie. Doamna ne ia pliantul cu oferta şi ne asigură că va merge la şeful ei imediat pentru lămuriri. Revine în scurt timp cu explicaţia: NU, salariaţii magazinului nu lucrează peste noapte şi da, aşa e, nu are cum să fie în raft pentru că au greşit poza. E vorba de două lăzi ne-electrice, dar s-a pus o poză greşită. Răspuns aiuritor pentru că, prima întrebare care îi vine în minte oricărui om normal este: Dar atunci, de ce au fotografiat cele două lăzi electrice? Faptul că în poză ele apar împreună (una de 24 litri şi una de 10 litri, ambele electrice) te duce la ideea că şi acestea au constituit subiectul unei promoţii. Deci nu poza este greşită...
Iată, după cum vă spuneam, un exemplu de aplicare cât se poate de concretă a celor mai noi teorii de marketing, coordonare şi control dintr-o firmă multinaţională, aplicate de instruitul personal autohton la cele mai înalte şi eficiente principii ale activităţii.
Să auzim de bine!

luni, 14 mai 2012

Profilul carierei (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Rac. Să nu cumva să numeşti un Rac întreţinut – munceşte la fel de mult şi este la fel de sârguincios ca oricare altul. Natura sa sensibilă ne spune că atunci când vine vorba de afaceri, el preferă să aibă confruntări directe cu partenerii săi. Să fii precaut este o încurajare mereu întâlnită în preajma unui Rac. Doreşte să fie la conducere şi atât timp cât cei din jur sunt de acord cu propunerile lui, probabil va avea succes. Câtă vreme îşi pot controla emoţiile, Racii pot crea un loc plin de armonie pentru cei din jur. Cei născuţi sub acest semn s-ar putea să nu pară ca şi cum ar vrea să cucerească lumea, dar în viziunea lor cam asta fac. Sunt foarte creativi şi îşi iubesc familia, calităţi ce îi pot ajuta să transforme locul de muncă într-unul cât mai plăcut. În biroul unui Rac oricine se simte ca acasă, cu o canapea pe care se poate dormi, o ceaşcă în care mereu vei putea servi ceva cald şi multe poze cu familia peste tot. Este printre cei puţini care nu doresc o maşină „ultimul răcnet” – „maşina pe care o am deja de 10 ani este încă foarte confortabilă!”, este una dintre replicile sale. Biroul este locul pe care Racii îl preferă pentru masa de prânz. Sunt foarte buni în meseria de doctor, farmacist, profesor, nutriţionist – orice loc în care să se simtă cu adevărat folositori.
Leu. Dacă cineva doreşte să se afle în centrul atenţiei, atunci Leul este acela. Şi de ce nu? Cei născuţi sub acest semn sunt dotaţi, mândri, plini de energie, oameni de încredere – lumea nu se poate abţine, trebuie să-i privească! „Aşa şi trebuie”, va spune un Leu! Leul se concentrează mult atunci când vine vorba de munca sa şi va fi un şef excelent. Îşi asumă des riscul, e o persoană care îşi doreşte totul şi de obicei reuşeşte să-l obţină. Fie că este vorba de un mare proiect sau de o cauză nobilă, dacă îţi aduci un Leu în echipă atunci ai făcut o mişcare înţeleaptă – una care cu siguranţă va atrage atenţia! Datorită personalităţii mai mari decât viaţa, atitudinea sa va fi mereu una pozitivă. Colegii îl văd de obicei ca pe un model de urmat, din moment ce posedă calităţi precum cea de lider, este mereu sincer şi prietenos. Oricum, trebuie să fie atent să nu încurajeze egoismul şi manipularea sau să „cadă” într-o stare de complezenţă. Şi oricât ar fi de îngăduitor, atunci când spune „destul!”, păi destul este! Da, viaţa este un banchet şi tu eşti vedeta, dar chiar vrei să trăieşti numai aşa? Chiar dacă îi place să se afle în centrul atenţiei, lasă destul loc şi celorlalţi să fie la fel de bine văzuţi. Este un joc care trebuie câştigat? O afacere de încheiat? Echipa Leului va fi cea care va ieşi câştigătoare. Biroul său va fi dominat de tronul din spatele mesei. Te aşteptai să fie un scaun? Ha! Ai de încheiat o afacere cu un Leu la masa de prânz? Cu siguranţă o veţi face la un restaurant de patru stele! Leul este potrivit pentru postul de manager, arhitect, inventator, profesor, atlet şi chiar preşedinte.
Fecioara. Vrei să repari repede ceva? Atunci cheamă o Fecioară. Cei născuţi sub acest semn se simt bine atunci când analizează şi repară lucrurile în jurul lor şi sunt mereu dornici să dea răspunsuri. Fecioara cea isteaţă este o vorbăreaţă şi mereu vine cu soluţii pentru a-i ajuta pe cei din jur. Chiar şi aşa, este mereu în căutare de independenţă şi de intimitate, aşa că nu te aştepta să-şi pună toate cărţile pe masă – unele lucruri mai bine rămân nespuse. Membrii acestui semn de pământ sunt mereu realişti, practici, dornici să-şi atingă scopurile lor şi ale membrilor echipei. Fecioara are bine stabilit scopul, este foarte organizată, o colegă loială şi de multe ori conştiinţa grupului. Va duce lucrurile la bun sfârşit, dar de multe ori nu-şi va asuma această realizare! Perfecţionismul pe care îl caută tot timpul îi poate crea probleme de sănătate (mai ales legate de sistemul nervos), aşa că trebuie să înveţe să „balanseze”. Dacă este un lucru la care se pricepe bine (şi de obicei se pricepe la o mulţime) este acela de a forma o echipă de învingători. Celor născuţi sub acest semn li se pare uşor şi chiar o plăcere, să fie cei care rezolvă toate problemele, să organizeze şi să susţină echipa. Este important însă să aibă grijă şi de ei! Multă muncă şi nicio distracţie poate face din oricine o persoană nu foarte agreată. Biroul unei Fecioare este (cum altfel ar putea fi?) foarte organizat, cu un calculator şi alte aparate electronice care îi pot aduce eficienţa maximă. Când este nevoie de o maşină, atunci va opta pentru un Mercedes albastru – elegant, dar şi util. Dacă vrei să închei o afacere cu o Fecioară în timpul mesei, atunci oferă-i o salată într-un restaurant foarte curat şi vei obţine cu siguranţă rezultatul dorit. Cei născuţi în această zodie sunt potriviţi pentru meseria de chimist, doctor, investigator, nutriţionist, manager şi chiar veterinar.
Să auzim de bine!

