joi, 31 martie 2011

Mărginimea Sibiului

Imagine preluată depe garduldefier.wordpress.com
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am fost ghid, am fost şi sunt un pasionat de turism, atât intern, cât şi internaţional. Mi-a plăcut şi îmi place să văd şi să cunosc oameni noi şi locuri noi. E drept, nu am dus plăcerea la nivelul fanatismului, ci am reuşit s-o păstrez la ceea ce a fost şi este pentru mine: o plăcere.
Am trecut prin cele mai diverse situaţii sau întâmplări, atât în ţară, cât şi în străinătate multe din ele, recunosc, şi din apetenţa mea pentru risc. Oricând este posibil să plec într-o călătorie, chiar dacă nu am nici un leu în buzunar sau benzină în rezervor. Improvizez, găsesc eu o soluţie, ideea care m-a călăuzit întotdeauna fiind una şi singură: fă-ţi amintiri!
Pentru că, trebuie să recunoaştem, un drum prin monotonia Bărăganului nu îţi va crea nicio amintire. Dar dacă faci o pană de cauciuc sau rămâi fără benzină în mijlocul câmpului? Ei, nu e altceva?
Am văzut multe locuri, unele mai frumoase ca altele, dar ştiu foarte bine că nu le-am văzut pe toate. Au rămas, atât în ţară, cât şi în străinătate multe locuri unde pot vedea imagini de neuitat sau pot trece prin situaţii memorabile.
Unul din acestea este Mărginimea Sibiului. După nume, se pare că amplasamentul este în România, undeva prin zona Sibiului. Dar acest loc se pare că este încărcat de semnificaţii deosebite. Aici se ascund cele mai adânci rădăcini ale tradiţiei româneşti, aici este matricea celor mai semnificative întâmplări legate de viaţa satului românesc, aici şi doar aici se petrec cele mai semnificative lucruri din folclorul românesc.
Se apropie vreo sărbătoare populară? Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi crainicul spunând: … aici, în Mărginimea Sibiului, ţăranul român…
S-a întâmplat să vină vreo personalitate din altă ţară în vizită la noi în ţară? Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi: … iar domnul X nu a uitat să facă o vizită şi aici, în Mărginimea Sibiului…
Se discută despre respectarea vreunei tradiţii româneşti? Staţi liniştiţi. Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi: … de secole oamenii de aici, din Mărginimea Sibiului…
Se apropie Paştele sau Crăciunul? E simplu. Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi: … iar cei de aici, din Mărginimea Sibiului sărbătoresc…
Este vorba de turismul rural? Nicio problemă! Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi: … iar oamenii întreprinzători de aici, din Mărginimea Sibiului…
Este vorba de o emisiune reportaj sau documentară? Totul este ca şi rezolvat. Porniţi televizorul pe PROTV şi veţi auzi: … locuitorii de aici, din Mărginimea Sibiului au răspuns prompt…
Indiferent cât şi ce se întâmplă legat de viaţa rurală în România, se întâmplă aici, în Mărginimea Sibiului.
Public aceste rânduri cu speranţa sinceră că se va găsi cineva care să-mi releve misterele ascunse din această localitate, ce taine ancestrale leagă neamul românesc de această localitate...
Îngrijorarea mea mi se pare cu atât mai justificată cu cât i-am auzit şi pe cei de la Antena 1 făcând referiri precise la această localitate… Personal, vă mărturisesc faptul că îmi este frică să mă deplasez în zonă pentru ca să nu aud la ştiri: … proprietarul Blogului din Drumul Taberei a fost văzut azi plimbându-se prin Mărginimea Sibiului…
Să auzim de bine!

miercuri, 30 martie 2011

Cele mai periculoase mezeluri

Imagine preluată de pe cristv.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem asediaţi pe toate părţile de produse contrafăcute, de produse toxice sau periculoase. Dar situaţia cea mai gravă cred că este în ceea ce priveşte alimentele. Astăzi, haideţi să vedem câte ceva despre mezeluri.
"Cremwurştii. Conţin multă tocătură de oase, tendoane, pieliţe şi grăsime şi nu oferă organismului substanţe de calitate. Ei pot provoca toxiinfecţii alimentare cu Salmonella sau, în cazuri extreme, cancer de stomac pentru că pieliţele păsărilor conţin germenul campilobacter, care favorizează această boală.
Salamurile. Acestea conţin 60% slănină şi şorici şi doar 17% carne de calitate inferioară. Printre ingrediente se numără aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20% sau carmin, colorant ce poate declanşa alergii, rinite sau erupţii pe piele.
Şuncă ţărănească. Este produsă din carne procesată mecanic – 70%, în mare parte alcătuită din slănină, urme de oase, şorici. Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece prin malaxoare de trei ori.
Parizerul. Are circa 80% slănină şi şorici de porc şi 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate). Pentru că are mult amidon şi fibre din soia, mezelul conferă starea de saţietate, dar e greu de digerat.
Pastrama de porc. Conţine carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate. Produsul e apoi injectat cu soluţie de saramură şi este afumat cu fum lichid. Acesta conţine hidrocarburi cancerigene.
Kaizerul. E injectat frecvent cu soluţii cu sare, cu gelifinaţi pentru reţinerea apei şi cu conservanţi care menţin aspectul proaspăt al produsului.
Leberwurst. Are carne de cap de porc în proporţie de 62%, slănină(7%), organe – inimă, rinichi, splină(15%), ficat (16%). Atunci când sunt puse în malaxor se adaugă aditivi: colorantul alimentar carmin, antioxidanţi şi amidon de cartofi.
Cârnaţii. Au 60% carne de porc cu slănină şi şorici. Aceştia sunt coloraţi artificial cu carmin şi conţin conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu, care dau şi o aromă specifică."
Indiferent de conţinut, indiferent de producător, eu rămân la părerea mea şi anume că, pentru a ne fi bine, trebuie să facem lucrurile cu măsură. Inclusiv consumul de mezeluri...
Să auzim de bine!
Articol preluat de pe www.libertatea.ro

marți, 29 martie 2011

Cum struneşti o rudă

Imagine preluată de pe go4it.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am rămas singur în birou. Ora de plecare acasă a trecut de mult, colegii au dispărut care încotro, iar eu profit de liniştea aşternută ca să-mi mai pun ordine în hârtii şi în gânduri. Telefonul de interior sună.
- Da? răspund eu dus de gânduri.
- Sunt Bebe. Ce faci, dom’ director?
E directorul meu general. Suntem ultimii care plecăm din firmă mai tot timpul şi nu e prima dată când mă invită la un pahar de vorbă la sfârşitul zilei.
- Hai că vin acum, îi răspund şi închid.
Cobor la parter, unde are el biroul şi intru. Omul deja a pus pe masă două pahare aburinde cu bere, o farfurioară cu alune şi două ceşti de cafea. Mă aşez pe un scaun în faţa lui şi ochesc berea. După vreo zece minute de pălăvrăgeală, omul îmi întinde o revistă cu tematică economico-financiară.
- Fii atent ce test am găsit în ea!
Iau revista la pagina deschisă de el şi încep să citesc. E un test (personal nu agreez testele de şi sub nicio formă pentru că nu le consider relevante) privind abilităţile de manager.
- Ia să-l faci acum, să văd cât de bun director eşti, mă incită Bebe.
Încep să bifez căsuţele, mai pe ştiinţă, mai la nimereală cu gândul doar să-l termin şi să ne vedem de lucruri mai plăcute. Termin rapid şi îi întind revista. Omul începe să-mi verifice răspunsurile, dând din când din cap a aprobare.
- Cuuum? Aşa ai răspuns aici? sare el brusc, arătându-mi pasajul din test.
Întrebarea era dacă, fiind patron sau director într-o firmă, vei angaja ca subordonat o rudă. Eu bifasem varianta NU.
- De ce “nu”? mă ia Bebe la rost.
- Pur şi simplu din cauza faptului că, deşi eu poate aş putea s-o strunesc, nu am garanţia că ruda respectivă va înţelege acest lucru şi nu va încerca să abuzeze. Să zicem că am un frate şi îl angajez în firma mea pe o funcţie oarecare. La un moment dat, e posibil să facă o greşeală. Dacă nu iau nicio măsură, el fiindu-mi frate, voi fi acuzat de colegi că sunt părtinitor. Dacă voi lua vreo măsură, ce voi face când el se va duce la mama şi îi va spune „mamă, uite ce îmi face fratele meu, mă pedepseşte!”? Şi la fel ar fi şi în cazul unei recompense. Nu, cu siguranţă, nu! Înseamnă să-mi creez singur probleme pe o mulţime de planuri.
- Să ştii că nu-mi place răspunsul tău. Nu eşti un bun manager. Uite, Răzdvan ştii că e fiul meu şi lucrează la IT. Care e problema? Nu-şi face treaba? Nu vine la serviciu? Nu, să ştii că m-ai dezamăgit. Eu cred că asta nu e o problemă pentru un bun manager.
Discuţia a provocat o oarecare răceală între noi în perioada următoare, dar asta nu m-a determinat să-mi schimb părerea.
De la discuţie au trecut două luni. E vineri după amiază, am rămas iarăşi doar noi doi şi ne trezim cu un musafir neaşteptat: patronul. De când s-a prins că secretara lui ne previne de eventualele lui vizite, omul o dă cotită. Îi spune că merge într-o direcţie, iar el se duce în alta. Bebe se repede să-l invite în biroul lui, iar eu să pun de cafea. Patronul ia loc şi îi spune lui Bebe:
- Dă-mi, te rog cheile de la Mercedes!
Îl văd pe Bebe cum se schimbă la faţă. Mercedes-ul patronului e o maşină cu regim special. Stă închisă bine într-un garaj unde nu are voie nici măcar o muscă s-o atingă. Săptămânal, şoferul lui personal îi face plinul şi o duce la spălătorie. Maşina trebuie să fie perfect disponibilă în orice moment doreşte patronul. Bebe încearcă să deschidă o discuţie cu şeful, dar acesta i-o retează scurt:
- Lasă asta, îmi spui când mă întorc. Acum, te rog să-mi dau cheile maşinii!
Lui Bebe i se înmoaie picioarele şi se aşează pe scaun, punându-şi mâinile pe masă.
- Nu pot, rosteşte el într-un târziu, cu capul în pământ.
- Cum adică nu poţi? Ce s-a întâmplat? Ai pierdut cheile? S-a întâmplat ceva cu maşina?
Omul e realmente îngrijorat nu dintr-un egoism de om bogat, ci pentru că este un adevărat pasionat de maşini, are deja o colecţie frumoasă, iar maşina aceasta este o adevărată bijuterie.
- Nu, nici vorbă, răspunde Bebe încercând să zâmbească. Stai liniştit, nu e nicio problemă cu maşina, îi spune râzând cu gura până la urechi.
- Atunci, dă-mi cheile ACUM, se răţoieşte şeful, enervat de-a binelea de data asta.
Imagine preluată de pe okazii.ro
- Nu pot, redevine Bebe serios, se plimbă Răzdvan cu ea. A ieşit să plimbe şi el nişte fete, acolo, cum fac băieţii de azi... încearcă el să dreagă busuiocul rânjind. Dar revine cât de repede...
După două zile. Bebe, cel care mă critica pentru că nu pot struni o rudă aflată în subordine, era plecat din firmă.
Să auzim de bine!

luni, 28 martie 2011

Ura! Petcu e liber!

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Petcu este un nume care domină știrile zilei. Petcu e un nume aflat pe buzele tuturor. Petcu este un martir, spun unii. Petcu e un șarlatan, spun alții. Eu spun altceva.
Nu sunt jurist de profesie și nici nu am vreo tangență cu această activitate. Dar asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește justiție. Asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește dreptate. Și asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește aplicarea justiției și a dreptății.
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați că acest Petcu a fost arestat pe baza unei urmăriri de durată, pe baza organizării unui flagrant, pe baza unui dosar bine întocmit. La 24 de ore după arestarea sa transmisă până în insulele Tuamotu respectivul Petcu este eliberat datorită unor vicii de procedură.
Toată această tevatură, tot acest circ mediatic mă face să îmi pun câteva întrebări, cred eu că de bun simț. Avem niște procurori tembeli? Un procuror sau o echipă care susțin că s-au ocupat atât de îndelungat și meticulos de dosarul personajului uită să pună o ștampilă unde trebuie? Sau să menționeze data pe un formular în căsuța necesară? Căci, ce altceva poate însemna un viciu de procedură? Chiar așa fiind, procurorii respectivi nu au mai auzit de noțiunea de procedură? Nu cunosc procedurile? Nu au mai auzit, măcar în cursurile urmate la facultate de infractori deosebit de periculoși care au fost eliberați pentru că lipsea o ștampilă pe un formular? Este absurd.
Dacă nu procurorii, atunci cine este tembel? Avem cumva o justiție tembelă? Căci, vă întreb, cine nu a auzit de numeroasele cazuri ale unei progenituri de judecător din Craiova, eliberat pe motive de vicii de procedură de mai multe ori decât a fost arestat doar pentru că tatăl lui era judecător? A pățit cineva ceva deși implicarea unei forțe oculte era mai mult decât evidentă? Îmi este realmente frică să deschid televizorul pentru că știu că îmi va fi prezentată o știre despre un criminal periculos sau un violator eliberați de judecător pentru că nu prezintă pericol social. Este absurd.
Avem cumva niște infractori tembeli? Căci altfel cum poate fi numită o persoană care ia mită taman în toiul unei campanii anticorupție extraordinar de mediatizate? Când vămile sunt asaltate de mascați, când toți sunt puricați la averi, când toți liderii de sindicat sunt anchetați, tu de duci liniștit la o întâlnire și iei mită un teanc de euro de trebuie să-l cari cu roaba? Când toată lumea vorbește numai de mită și de corupție tu nu mai ai răbdare o săptămână sau două până trece valul? Este absurd.
Dincolo de toate acestea, un lucru nu mi se pare absolut deloc absurd și perfect real. Acela că a fi eliberat pentru un viciu de procedură nu înseamnă deloc, dar absolut deloc dispariția culpei pentru care ai fost acuzat. Asta se va putea stabili numai în urma unui proces. Așa că, până la finalizarea respectivului proces, vă rog să-mi dați voie să nu particip la manifestările festiviste și nici la îmbrățișările lacrimogene precum că s-a făcut dreptate și că totul e rezultatul unei încercări de discreditare.
Să auzim de bine!

vineri, 25 martie 2011

Cardul de sănătate

Tuturor celor prezenţi şi viitori, sănătate!
„Începem prin a prezenta opinia unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate. Citiţi şi spuneţi şi altora, poate aşa realizăm cât este de grav ceea ce ni se întâmplă fără informarea corectă şi fără acordul nostru…
Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile!
- Cardul este numai APARENT în favoarea asiguraţilor.
- Este periculos ca să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi îi poate aduce mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor… forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ…
- Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
- Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca cea din România!
- Există o tendinţă din partea Statului spre autoritarism în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla!
- Este o încercare de abuz din partea statului şi nu există dezbateri publice!
- Se introduce o nouă taxă, fără ca să se întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
-În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul European şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe… nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui îi vor folosi organele luate de la români? Ce bani şi ce organizare sunt în joc? Cine va apăra „prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
- Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe) – s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei… deci nu are cine să-i apere de reţelele de „transplant de organe”!
- Există un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
- Medicii sunt şi ei oameni… Dacă ne uităm la istoria sec. al XX-lea o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric… şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot ajunge la abuzuri dacă legea şi autorităţile permit şi încurajează… cardul cu microcip asta face!
- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut… contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
- Cardul de sănătate – cu microcip (putea fi şi o variantă fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.
Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar… NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!
Decizia guvernanţilor noştri, pe care decizie nu o contestă vehement nici televiziunile nici opoziţia parlamentară… este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE… VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!
Altfel spus, romănii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere… televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament… ce minunăţie de neam suntem!
Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică şi obligatoriu şi plătit de „prostime”!
Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de bandă largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!
Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin… semnul fiarei… 666! Cine să se uite în gura unor „rătăciţi” care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce dacă îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor, dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!
Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment: în Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum… l-au stopat. De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat? Cine are interese în a controla românii la capitolul sănătate şi… organe?
Acestea sunt informaţiile din microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul UDMR Cseke Attila şi Guvernul Boc:
- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului
- codul unic de identificare în sistemul de asigurări
- numărul cardului naţional de sănătate
- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice
- grupa sanguină şi RH-ul
- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces
- numele medicului de familie şi datele lui de contact.
Suntem aici pentru că merităm să fim aici… suntem aşa pentru că nu putem fi altfel… nu se vede lumina de la capătul tunelului pentru că nu ne-am apucat să-l săpăm încă… sau poate aşa trebuie să fie!
Noi nu ştim, poate comentaţi voi…”
Exceptând partea cu “semnul fiarei”, nu prea am de ce să nu fiu de acord cu celelate motive expuse...
Să auzim de bine!

joi, 24 martie 2011

Ciorapii lui Georgică

Imagine preluată de pe incitant.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Georgică e unul din colegii noştri. Lucrăm împreună de câţiva ani. Dotat cu iniţiativă şi cu mult curaj, dacă ne gândim la unele misiuni cu adevărat sinucigaşe în care a fost trimis. Băiat bun, a luptat alături de noi, atât acasă, cât şi în deplasare. Înalt, cu ochii albaştri, atletic, face o impresie bună la prima vedere. Dar nu şi la primul miros. Spun asta pentru că Georgică nu prea se spală pe picioarele din dotare. Se spală cam rar, ca să zic aşa. Ce s-o mai lungesc, se spală odată la săptămână.
Suntem într-o excursie de două zile la munte. Este o ocazie nedorită de niciunul din noi de stimulare la maxim a glandelor sudoripare. Inclusiv ale lui Georgică. Mai precis, ale glandelor sudoripare din picioarele lui Georgică. Efectele solicitării intensive încep să apară încă din tren. Controlorul a refuzat cu îndârjire să intre în compartimentul nostru ca să ne verifice biletele de călătorie. Pe undeva, îmi pare rău că nu am insistat. Poate că ne returna contravaloarea biletelor numai ca să îl lăsăm liber, în aerul curat al munţilor Carpaţi...
Iată-ne ajunşi la cabană. Toţi ne facem semne disperate din ochi, sprâncene, buze, urechi şi ce mai avem la îndemână ca să ţinem cât mai larg geamurile deschise. Ne aranjăm bagajele, ciugulim ceva şi plecăm cu cântec pe cărări de munte. Din cauza direcţiei din care bătea vântul, l-am rugat pe Georgică să fie încheietor de pluton, adică ultimul din grup. Am făcut rău. Era mult mai bine dacă îl puneam primul pentru că a doua zi am aflat de la un pădurar că pe urmele noastre au fost găsite mai multe animale decedate fără o cauză vizibilă, inclusiv două veveriţe moarte ca dinozaurii, în timp ce ronţăiau nişte alune…
Excursia s-a terminat cu brio, ne-am întors la cabană, unde urmează cina şi dansul de sâmbătă seara. Toţi suntem transpiraţi şi obosiţi, inclusiv Georgică. Nu avem de ales, suntem nevoiţi să recurgem la măsuri drastice. O scurtă consfătuire şi ajungem la concluzia că trebuie aplicată metoda “Ciorapii în faţa de pernă”, metodă recunoscută la nivel internaţional pentru efectele sale pozitive. Mai cu vorba bună, mai cu ameninţări că îl tăiem de la porţia de şorici, reuşim să îl convingem pe Georgică să-şi schimbe ciorapii. Lui Nicuşor îi revine sarcina să îi recupereze spre folosul şi salvarea grupului. Folosind câteva feţe de pernă legate peste faţă şi un număr impresionant de mănuşi chirurgicale, acesta reuşeşte să intre în posesia lor şi să îi înfunde bine pe toată suprafaţa sub faţa pernei pe care urma să doarmă Georgică. Palid la faţă, dar satisfăcut, Nicuşor ne face semn că a reuşit. Petrecerea cu dans continuă până la ora stingerii, după care fiecare din noi se îndreaptă spre patul repartizat pentru o odihnă binemeritată. Inclusiv numitul Georgică. Am căzut ca fulgeraţi din cauza oboselii şi băuturii acumulate şi am dormit neîntorşi până a doua zi când, am auzit strigătul Getei:
- Văleu, fraţilor, da’ ce e cu Georgică?
Buimaci de somn, ne repezim spre patul lui, blestemându-ne că nu ne-am gândit din timp ce vom face cu cadavrul. Vedem un Georgică total schimbat, cu o piele galbenă, cu nişte ochi galbeni ca de pisică, scărpinându-se de zor, în timp ce zace pe perna care, acum, devenise uşor lipicioasă. Recuperăm rapid şi unul din noi dă fuga să îl cheme pe cabanier.
- Ce are, nea, ce e cu el? îl întrebăm noi îngrijoraţi.
- Ei, ce să aibă, răspunde cabanierul după o examinare sumară. A dat în icter. A mâncat sau a mirosit ceva greţos? ne întreabă omul nevinovat.
Să auzim de bine!

miercuri, 23 martie 2011

Citiţi şi daţi mai departe!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Până acum v-am tulburat liniştea cu postări despre relaţia România-Uniunea Europeană. Acum a venit rândul unei postări cu adresare inversă, anume Uniunea Europeană-România. Ia să vedeţi voi ce scrie în decizia de mai jos...
"NOTĂ:
Este deplasat dacă ne gândim că oricare dintre noi ar putea fi, in scurt timp, dat în urmărire internaţională pentru terorism în urma unui furt facil de identitate? Nu de alta, dar statul Israel are deja un precedent în acest sens după ce a ucis un militant palestinian uzând de furturi de identitate pentru agenţii care au dus la îndeplinire misiunea...
Asta ca să nu mai vorbim că cineva în lumea asta ştie totul despre voi: unde locuiţi, ce vă place, ce nu vă place, ce boli aveţi, cine sunt membrii familiei voastre, ce activităţi economice desfăşuraţi, datele biometrice, pe unde vă deplasaţi, etc… Halucinant, nu?!
Orwell era un mic copil!
TEXTUL INTEGRAL, MAI JOS:
2011/61/UE: Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind nivelul de protecţie adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] (Text cu relevanţă pentru SEE). Jurnalul Oficial L 027 , 01/02/2011 p. 0039 – 0042
Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind nivelul de protecţie adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] (Text cu relevanta pentru SEE). (2011/61/UE) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date [1], în special articolul 25 alineatul (6),
După consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, întrucât:
(1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o ţară terţă să poată avea loc numai în cazul în care ţara terţă în cauză asigură un nivel adecvat de protecţie şi în cazul în care legile statelor membre care pun in aplicare alte dispoziţii ale directivei sunt respectate înainte de transfer.
(2) Comisia poate constata că o ţară terţă asigură un nivel adecvat de protecţie. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanţii suplimentare.
(3) În temeiul Directivei 95/46/CE, nivelul de protecţie a datelor trebuie evaluat ţinând seama de toate împrejurările care au legătură cu o operaţiune de transfer de date sau cu o serie de operaţiuni de transfer de date şi acordând o atenţie specială mai multor elemente relevante pentru transfer, enumerate la articolul 25.
(4) Având în vedere diferitele abordări privind protecţia datelor din ţările terţe, evaluarea caracterului adecvat trebuie efectuată şi orice decizie în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE trebuie adoptată şi pusă în aplicare astfel încât să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate faţă de ţările terţe în care există condiţii similare ori între acestea şi să nu se constituie o barieră mascată în calea comerţului, ţinând seama de angajamentele internaţionale actuale ale Uniunii Europene.
(5) Sistemul juridic din Statul Israel nu dispune de o constituţie scrisă, însă Curtea Supremă din Statul Israel a acordat un statut constituţional anumitor “legi de bază”. Această “legislaţie de bază” este completată de o jurisprudenţă extinsă, întrucât sistemul juridic israelian aderă în mare măsură la principiile dreptului comun. Dreptul la protecţia vieţii private este inclus în legislaţia de bază: “Demnitate umană şi libertate”, în secţiunea 7.
(6) Standardele legale pentru protecţia datelor cu caracter personal în Statul Israel sunt bazate în mare parte pe standardele stabilite prin Directiva 95/46/CE şi sunt prevăzute în Legea privind protecţia vieţii private 5741-1981, modificata ultima dată în 2007 pentru a stabili noi cerinţe privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi organizarea detaliată a autorităţii de supraveghere.
(7) Legislaţia în domeniul protecţiei datelor este completată, de asemenea, de decizii guvernamentale privind punerea în aplicare a Legii privind protecţia vieţii private 5741-1981 şi organizarea şi funcţionarea autorităţii de supraveghere, bazată în mare parte pe recomandările formulate în raportul adresat Ministerului Justiţiei de către Comitetul de examinare a legislaţiei în ceea ce priveşte bazele de date (raportul Schoffman).
(8) Mai multe instrumente juridice care reglementează diferite sectoare, precum legislaţia din sectorul financiar, reglementările în domeniul sănătăţii şi registrele publice, conţin, de asemenea, dispoziţii privind protecţia datelor.
(9) Standardele juridice în materie de protecţie a datelor aplicabile în Statul Israel includ toate principiile de bază necesare pentru a asigura un nivel adecvat de protecţie a persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal din bazele de date automatizate. Capitolul 2 din Legea privind protecţia datelor 5741-1981, care prevede principiile de prelucrare a datelor cu caracter personal, nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal din bazele de date neautomatizate (bazele de date manuale).
(10) Aplicarea standardelor juridice în materie de protecţie a datelor este garantată prin căi de atac de ordin administrativ şi judiciar, precum şi printr-un control independent exercitat de autoritatea de supraveghere, şi anume de Autoritatea privind legislaţia, informaţia şi tehnologia din Statul Israel (ILITA), care este investită cu atribuţii de investigaţie şi intervenţie şi care acţionează în deplină independenţă.
(11) Autorităţile israeliene responsabile de protecţia datelor au dat explicaţii şi asigurări referitoare la modul în care trebuie interpretată legislaţia israeliană şi au confirmat că legislaţia israeliană privind protecţia datelor este pusă în aplicare conform acestei interpretări. Prezenta decizie ţine seama de explicaţiile şi asigurările respective şi este, prin urmare, condiţionată de acestea.
(12) Prin urmare, ar trebui să se considere că Statul Israel asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor cu caracter personal, astfel cum este prevazut în Directiva 95/46/CE, în ceea ce priveşte transferurile internaţionale automatizate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statul Israel sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automatizate în Statul Israel. Pe de altă parte, transferurile internaţionale de date cu caracter personal din UE către Statul Israel, atunci când atât transferul în sine, cât şi prelucrarea ulterioară a datelor se efectuează exclusiv prin mijloace neautomatizate, nu intră sub incidenţa prezentei decizii.
(13) Pentru a asigura transparenţa şi pentru a garanta capacitatea autorităţilor competente ale statelor membre de a asigura protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor lor cu caracter personal, trebuie specificate circumstanţele excepţionale în care poate fi justificată suspendarea anumitor fluxuri specifice de date, fără a aduce atingere constatării unui nivel adecvat de protecţie.
(14) Constatările prezentei decizii privind nivelul adecvat de protecţie se referă la Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internaţional. Transferurile ulterioare către un destinatar din afara Statului Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internaţional, ar trebui considerate transferuri de date cu caracter personal către ţări terţe.
(15) Grupul de lucru pentru protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, stabilit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, şi-a dat avizul favorabil cu privire la nivelul adecvat de protecţie a datelor cu caracter personal în ceea ce priveşte transferurile internaţionale automatizate de astfel de date din Uniunea Europeană sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automate în Statul Israel. În avizul său favorabil, grupul de lucru a încurajat autorităţile israeliene să adopte noi dispoziţii care să extindă aplicarea legislaţiei israeliene la bazele de date manuale, care să recunoască în mod explicit aplicarea principiului proportionalităţii la prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul privat şi care să interpreteze excepţiile pentru transferurile internaţionale de date în conformitate cu criteriile prevăzute în documentul său de lucru privind interpretarea comună a articolului 26 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE [2]. Acest aviz a fost luat în considerare pentru pregătirea prezentei decizii [3].
(16) Comitetul instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE nu a emis un aviz în termenul stabilit de preşedintele acestuia, ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1 (1) În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat de protecţie a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte transferurile internaţionale automate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană sau în cazul transferurilor neautomate, dacă aceste sunt supuse unor prelucrări automate în Statul Israel. (2) Autoritatea israeliană competentă în materie de supraveghere a aplicării standardelor juridice privind protecţia datelor în Statul Israel este “Autoritatea privind legislaţia, informaţia şi tehnologia din Statul Israel (ILITA)”, menţionată în anexa la prezenta decizie.
Articolul 2 (1) Prezenta decizie se referă exclusiv la nivelul adecvat de protecţie oferit în Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internaţional, în vederea îndeplinirii cerinţelor de la articolul 25 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE şi nu aduce atingere altor condiţii sau restricţii care pun în aplicare alte dispoziţii din directiva menţionată anterior care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în statele membre. (2) Prezenta decizie se aplică în conformitate cu dreptul internaţional. Aceasta nu aduce atingere statutului Înălţimilor Golan, Fâşiei Gaza şi Cisiordaniei, inclusiv Ierusalimului de Est, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internaţional.
Articolul 3 (1) Fără a aduce atingere atribuţiilor lor de a lua măsuri pentru a asigura respectarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul unor alte dispoziţii decât cele prevăzute la articolul 25 din Directiva 95/46/CE, autorităţile competente din statele membre îşi pot exercita atribuţiile pentru a suspenda fluxurile de date către un destinatar din Statul Israel în vederea protejării persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora, în următoarele cazuri: (a) atunci când o autoritate israeliană competentă a stabilit că destinatarul încalcă standardele de protecţie aplicabile; sau (b) atunci când este foarte probabil ca standardele de protecţie să fie încălcate, există motive întemeiate să se creadă că autoritatea israeliană competentă nu ia sau nu va lua măsuri adecvate şi în timp util pentru a rezolva cauza respectivă, continuarea transferului ar crea un pericol iminent de prejudiciere gravă a persoanelor în cauză, iar autorităţile competente din statul membru au depus eforturi rezonabile în aceste circumstanţe de a avertiza partea responsabilă de prelucrarea datelor din Statul Israel şi i-au oferit posibilitatea de a răspunde. (2) Suspendarea încetează de îndată ce sunt asigurate standardele de protecţie, iar autorităţii competente din statele membre în cauză i se aduce la cunoştinţă acest lucru.
Articolul 4 (1) Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la măsurile luate în temeiul articolului 3. (2) Statele membre şi Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de autorităţile israeliene răspunzătoare de respectarea standardelor de protecţie nu asigură această respectare a standardelor. (3) În cazul în care informaţiile culese în temeiul articolului 3 şi al alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol demonstrează că un organism însărcinat cu asigurarea respectării standardelor de protecţie în Statul Israel nu îşi îndeplineşte eficient rolul, Comisia informează autoritatea israeliană competentă şi, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE în vederea abrogării sau suspendării prezentei decizii ori a limitării domeniului de aplicare a acesteia.
Articolul 5 Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei decizii şi raportează orice constatare pertinentă comitetului înfiinţat în temeiul articolului 31 din Directiva 95/46/CE, incluzând orice dovadă care ar putea afecta constatarea de la articolul 1 din prezenta decizie conform căruia protecţia datelor în Statul Israel este adecvată, în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE, precum şi orice dovadă din care rezultă că prezenta decizie este aplicată în mod discriminatoriu. Comisia va monitoriza, în special, prelucrarea datelor cu caracter personal în bazele de date manuale.
Articolul 6 Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii în termen de 3 luni de la data notificării acesteia.
Articolul 7 Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 31 ianuarie 2011.
Pentru Comisie Viviane Reding Vicepresedinte [1] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.[2]
Documentul WP114 din 25 noiembrie 2005."
Avizul 6/2009 privind nivelul de protectie a datelor cu caracter personal in Israel.
ANEXĂ Autoritatea competentă în materie de supraveghere menţionată la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie: The Israeli Law, Information and Technology Authority (Autoritatea privind legislaţia, informaţia şi tehnologia din Statul Israel) The Government Campus 9th floor 125 Begin Rd. Tel Aviv Israel Adresa poştală: P.O. Box 7360 Tel Aviv, 61072 Tel.: +972-3-7634050 Fax: +972-2-6467064
Acum, după ce aţi citit toată această decizie şi i-aţi înţeles tâlcul, fără a fi maliţios faţă de legislaţia Statului Israel, îmi permit un singur comnentariu: şi în România sunt o mulţime de legi, unele mai europene decât altele. Dar sunt ele oare respectate?
Să auzim de bine!

marți, 22 martie 2011

Lămâile, o minune a naturii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Rândurile de mai jos conţin câteva afirmaţii deosebit de grave, ceea ce mă face să vă atrag atenţia că nu îmi asum nicio răspundere în privinţa celor scrise în articol, întreaga răspundere revenind celor de la Institutul de Ştiinţe în Sănătate, L.L.C. 819 N. Str. Charles Baltimore, MD 1201, USA.
“Lămâia este un produs miraculos pentru uciderea celulelor canceroase. Ea este de 10.000 de ori mai puternică decât chimioterapia! De ce nu suntem noi la curent cu asta? Pentru că există laboratoare interesate în fabricarea unei versiuni sintetice, care le aduc imense beneficii.
Voi puteţi, de asemeni, să vă ajutaţi un prieten care are nevoie, anunţându-l că sucul de lămâie ii este benefic pentru a preveni boala. Gustul ei este agreabil şi el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. Dacă aveţi posibilitatea, plantaţi un lămâi în spaţiul de lângă casă sau în grădina voastră.
Câte persoane mor în timp ce acest secret este păstrat cu invidie, pentru a nu fi afectate beneficiile multimilionare ale marilor corporaţii?
Cum ştiţi, lămâiul nu ocupă mult loc şi este cunoscut pentru varietăţile sale de lămâi şi lime.
Puteţi să consumaţi fructul în diverse moduri: puteţi să mâncaţi pulpa, să faceţi suc, să faceţi băuturi, şerbet etc.
I se atribuie multe virtuţi, dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor şi tumorilor. Această plantă este un remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirmă că este de mare utilitate în toate tipurile de cancer. Se consideră, de asemeni, că este un agent antimicrobian cu spectru larg, care controlează infecţiile bacteriene şi cu ciuperci, eficace contra paraziţilor interni şi a viermilor, regularizează tensiunea arterială crescută şi este antidepresiv, combate stress-ul şi bolile nervoase.
Sursa acestei informaţii este fascinantă; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanţi de medicamente din lume, care afirmă că, după mai mult de 20 de experimente efectuate în laborator după 1970, rezultatele au relevat că sucul de lămâie distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înţelegând aici cel de colon, de sân, de prostată, de plămân, de pancreas...
Componentele acestui arbore au demonstrat că acţionează de 10.000 de ori mai bine decât produsul Adriamycin, un produs chimioterapeutic utilizat uzual în lume pentru încetinirea creşterii celulelor canceroase. Şi ce este încă foarte uimitor este că acest tip de terapie cu extract de lămâie distruge numai celulele maligne canceroase şi nu afectează celulele sănătoase!”
Tot ce pot să îmi asum eu este dorinţa mea de sănătate şi fericire pentru voi toţi.
Să auzim de bine!

luni, 21 martie 2011

O zi la birou (2)

Imagine preluată de pe pescuitamator.blogspot.com
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Azi se pare că este şi va fi o zi la fel ca celelalte. Luigi iese şi intră din cinci în cinci minute ca să mai tragă câte o ţigară, Tania e cufundată în dosare mormăind ceva despre dorinţa ei de a face un copil, Cristi stă proţăpit în mijlocul biroului povestindu-ne ultimul film vizionat, Benjamina vorbeşte de 17 minute şi 56 de secunde cu iubitul ei, şefa îşi sună soţul ca sã-l trimită cu rufele la Nufărul, iar Coca mă atenţionează că mi-a adus o reţetă de cozonaci grozavã. Cum spuneam, o zi banală.
Unde e nervul din noi, unde ne sunt glumele vii care nu se sfârşeau întotdeauna cu spitalizare? Apatia asta nu este ceva care să ne caracterizeze. Mă uit spre Luigi, dar omul ridică neputincios din umeri. E clar, am rămas singura speranţă. Mă trec fiori la gândul că ăştia s-ar putea să mă ducă la Antipa... Dar nici acesta nu este un motiv care să mă mobilizeze, aşa că intru în apatia generală. Se pare că venitul la birou va deveni o activitate plictisitoare... Doamne, cum a mai trecut vremea când veneam de drag la serviciu...
N-am de ales şi trebuie să mă apuc de muncă. Trag sertarul în căutarea unui pix binecuvântat şi încep să scotocesc. Hopa! Tocmai în fundul fundului sertarului dau de o coropişniţă sub scrisoarea unui beneficiar care aştepta un răspuns urgent de la mine de mai bine de un an. Să fim bine înţeleşi: sunt un om prea curat pentru ca să umble jigăniile cum vor ele prin biroul meu. În propoziţie este vorba de o coropişniţă din plastic, din acelea folosite la pescuit pe post de momeli. O scot şi încep să meditez la destinul omului. Aşa cum stau cu coropişniţa în mână îmi vine în faţa ochilor imaginea lui Hamlet ţinând craniul lui Yorrick... De unde până acum un minut trăiam o existenţă ternă, lipsită de perspective, iată că acum, noi orizonturi se deschid.
Câte nu poţi face cu o coropişniţă de plastic... În primul rând, să o foloseşti drept momeală. Dar, de la biroul nostru până la cel mai apropiat lac e o distanţă suficient de mare ca să nu poată fi acoperită cu nicio undiţă, fie ea cu lansetă. În al doilea rând, ai putea să te amuzi uitându-te la ea. Dar este oare acesta maximum de amuzament pe care îl poţi obţine? Oh, nu! De exemplu, amuzamentul va fi mult mai amplu dacă o poziţionezi pe ceafa unei colege sperioase. Alung repede acest gând pentru că am observat cu anumite ocazii că femeile din biroul nostru au mâna grea... Dar dacă o pui între hârtiile colegei? Ei, asta cum ar fi? Grandios e primul epitet care îmi vine în minte.
Aşa că, aidoma unui animal de pradă şiret, o urmăresc pe Tania ca să prind momentul ieşirii ei din birou. Nu durează mult privitul pe sub sprâncene, că fata se ridică şi iese în trombă ca să tragă o ţigară. Cu agilitatea unei pantere mă ridic, mă apropii de biroul ei cu cel mai indiferent aer posibil şi plasez cu o mişcare scurtă şi îndemânatecă coropişniţa sub un teanc de dosare. După care lucrurile reintră în normal. Fac schimbul de reţete cu Coca, particip la monologul lui Cristi şi stabilesc cu Luigi când ne întâlnim ca să mergem să ne alimentăm maşinile. Timpul trece, şefa a terminat cu soţul ei şi acum îşi dăscăleşte fiica, limbile ceasului arată apropierea sfârşitului de program, iar eu încep să îmi strâng lucrurile în rucsăcel.
- Iiii, ohhh, BUF!
Este un sunet straniu, deosebit de strident la început, urmat de un oftat ca de muribund şi o bufnitură surdă. Toate acestea cumulate în mai puţin de o secundă mă fac să ridic privirile nedumerit. Îmi dau seama că toate au fost provocate de Tania, care acum zace răsturnată pe spate cu scaun cu tot, aproape fără să respire. În mijlocul biroului ei focalizez coropişniţa scoasă la iveală de sub dosare. Nu apuc să mă ridic pentru a salva jigania, că Benjamina, mult mai dusă la sală decât mine, mi-o ia înainte. Ajunsă la biroul Taniei observă gângania tremurândă şi urlă ca scoasă din minţi:
- Un gândaaac, un gândaaac! după care dă buzna să scape pe uşa biroului.
Aceleaşi sunete o alertează şi pe şefă care se repede de după biroul ei ca să-i dea o mână sau două de ajutor Taniei cea fără de suflare. Lipsa coordonării colective precum şi a unui GPS o fac să se ciocnească în plin avânt cu Benjamina, cea doritoare de ieşit din birou. Impactul este devastator şi ambele cad grămadă peste biroul bietului Luigi, care asistase pasiv la toată drama, dar acum dădea semne de revigorare. Îl văd pe Cristi cum, oprit din naraţiune de sunetele ambiante, dă să se aplece ca să ajute cele două doamne să se ridice. Mişcarea a fost greşit calculată pentru că, în procesul aplecării, nu a intuit procesul ridicării iniţiat de Luigi. Ceea ce face ca amândoi să se ciocnească cap în cap:
- Klonk! este sunetul care ar descrie cel mai bine izbirea violentă a celor două tigve.
Şi amândoi cad în fund frecându-şi de zor frunţile. Îmi dau seama că lucrurile pot căpăta proporţii apocaliptice, iar descoperirea existenţei unei coropişniţe din plastic poate naşte întrebări supărătoare... Aşa că, într-un moment de luciditate extremă, dau cu mâna peste biroul Taniei, gângania cade pe covor, iar eu încep să o strivesc de zor cu piciorul drept blestemând lipsa măsurilor de igienă elementare la nivelul instituţiei.
Ce să vă mai spun altceva? A, da! Timp de două zile după această întâmplare am avut pe cap o echipă de terminatori de la dezinsecţie, prilej de a nu mai lucra nimic. Iar Tania a rămas cu un uşor tremurat al mâinilor atunci când apucă vreun dosar.
Să auzim de bine!
precum și în multe altele.

vineri, 18 martie 2011

Ziua de naştere şi cărţile de Tarot

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Numărul care caracterizează ziua dumneavoastră de naştere are o importanţă deosebită, deoarece imprimă personalităţii trăsăturile de bază.
Vă prezentăm în continuare semnificaţia din punct de vedere al cărţilor de Tarot a zilei dumneavoastră de naştere:
1: Dacă eşti născut într-o zi de unu, cartea care te reprezintă este Magicianul. Aceasta este prima carte a Arcanei Majore şi simbolizează intelectul, comunicarea, magia. Ai mult succes în viaţă, îţi sunt foarte favorabile noile începuturi, ai aptitudini diplomatice, te descurci cu uşurinţă în orice situaţie, esti abil, viclean, fără scrupule, cu înclinaţii ezoterice.
2: Dacă eşti născut într-o zi de 2, cartea Tarotului care te reprezintă este Papesa. Aceasta simbolizează secretele, lucrurile ascunse, intuiţia, rezerva şi discreţia dar şi perfidia neîncrederea, minciuna. