"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

marți, 30 noiembrie 2010

Ieşi afară, criză ordinară!

CatavencuTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Premiile Academiei Caţavencu pentru 2010
Categoria "Din puţul gândirii":
1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): "Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas."
2. Iulian Fota (consilier prezidenţial): "Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc."
3. Victor Ponta (preşedinte PSD): "Vă rog să oprim acest război care nu se va opri."
Câştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): "Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă."
Categoria "Gândire cu premeditare"
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): "Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit."
2. Cristian Preda (europarlamentar): "Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decât mine."
3. Dan Şova (senator PSD): "Opoziţia se caracterizează prin aceea că sunt mai puţini."
Câştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): "Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau."
Categoria "Meandrele concretului"
1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): "Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarâm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior."
2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): "Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, când avem atâtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol."
Câştigător
3. Verestoy Attila (senator UDMR): "Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim".
Categoria "Lectura nu ştie carte"
1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): "Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti... te apucă pandaliile!"
2. Gigi Becali (europarlamentar): "Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii."
Câştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): "Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă."
Categoria "Cu ce iubim femeile?"
1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): "Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este că, dacă faci, soţia să nu simtă."
2. Răzvan Theodorescu (academician): "Femeia e bună conducătoare de creştinism."
3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): "Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei."
Câştigător
4. Gigi Becali (europarlamentar): "Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!"
Categoria "Emil Bobu"
1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): "Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter."
2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): "Primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine."
3. Emil Boc (prim-ministru): "Deocamdată, suntem unde ne aflăm."
Câştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): "Furăciunile sunt de asemenea natură încât au depăşit orice limită."
Monden
Categoria "Epoca mondenă şi contemporană"
Nicolae Mitea (fotbalist blond): "Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi." (ProMotor, 24 aprilie)
Andreea Tivadar (fotomodel): "Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon." (Antena 1, 29 iulie)
Emmy (cîntăreaţă pe bani): "Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva." (Cancan, 1 mai)
Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: "M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cât a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el." (OK!, 23 aprilie 2010)
Liviu Vârciu (fost manelist): "Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist." (Pro TV, 21 mai)
Câştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): "Nu sunt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine." (Antena 1, 27 iunie)
Premii speciale
Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric.
Să auzim de bine!

luni, 29 noiembrie 2010

Am comis-o!

CantareatTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Acele ceasului îmi spun că ora zece din noapte nu este departe. E vineri seara şi mă întorc dintr-o scurtă vizită de lucru efectuată la buna şi bătrâna mea mamă. De fapt, vizita la ea a fost una de curtoazie. Adevărata vizită de lucru am efectuat-o la o vecină de-a mamei ca să-i repar robinetul flotorului de la wc. Să nu credeţi că sunt un tip intempestiv care dă buzna în apartamentele babelor şi se apucă să le facă reparaţii domestice. Nu, nici vorbă. Acţiunea s-a datorat unei vorbe scăpate de mama în faţa vecinei cu pricina, privind unele abilităţi de instalator pe care le am. Rezultatul a fost că acum, mă trezesc sunat de tot felul de babe cu defecţiuni, care îmi solicită ajutorul.
Nu o fac cu ură sau cu mânie şi nici contra vreunei plăţi, ci cu plăcere, atât din dorinţa mea intimă de a face bine, cât şi din înţelegerea pe care încerc să o manifest faţă de neputinţa unor bieţi bătrâni.
Aşa că mă întorc spre casă cu cântec. La figurat şi la propriu pentru că, aţi ghicit, am bine înfundate în urechi căştile palyer-ului din dotare. Player care, ca rezultat al satisfacţiei pe care o încerc, îmi redă muzică grecească la volum maxim. La un moment dat, începe o melodie foarte frumoasă, pe care ascultând-o, cu siguranţă, oricare dintre voi v-aţi invita partenera sau partenerul la un blues. Dar, ce este interesant la această melodie este textul. Dincolo de faptul că linia melodică şi aranjamentul sunt superbe, textul conţine referiri pentru care un compozitor român ar fi executat prin împuşcare pe loc, fără proces. Όμορφη Ελλάδα, πατρίδα γλυκιά/omorfi Ellada, patrida glikia spune interpretul. Frumoasă Grecie, patrie dulce. Vă imaginaţi un compozitor român care să spună că-şi iubeşte ţara pe muzica unei melodii de dans? E nu. Dar un public căreia să-i placă să asculte sau să danseze pe o astfel de melodie? În mod curios pentru noi, românii cei europeni, grecii o fac.
Ei bine, satisfăcut de treaba făcută şi dus de frumuseţea textului şi a melodiei, încep să fredonez uşor cântecelul sau, mai bine zis, să fac un fel karaoke stradal, cântând in petto, cum se spune în limbaj muzical, odată cu solistul. Deşi am căştile bine înfundate în urechile din dotare, sunt convins că nivelul sonor al interpretării mele nu depăşeşte intensitatea unei şoapte.
Sunt deja în faţa cititorului de card al interfonului şi mă pregătesc să scot cartela când, văd un braţ viguros apărând brusc din dreapta mea, braţ care bagă cheia în broască şi descuie uşa instantaneu. Urmăresc continuarea braţului şi observ că se continuă cu unul din vecinii mei, tot numai zâmbet, care grăieşte privindu-mă cu cea mai mare bunăvoinţă:
- Bună seara! Toată stima! V-am ascultat cu cea mai mare plăcere tot drumul… vă auzeam de la zece metri…
Să auzim de bine!

duminică, 28 noiembrie 2010

Vaccinul anti-gripal ajută la răspândirea gripei

VaccinTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu obiectivitatea care încerc să mă caracterizeze, vă prezint mai jos un punct de vedere privind vaccinurile şi vaccinarea. Nu am pregătirea medicală pentru a emite judecăţi de valoare privind aspectele medicale sau ştiinţifice, dar sper că am o doză substanţială de bun simţ. Iar acest bun simţ îmi spune că organismul uman este o culme a armoniei între organe şi a funcţionării lor. Fiecare celulă din noi ştie foarte bine ce are de făcut, ea singură sau în tovărăşie cu cele din jurul ei, de când se naşte până moare. Toate legăturile dintre ele, toate mecanismele de reglare sunt minunat de armonios integrate, iar funcţionarea lor este fără cusur. A interveni brutal prin metode fizice sau chimice în armonia lor nu poate decât să le dăuneze. Iar efectele le vedem cu ochii noştri: suntem tot mai vulnerabili, tot mai expuşi celor mai mici pericole, organismul nostru este tot mai slab apărat şi îşi îndeplineşte funcţiunile având nevoie de tot mai mult ajutor. Luăm pastile ca să digerăm mai bine şi luăm pastile ca să nu digerăm atât de bine, luăm pastile ca să dormim şi luăm pastile ca să rămânem treji, luăm pastile ca să ne calmăm şi luăm pastile ca să fim mai vioi, luăm pastile şi medicamente pentru aproape orice activitate din viaţa noastră. Corabia pe care o constituie organismul nostru a devenit o banală coajă de nucă în care ne ducem o viaţă schimonosită de traume şi temeri. Organismul nostru este fără putere în faţa oricărui atac şi drumurile la doctor sunt mai dese decât la teatru. Faptul că noi, cei de azi, am ajuns aici nu se datorează medicamentelor sau vaccinurilor, ci faptului că maimuţoii din care ne tragem stăteau cu trupul gol în faţa naturii. Am devenit tot mai sensibili, tot mai expuşi, tot mai lipsiţi de personalitate. Orice răceală ne înspăimântă şi ne închide în casă, orice durere ne trimite le tomograf. Şi tot ce facem are drept urmare scăderea puterii imunitare a organismului şi nicidecum întărirea lui. Dar, haideţi să vedem ce spune articolul.
"Este chiar ironic faptul că vaccinul anti-gripal dă o mana de ajutor în răspândirea epidemiei de gripă.
În ultimii ani se pare că epidemiile de gripă au fost atent programate în societate. La sfârşitul lunii octombrie, dintr-o dată apare o foarte activă epidemie de gripă. Nu este deloc o coincidenţă faptul că exact în această perioada oamenii sunt vaccinaţi anti-gripal. Oficialii din sănătate ne fac să credem că tocmai de aceea ar trebui să ne vaccinăm cu toţii.
O altă imensă păcăleală perpetuată de cartelul farmaceutic este ideea că vaccinul conţine virus gripal inactiv sau mort. Imensă prostie! Dacă virusul ar fi mort, atunci vaccinarea nu ar duce la stimularea unui răspuns de imunizare. Oficial, se spune că vaccinul conţine un virus cu activitate atenuată.
În cartea „Sfinţenia sângelui uman: vaccinarea nu este imunizare” Tim OShea, o mare autoritate în domeniul pericolelor vaccinurilor, explică ce înseamnă de fapt virus atenuat:
-Atenuat înseamnă mort pe jumătate. Virusul este slăbit într-atât încât capacitatea lui de a declanşa un răspuns inflamator în corpul uman se afla imediat sub limita valabilă în cazul a 99 % dintre oameni. Prin acceptarea inoculării unui virus sau a unei bacterii cu acţiune atenuată facem ceea ce natura nu a permis niciodată. Pur şi simplu violăm integritatea fluxului sanguin uman. Am păcălit sistemul imunitar pentru a nu declanşa un răspuns de apărare la invazia agentului patogen. Dacă virusul nu ar fi atenuat, sistemul imunitar ar declanşa imediat o acţiune eficientă de anihilare şi eliminare a invadatorului.
Aceasta dovedeşte că, cei care primesc vaccinul sunt într-o stare contagioasă timp de câteva săptămâni, timp în care nu fac decât să răspândească public virusul. Vaccinul nu numai că manipulează sistemul imunitar, dar mai conţine şi microorganisme străine de corpul uman care se pot înmulţi foarte uşor în interiorul nostru. Autorităţile afirmă în mod ridicol că aceşti germeni nu sunt contagioşi. Există mulţi experţi renumiţi care atrag atenţia că numărul de oameni care contactează gripa ar fi cu mult mai mic dacă nu s-ar administra vaccinurile.
Cea mai sigură metodă de a nu face gripă este să nu fii în preajma celor care au făcut vaccinul.
Vaccinul nu garantează imunitatea
Medicii şi companiile farmaceutice ignoră statisticile care arată chiar că şi cei care se vaccinează fac gripă. În schimb, suntem bombardaţi cu o propagandă penibilă despre cât de mult ne ajută vaccinarea. De exemplu, în 2004 oamenii au aflat de la ştiri că vaccinurile administrate în 2003 nu au avut niciun efect de protecţie pentru sezonul gripal anual. La fel este în fiecare an.
Un exemplu relevant s-a petrecut în Canada în 2003. O casă de îngrijire a trimis un ordin intern ca întreg personalul medical să fie vaccinat anti-gripal, iar cei care nu acceptau erau trecuţi absenţi şi riscau desfacerea contractului de muncă. O asistentă medicală a refuzat însă să fie vaccinată, deşi întreaga ei echipă o făcuse. Spre surprinderea ei, toată lumea a făcut gripă în acel sezon, în afară de ea. Această poveste nu este deloc singulară, însă mass-media nu e deloc interesată de aceste aspecte, mulţumindu-se să încaseze banii din publicitatea făcută la vaccinurile anti-gripale.
Încercând să prezică ce tip de gripă va apare în sezonul curent, specialiştii nu fac decât să o ia pe ghicite, devenind penibili. În plus, vaccinul nu protejează deloc împotriva întregului spectru de agenţi patogeni care afectează aparatul respirator. Ceea ce nu se spune este că aceste vaccinuri slăbesc sistemul imunitar, pe termen lung.
Nu se ştie ce efecte negative au mercurul, aluminiul, formaldehida sau alţi adjuvanţi asupra sistemului imunitar. Se ştie însă că unii dintre aceşti agenţi chimici afectează activitatea ADN-ului. Şi atunci, de unde ştim că ADN-ul nu va acţiona greşit, odată modificat de aceşti componenţi chimici? În plus, chiar dacă nu ai făcut gripă fiind vaccinat, corpul tau este mult mai susceptibil să nu poată lupta împotriva altor viruşi şi agenţi patogeni. Oare merită riscul? Asta e decizia pe care trebuie să o iei.
Tim O Shea mai scrie în cartea sa:
- Un vaccin conţine o versiune a agentului patogen, într-o formă slăbită. În ceea ce priveşte gripa, din momentul în care virusul a fost izolat şi multiplicat pentru a fi apoi distribuit în doze de vaccinare, virusul a avut suficient timp pentru a se transforma devenind o varietate atât de diferită de cea existentă în vaccin, încât eficienţa acestuia este foarte mică.
Chiar Michael Decker, de la Aventis (companie producătoare de vaccinuri), recunoaşte că în momentul în care se descoperă tulpina (varietatea de virus) corectă, e deja prea târziu. Vaccinul nici nu ia în considerare faptul că virusul are o formă diferită pentru fiecare persoană, deci nu se justifică deviza un vaccin pentru toţi. Dacă chiar ar fi util, nu ar mai fi nevoie ca în anul următor să faci un nou vaccin, pentru că imunitatea natural dobândită ţine o viaţă.
Aţi observat că cei care se vaccinează anti-gripal se tot îmbolnăvesc mai mereu? Oare pentru că nu-i lasă răgaz corpului să înveţe să lupte singur împotriva gripei?
Nu poţi să te aştepţi la o întărire a sistemului imunitar dacă injectezi direct în sânge o mulţime de agenţi ce contaminează sângele, viruşi, bacterii, neurotoxine, conservanţi şi disrugatoritori de ADN. Vaccinurile sar peste posibilităţile naturale de apărare oferite de ficat, rinichi, colon, sistemul limfatic şi sistemul imunitar, deversând substanţe toxice direct în corp. Corpul tău nu ştie cum să procedeze atunci când mercurul, aluminiul, formaldehida şi diverse microorganisme sunt lansate împotriva lui întocmai ca o bombă. Unii oameni ajung chiar întro stare de şoc. Alţii mor sau sunt foarte afectaţi iremediabil imediat după ce au fost vaccinaţi.
Iata rezumatul:
“Producătorii de vaccinuri, ajutaţi de corpul medical, care a acceptat aproape fără nici un fel de rezervă sau comentarii principiul vaccinării, au atins adevărate culmi în ce priveşte dezinformarea şi minciuna. Un fapt de neimaginat în istoria umanităţii: să faci oamenii să creadă în eficacitatea şi lipsa de efecte secundare negative a acestui principiu inventat de Jenner şi însuşit de Pasteur, deşi nu are nici un fundament ştiinţific serios.
Imunologia modernă demonstrează, din contra, că actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrităţii sistemului imunitar a persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de viruşi.
Viruşi şi retroviruşi deveniţi pasivi de-a lungul evoluţiei, se găsesc în stare latentă în toate organismele animale şi umane, pierzându-şi o parte din capitalul lor genetic sau enzimatic.
Introducerea în organism (prin vaccinare) a viruşilor vii sau atenuaţi, îi pot permite acestuia să reconstituie acest capital şi să dobândească deci o virulenţă nouă sau să creeze din bucăţi un virus sau un retrovirus hibrid. Aceasta se numeşte recombinare genetică. (HIV - ul este fără îndoială fructul unei astfel de recombinări).
Deşi accidentele provocate de vaccinuri sunt nenumărate, ele sunt trecute sub tăcere.
Se ştie astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influenţă, al publicităţii bine regizate, iar diversele sale experienţe vaccinale erau trucate, după cum au mărturisit chiar colaboratorii săi”."
Sursa: http://nuvaccinurilor.blogspot.com/2008/05/vaccinul-anti-gripal-ajut-la-rspndirea.html
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=301 şi este publicat la Active Information Media.
Să auzim de bine!

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

O vizită la cabinetul medical

TermometruTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu Mihăiţă sunt coleg de grupă. Chiar mai mult de atât, suntem prieteni. Ne iubim şi ne respectăm suficient ca să nu ne producem răni care să necesite spitalizarea. Stăm la acelaşi pupitru şi mâncăm aceeaşi mâncare, în sensul că eu îmi mănânc pacheţelul meu de mâncare şi el tot pe al meu. În pauze ni se alătură şi Mirciulică, dar timid, aşa cum îi stă bine unui învăţăcel. Spre surprinderea generală, ne apărăm reciproc şi ne ţinem partea ori de câte ori e cazul. Cum este astăzi. Vin, intru în sala de curs, îmi arunc caietele pe pupitru şi când credeam că îmi este lumea mai dragă, apare Mihăiţă. Roşu la faţă, cu nişte cearcăne cât toate zilele. Roşeaţa ştiu că i se trage de la expunerea prelungită la ultraviolete când stă la bere pe terase, dar nu-mi explic cearcănele. Aşa că intru la idei şi îl iau la întrebări:
- Ce e cu tine?
- Frate, nu ştiu. Am impresia că am febră. Mă dor ochii, mă doare capul, tremur, ce să mai zic, mă simt rău.
- Te simţi rău? Te doare toate? Te-ai uitat în oglindă?
Întrebarea e pur retorică pentru că două lucruri erau stabilite odată pentru totdeauna în viaţa lui: să nu se uite niciodată în oglindă şi să nu-şi facă pantofii.
- Eşti roşu ca un gogoşar, continui eu. Bulgăresc, precizez eu privindu-l cu subînţeles.
Omul lasă vinovat capul în jos şi mă întreabă cu glas stins:
- Şi ce să fac?
Fiind cel mai lucid dintre noi doi consider că a venit momentul să iau atitudine.
- Uite, îţi spun eu cum facem. Lăsăm caietele aici şi vorbă la colegi şi te duc urgent la cabinetul medical.
Zis şi făcut. Din vorbă în vorbă reuşim să identificăm locaţia cabinetului medical, îi scot fişa şi ne aşezăm pe un culoar în faţa unei camere aşteptând apariţia vreunui medic. Cu coada ochiului văd că biata victimă şade cu capul în piept. “Trebuie să-l ajut, trebuie să fac ceva pentru el” mă automotivez gândindu-mă că dacă îl pierd nu voi mai avea parte de murăturile minunate făcute de mama lui.
Nu trec mai mult de 30 de minute şi iese o asistentă. Ne vede stând blegi pe scaune şi, înainte de a apuca să-i explic ceva, scoate două termometre şi ne ordonă scurt:
- Ia băgaţi-vă astea sub braţ!
- Şi eu? întreb timid şi cu glas şugubăţ.
- Dar tu ce ai? Eşti mai cu moţ? Hai, nu mai pierde timpul, vin în cinci minute să le văd.
Mai mult în glumă şi ca să-i dau un suport moral bietului Mihăiţă, bag termometrul sub braţ şi ne punem pe aşteptat. Fix după cinci minute iese asistenta.
- Ia să văd!
Şi întinde mâna spre Mihăiţă. Supus, cu privire de câine, acesta îi dă termometrul, tipa îl ia, îl citeşte şi declară:
- 37 cu 2. Al tău?
Şi întinde mâna spre mine. Stăpânindu-mi cu greu râsul la gândul că va vedea în curând inutilitatea gestului ei, îl scot şi i-l dau cu multă graţie.
- 42 cu trei, decretează ea.
Mă uit disperat când la ea, când la Mihăiţă neştiind cum să răspund la un asemenea tupeu. Cum adică 42? Cum adică cu trei? Cu cine crede ea că vorbeşte aşa? Îmi dau seama că Mihăiţă parcurge şi el un moment de dezechilibru: cine pe cine a adus la cabinet? Iar femeia continuă autoritară:
- Hai, fuguţa înapoi la ore! Iar cu tine nu e de glumă, continuă ea privindu-mă cu tâlc. Treci în cabinet!
Aşa că, până la urmă, Mihăiţă s-a ales cu câteva aspirine, iar eu cu o săptămână de concediu medical şi tratament strict la pat. Evident că nu am pierdut prilejul să-i promit că nu-l voi mai duce niciodată la cabinet chiar dacă mi-a făcut copii la toate cursurile din săptămână.
Să auzim de bine!

vineri, 26 noiembrie 2010

Aspirina

AspirinaTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Aspirina, considerată de mulţi specialişti "medicamentul-minune" a fost primul medicament descoperit din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene, în prezent fiind unul dintre cele mai utilizate medicamente pe plan mondial, cu un consum anual estimat de aproximativ 40.000 de tone. Deşi cunoscut sub forma actuală (tablete) de aproximativ 100 de ani, ingredientul activ al apirinei este utilizat pentru tratarea durerii de mai bine de 3.000 de ani. Aspirina ajută la prevenirea producerii de prostaglandine, substanţe chimice produse de organism care regleaza durerea şi inflamaţia. Aspirina a fost descoperită de chimistul Felix Hoffman la finalul secolului XIX şi în scurt timp s-a dovedit a fi cel mai de succes medicament. Administrată în dozele recomandate, aspirina poate fi utilizată fără efecte adverse importante, în ameliorarea unei arii largi de afecţiuni, de la febra până la inflamaţii sau afecţiuni ale inimii. În momentul în care apare o injurie la nivelul unui ţesut, organismul eliberează prostaglandină, care are rolul de a trimite un semnal la nivelul creierului, inclusiv semnalul care contribuie la declanşarea senzaţiei de durere şi inflamaţie la locul injuriei. Prin caracteristicile sale, aspirina suprimă producţia de prostaglandină. În ceea ce priveşte ameliorarea durerilor de cap prin administrarea de aspirină, este important de definit, într-o primă fază, stimulul care a dus la declanşarea durerii.
Iată principalele condiţii medicale ce pot fi ameliorate/tratate prin administarea de aspirină:
Durerea de cap
De exemplu, timp de mulţi ani, s-a considerat că durerile de cap provocate de stările de tensiune au la bază tensiunea musculară de la nivelul feţei, gâtului şi spatelui şi că dilatarea şi comprimarea muşchilor conduc la creşterea inflamaţiei - principala cauză a cefaleei. În prezent, deşi nu se exclude varianta prin care tensiunea musculară poate fi implicată în producerea cefaleei, se consideră că interacţiunea chimicalelor din creier - cum ar fi serotonina şi celulele nervoase din creier, joacă un rol mult mai important în declanşarea durerii.
Unul dintre principalele pericole ale administrării aspirinei este că medicamentul poate fi "prea eficient", suprimând producţia de prostaglandină, atât de la nivelul injuriei care provoacă durerea, dar şi de la nivelul stomacului, ceea ce, în timp, poate conduce la afectarea mucoasei stomacale şi la declanşarea ulcerului.
Studiile atestă faptul că aspirina ameliorează durerea de cap provocată de stările de tensiune în 75% din cazurile în care este administrată şi în aproximativ 60% din cazurile de ă. Conform studiilor efectuate de Universitatea din Oxford, Anglia, aspirina de 900 mg sau 1.000 mg este eficientă în reducerea durerii de cap şi a simptomelor asociate, precum greaţa şi fotofobia.
În prezent, se utilizează în jur de 80 de miliarde de tablete de aspirină zilnic, iar studiile medicale atestă faptul că, administrată corespunzător, aspirina poate fi un medicament foarte eficient şi sigur în tratarea durerilor de cap sau a altor afecţiuni.
Durerea cronică
Aspirina aparţine clasei antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS), frecvent utilizate în tratarea durerilor cronice sau acute. Deşi se consideră că aspirina ajută la inhibarea prostaglandinei din organism, ajutând astfel la ameliorarea durerilor, mecanismul prin care reduce inflamaţiile nu a fost încă bine definit.
Facând parte din clasa AINS, aspirina ajută la ameliorarea durerilor uşoare sau moderate şi la reducerea inflamaţiilor, la ameliorarea durerilor provocate de afecţiunile inflamatorii sau în urma unor injurii acute.
Aspirina poate fi eficientă în următoarele afecţiuni cronice:
- artrita reumatoidă;
- osteoartrita;
- migrene;
- dureri musculare cronice.
În unele situaţii, aspirina poate fi combinată cu alte analgezice, precum codeina pentru a trata formele mai severe de durere.
Timp de mulţi ani, aspirina a fost considerată soluţia principală în ameliorarea simptomelor artritei, iar în prezent a rămas etalon pentru măsurarea celorlalte analgezice. Aspirina administrată în doze crescute este adesea utilizată pentru reducerea roşeţii, inflamaţiei şi durerilor provocate de ă. Aspirina în doze mici (1 sau 2 tablete de 325 mg) combate crampele musculare şi alte dureri uşoare.
Atacul de cord
Administarea zilnică a unei doze reduse de aspirină reduce cu 25% riscul unui infarct. Studiile demonstrează că utilizarea regulată a unei doze mici de aspirină în cazul pacienţilor care au suferit în trecut un atac de cord, scade considerabil riscul de a mai experimenta un al doilea atac. Majoritatea experţilor recomandă adulţilor o tabletă pentru copii sau o doză redusă - o tabletă de 81 mg, zilnic. În timpul unui atac de cord acut, mestecarea a 2 tablete de aspirină (325 mg) poate ajuta pacientul să supravieţuiască suficient timp pentru a se prezenta la camera de gardă.
Cum funcţionează?
Interferând cu producerea anumitor chimicale din organism, aspirina reglează temperatura corpului, amelioreaza durerile şi inflamaţiile şi previne formarea de cheaguri de sânge-scăzând riscul de dezvoltare a afecţiunilor cardiace. Cheagurile de sânge se formează prin gruparea trombocitelor. Aspirina blochează acest proces de grupare, inhibând producerea de prostaglandine.
Această calitate a aspirinei de a subţia sângele reducând riscul de boli cardiovasculare este totodată şi unul dintre motivele pentru care unele persoane nu pot administra medicamentul. Aspirina poate fi unul dintre cele mai sigure şi eficiente medicamente de pe piaţă dar, totodată, în anumite condiţii, poate avea efecte adverse serioase în cazul persoanelor a căror organism nu o tolerează: poate afecta stomacul şi crea senzaţie de ă, agrava ulcerul şi cauza hemoragie; în cazul copiilor poate conduce la Sindromul Reye, iar în cazul persoanelor alergice poate declanşa şoc anafilactic.
Deşi administrată sub supravegherea medicului, aspirina în mod cert poate fi eficientă în prevenirea şi reducerea riscului dezvoltării afecţiunilor cardiovasculare, ea nu trebuie considerată un substitut al renunţării la fumat, exerciţiilor fizice sau reducerii nivelului colesterolului. Administrarea aspirinei în acest scop nu trebuie începută fără consultul medicului, pentru determinarea avantajelor şi potenţialelor riscuri.
Memoria
Studiile bazate pe pacienţi demonstrează că administrarea unei doze reduse de aspirină zilnic, poate încetini sau chiar preveni instalarea demenţei şi a bolii Alzeimer. Un studiu efectuat în Utah pe un eşantion de peste 300.000 de pacienţi, a demonstrat că administarea de aspirină, advil sau ibuprofende 4 ori pe săptămână pentru mai mult de 2 ani, reduce riscul de a dezvolta Alzeimer cu 45%.
Conform teoriilor experţilor, Alzeimer este cauzat de inflamaţii, efecte pe care aspirina le combate. O altă teorie susţine că prin caracteristicile sale anti-inflamatorii, aspirina previne formarea plăgilor amiloid, care alterează memoria.
Atacul cerebral
Administrarea de aspirină poate reduce cu 25% riscul de atac cerebral şi cu 13% riscul de deces, comparativ cu pacienţii care nu administrează medicamentul. Totodată, se consideră că aspirina poate preveni atacul ischemic cerebral prin subţierea sângelui. Aspirina interferează cu producerea de protrombină, necesară formării cheagurilor de sânge.
Cancerul
Un studiu recent desfăşurat pe un eşantion de peste 4.000 de asistente a arătat că administrarea de aspirină reduce cu 50% riscul de a deceda în urma dezvoltării cancerului şi cu 50% riscul de răspândire a bolii în organism. Aspirina ar putea preveni de asemeni recurenţa cancerului de prostată. Un studiu al Universităţii din Chicago a descoperit că medicamentele anti-coagulante, precum aspirina, reduc rata de recurenţă cu până la 46%.
Aspirina luptă de asemeni împotriva cancerului de colon. Un articol publicat de Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane relevă faptul că pacienţii care au administrat aspirină în urma diagnosticării cu cancer de colon au înregistrat un risc de deces cu 29% mai mic decât cei care nu au utilizat aspirina. Mai mult, pacienţii care au administrat aspirină pentru prima dată după ce au fost diagnosticaţi cu cancer de colon au înregistrat un risc de deces redus cu 47%. Cercetătorii consideră că aspirina poate controla celulele cancerigene combătând inflamaţia.
Aspirina ar putea fi utilizată şi pentru prevenirea cancerului de plămâni. Un studiu al Universităţii de Medicină din New York a descoperit că aspirina reduce cu 50% riscul de a dezvolta cancer de plămâni.
Precauţii în administrarea aspirinei
- Aspirina poate cauza probleme la nivelul stomacului, astm, urticarie, afecţiuni renale, probleme de coagulare;
- Dacă doza recomandată nu dă rezultate, creşterea acesteia nu are nici un efect;
- Medicamentul nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor pentru varice sau la simptome gripale fără a se consulta medicul cu privire la sindromul Reye, afecţiune rară asociată cu consumul de aspirină!
- În cazul pacienţilor cu diabet, administrarea unei doze mari sau moderate poate altera rezultatele testului de glucoză.
Sarcina şi alăptare
- Efectele aspirinei pe perioada sarcinei nu au fost evaluate de FDA. Cu toate acestea, aspirina administrată pe perioada sarcinii poate afecta inima fătului sau poate reduce greutatea la naştere. Astfel, nu se recomandă administrarea în cazul femeilor însărcinate decât după consultarea medicului.
- Totodată, este importantă evitarea aspirinei în ultimele 3 luni de sarcină, pentru a evita potenţiale complicaţii în timpul naşterii.
- Pe perioada alăptării, este indicată evitarea administrării de aspirină fără acordul medicului; aspirina poate ajunge în lapte şi poate afecta sănătatea bebeluşului.
Alte condiţii medicale
Evitaţi administrarea de aspirină în condiţiile în care prezentaţi:
- alergie la aspirină;
- alergie la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen, naproxen, indometacin, ketoprofen, nabumeton etc;
- alergie la tartrazină;
- ulcer sau sângerări stomacale;
- afecţiuni ale ficatului;
- afecţiuni renale;
- tulburări de coagulare (ex: hemofilie)
- retenţie de lichide;
- astm;
- polipi nazali.
Potenţiale efecte adverse
Întrerupeţi administarea şi consultaţi de urgenţă medicul dacă prezentaţi:
- reacţii alergice: dificultăţi de respirare, inflamarea gâtului, inflamarea buzelor, limbii sau feţei;
- scaune negricioase sau cu sânge;
- greaţă, vărsături sau durere abdominală;
- febră;
- sânge în urină sau vomă;
- apoplexie;
- reducerea auzului sau sunete în urechi;
- ameţeală, confuzie sau halucinaţii.
Continuaţi administrarea, dar consultaţi medicul dacă experimentaţi:
- arsuri stomacala sau indigestie;
- somnolenţă;
- cefalee.
Interacţiuni cu alte medicamente
În cazul administrării unui anticoagulant cum ar fi warfarina, administarea aspirinei în paralel poate creşte riscul de complicaţii majore.
În categoria medicamentelor care pot interacţiona cu aspirina, se regăsesc:
- Warfarina;
- Heparina;
- Ibuprofenul administrat regulat;
- Corticosteroizii;
- unele antidepresive (clomipramina, paroxetina etc)
Există şi anumiţi suplimenţi alimentari care pot creşte riscul de sângerare:
- suplimentele cu extract de danshen;
- suplimentele tonice nutritiv cu Dong Quai;
- suplimentele pe baza de Ginkgo;
- acizii graşi omega 3;
- policosanolul.
Să auzim de bine!

joi, 25 noiembrie 2010

O groază de salvamontişti

SalvamontistiTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Una dintre cele mai dificile probleme pentru un ghid montan este stăpânirea turiştilor din grup. Şi aici nu este vorba de stăpânire în sensul de asuprire, ci în sensul de control. Orice ghid, chiar şi numai cu o lună de activitate în urmă, poate observa lesne că turiştii din grup sunt asemenea unor iepuri: sar şi ţâşnesc care încotro exact atunci când te aştepţi mai puţin.
Aparent, problema nu e gravă pentru că există şi arme de foc cu lunetă şi bătaie lungă... Adevărata problemă este că trebuie să-i aduci la punctul iniţial în aceeaşi stare în care au fost la plecare. Corolarul este că, atunci când îi preiau, întâi îi miros ca să aflu care e beat şi care nu, pentru că exact în aceeaşi stare va trebui să-i aduc înapoi.
Astăzi am un grup de tineri neliniştiţi, dar nu băuţi. Îi preiau conform listei de inventar şi pornim la drum. Personal, am un obicei ciudat: de câte ori vedem ceva interesant, fac un popas şi le explic. Probleme de istorie a locului sau legende legate de el, le dau amănunte despre ce văd spre toate punctele cardinale etc. Se pare că metoda dă roade. Punându-i să gândească, afluxul de sânge din muşchi se îndreaptă spre creier şi astfel sunt mai liniştiţi. E doar o presupunere...
Din panoramă în panoramă şi din popas în popas ajungem la vila unde urma să fim cazaţi. A doua zi, urma să plecăm de acolo pe trasee montane. Pe drum am o atitudine democratică, în sensul că merg în mijlocul lor. Acest lucru le permite să-mi asculte diverse povestiri legate de munte şi de viaţa de aici. Între ele, una le captează atenţia în mod deosebit. Le povestesc cum mi s-a întâmplat odată ca, fiind cu un grup pe un traseu, să mă întâlnesc cu un salvamontist pe care îl cunoşteam. Omul plecase iarna, pe o zăpadă de un metru, prin creierul munţilor, doar în cămaşă, până la o cabană aflată la vreo două ore de mers (pentru noi) ca să-şi cumpere ţigări. La sfârşitul istorisirii am simţit cum sentimentele lor faţă de salvamontişti au suferit o schimbare radicală.
Ajunşi la vilă le dau camerele în primire şi merg cu ei la masă. Mi se par destul de responsabili ca să îi las singuri până la ora de culcare, dar nu atât de responsabili încât să îi las de capul lor. Drept pentru care, ajunşi înapoi la vilă, îi strâng pe toţi şi le spun:
- Dragii mei, uitaţi cum stau lucrurile. Eu mă voi băga acum în pat şi mă voi culca. Voi aveţi liber să umblaţi prin staţiune până la orele doisprezece fix. Aţi înţeles?
- Da, îmi răspund ei într-un mod nu prea convingător, ca să nu zic cu jumătate de gură.
Atunci continui:
- Dacă la ora doisprezece fix nu sunteţi la căpătâiul meu să ştiţi că nu voi chema Poliţia.
- Nuu? se miră ei nevenindu-le să creadă urechilor.
- Nu! Adică da, nu voi chema Poliţia, ci voi chema Salvamontul. Şi ăia vor şti ce să vă facă...
Grupul pleacă spăşit, cu capetele în pământ. Mă învelesc şi adorm instantaneu. La orele unsprezece şi cincizeci de minute fix, simt cum mă zgâlţâie cineva. Fac ochi, mă ridic în capul oaselor şi văd tot grupul adunat la capul patului ca la priveghi. Toţi cu ochii cât cepele şi respiraţia precipitată.
- Mgh, mbhm, ce s-a întâmplat? L-a prins pe asasin? bâigui pe jumătate adormit şi trezit brusc din vis.
- Domnu’ ghid, vă rugăm uitaţi-vă la ceas. Nu am întârziat niciun minut. Vă rugăm frumos să nu chemaţi Salvamontul!
Stăpânindu-mi cu greu hohotele de râs, le răspund cât pot de sobru:
- Bine, e-n regulă. Mergeţi la culcare. Tocmai pusesem mâna pe telefon...
Să auzim de bine!