vineri, 11 mai 2012

Est omen in nomen

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În trecerea lor prin Drumul Taberei, vechii latini ne-au cadorisit cu o vorbă înțeleaptă: est omen in nomen sau, altfel spus, este un destin în nume.
În decursul timpului au existat numeroase studii și încercări care mai de care mai științifice pentru a descoperi adevărul din spatele acestor vorbe. Dar, iată că a trebuit să vină secolul al XXI-lea, și cu el linia de tramvai 41, pentru ca lucrurile să se limpezească, iar tâlcul vorbelor să fie deslușit.
Scriam în postarea mea precedentă intitulată Un tramvai numit dorință, despre recordurile stabilite de această linie, fapt ce nu face altceva decât să demonstreze adevărul vechiului adagiu latin.
Astfel, lina tramvaiului 41 a fost, din start, cea mai lăudată linie criticată. După acest prim record, care a făcut o primă legătură cu destinul ei, lina tramvaiului 41 a continuat cu alte două recorduri, unul mai trist ca altul: a devenit linia de tramavai cu cei mai mulți mutilați din București, iar apoi, lina de tamvai cu cei mai mulți morți, călătorii neatenți din oraș dovedind o adevărată atracție pentru a fi mutilați sau uciși de tramvaiele acestei linii. Ceea ce nu a făcut altceva decât să lege și mai mult numele liniei de destinul ei.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, linia tramvaiului 41 devenind prima linie de tramvai în care a apărut un înțepător, personaj sinistru care înțepa cu un ac femeile aflate în tramvai.
Pe un destin deja format, a apărut un alt record ciudat, lina tramavaiului 41 fiind prima linie de tramvai în care s-a descoperit un masturbator. Pentru mine, lucrurile erau deja foarte clare: linia tramvaiului 41 este cea mai bună și cea mai vie dovadă că există o legătură între nume și destin, iar articolul meu se încheia cu acest presupus ultim record.
Dar viața bate blogul și iată că tramvaiele acestei linii se califică ieri cu alte două recorduri dintr-o lovitură, precum Croitorașul cel Isteț: a devenit linia de tramvai cu cele mai multe garnituri de tramvai implicate într-o ciocnire în lanț (patru!) și linia de tramvai cu cei mai mulți accidentați (89 după ultimele surse!) rezultați dintr-un singur accident.
Între noi fie vorba, vă spun că o întâmplare nefericită a făcut ca soția mea să se afle într-unul din tramvaiele implicate, dar o altă întâmplare, fericită de data asta, a făcut ca ea să se afle în primul tramvai și să scape nevătămată.
Acum, având în vedere cele de mai sus, mai aveți vreo îndoială de inexistența unei legături între destin și nume, în special cel al tramvaiului 41?
Să auzim de bine!

miercuri, 9 mai 2012

Profilul carierei (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Rămâneţi prinşi de un proiect sau îl terminaţi şi porniţi mai departe? Dacă încă nu ai aflat cum lucrează mintea ta atunci când aude cuvântul „carieră”, atunci vezi ce are zodia ta de spus despre asta.
Berbec. Vrei un Berbec în echipa ta? Bineînţeles că da. Cei născuţi sub acest semn iubesc competiţia şi jocurile, indiferent dacă este vorba de afaceri sau viaţă. Urăsc să piardă, ceea ce înseamnă că, probabil, iubesc să câştige. Se simt bine atunci când sunt şefi şi nu se simt deloc în largul lor atunci când nu se află la conducere. Ceea ce nu este de obicei o problemă din moment ce – datorită încrederii pe care o au în ei – le place să înceapă proiecte şi să ofere noi căi de urmat colegilor. Caracteristic pentru un semn al focului, Berbecii pot fi „aprinşi” uneori. Mereu sunt gata să explodeze! Chiar dacă, de cele mai multe ori, nu este diplomatic, Berbecul este respectat de colegi şi emană mereu multă energie şi curaj pe „câmpul de luptă” – sau mai bine să-l numim locul de muncă. Atâta timp cât el rămâne în echipă, colegii se pot bucura de succes. Este mereu în căutare de aventură. Întâlnirile „pompoase” şi cu multe discuţii nu sunt deloc pe placul lui, din moment ce preferă să încheie o afacere afară pe un teren de sport. Provocările noi trebuie să fie prezente tot timpul în slujba lor căci altfel intră în joc cuvântul „următor” alături de „loc de muncă” – următorul loc de muncă. Un colac de salvare pentru Berbecul plin de energie? Nu! Ieşirea la pensie este pentru oricine altcineva, dar nu şi pentru el – va rămâne în joc tot timpul, schimbând regulile pe parcurs pentru a-l păstra interesant. Biroul unui Berbec este de obicei foarte luminos, numai cu câteva trofee sau diplome de succes care să-i amintească de victoriile avute. Preferă să treacă pe stradă într-o maşină sport şi ar schimba cu plăcere 2-3 Martini pe câteva beri şi un joc de zaruri. Meserii care i se potrivesc: antreprenor (mai cu seamă), dentist, sportiv de performanţă, chirurg.
Taur. Taurul poate fi considerat muncitorul cel mai sârguincios al zodiacului. Este de încredere şi loial, se înţelege bine cu cei din jur şi este un bun coleg. Şi este mereu practic – că nu degeaba este semn al pământului. Dacă vrei ca lucrurile să-ţi iasă bine, cheamă un Taur. S-ar putea să-l suni de două sau de trei ori, din moment ce este un pic cam leneş să pornească la drum, dar odată ce a pornit, fii atent! Îşi va urma colegii şi va munci din greu pentru echipă. Munceşte atât de mult, încât de multe ori este stâlpul de bază al companiei, al comunităţii şi chiar al familiei. Hei, păi pentru asta are umerii atât de puternici! Şi se mai spune că este şi un bun organizator. Din moment ce se descurcă bine în afaceri este de înţeles că este şi un bun artist. Biroul unui Taur este un loc confortabil, plăcut, unde oaspeţii se simt bine, iar el se simte în largul lui. Plimbările de la o întâlnire la alta ar fi bine să fie făcute într-o maşină sport care să fie practică şi să arate succesul său. Dacă trebuie să luaţi masa de prânz împreună, îţi va recomanda file mignon cu siguranţă. Este potrivit pentru postul de bancher, artist, contabil, muzician sau orice altă meserie care presupune răbdare şi devotament.
Gemeni. Când vine vorba de Gemeni te gândeşti la cineva cu care se poate comunica cu uşurinţă. Gemenii pot vorbi de două ori mai repede şi pot avea de două ori mai multe idei bune într-o firmă decât orice alt angajat. Dotaţi cu o minte ageră, se mută tot timpul de la un proiect la altul, ajutorul lor este mereu bine venit. Se descurcă bine în posturile de intermediari din moment ce le place să vorbească. Dacă ai nevoie de ceva relaţii apelează la cineva născut în această zodie şi te va ajuta cu siguranţă. Dacă locul de muncă devine plictisitor, Gemenii vor găsi un alt teren „de joacă”. Un mare cusur al lor este că sunt foarte curioşi, lucru care le poate aduce necazuri uneori. Să conducă o întrunire de afaceri nu este tocmai scopul lor în viaţă, dar când este cazul se descurcă. Este mereu o plăcere când împart şi colegilor din cunoştinţele lor – toată lumea din jur se destinde. Când monotonia apare în viaţa lor, o alungă repede cu o călătorie de afaceri sau câteva zile de vacanţă. Iar atunci când vor pleca să se relaxeze, vor lăsa în locul lor o persoană de încredere care să se ocupe de tot ce trebuie. Biroul Gemenilor este plin cu multe telefoane, un calculator sau chiar două, un fax, un televizor şi orice altceva care i-ar putea ajuta să comunice mai bine. O geantă cu tot ce trebuie se va afla în birou pentru orice eventualitate. Maşina aleasă de ei va fi una sport, modernă, cu un telefon mobil sau poate chiar două. Gemenii sunt perfecţi pentru a fi exploratori, scriitori, translatori sau chiar să lucreze în publicitate.
Să auzim de bine!

marți, 8 mai 2012

Umilirea naţiei (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am scris deja două postări pe această temă. Mă îngrozeşte faptul că eu, cetăţean al unei ţări aflate în secolul al XI-lea, simt nevoia să mă exprim pe acestă temă. Egoismul şi indiferenţa, apatia şi lipsa de acţiune care ne caracterizează au pemis nu numai ca orice venetic să facă din ţara asta orice a vrut, dar au permis chiar guvernelor care ne-au condus să facă ce au vrut fără teama vreunei răspunderi sau a vreunei împotriviri. În douăzeci şi doi de ani am ajuns ţara cea mai umilă şi cea mai umilită din Europa. Urmăream zilele trecute aspecte de la Turul ciclist al Turciei. Aproape pe fiecare clădire flutura steagul naţional, lucru pe care îl putem vedea de altfel în oricare din filmele americane pe care le urmărim cu atâta asiduitate, dar nu şi în localităţile româneşti. La noi, încercarea de a arbora drapelul naţional echivalează cu o infracţiune şi gestul este imediat taxat de intelectualitatea europenistă. Ne este ruşine cu noi, ne este ruşine de noi, ne ploconim şi ne umilim chiar când nu ni se cere, ne manifestăm slugarnic în faţa oricărui străin, fie el persoană, ţară sau organizaţie.
Sunt convins că vorbele mele nu au avut ecoul scontat pur şi simplu pentru că nu sunt o autoritate. Dar iată vorbele marelui istoric DINU C. GIURESCU spuse cu ocazia unei emisiuni televizate:
"Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.
Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!
Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
**Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km², taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
**Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
**Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
**Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
**Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
**Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
**Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
**Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.
**În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
**În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate– şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
*„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”*... Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.
Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE. Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”
Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU"
Poate că vorbele marelui istoric să însemne pentru voi mai mult decât bietele mele refulări...
Să auzim de bine!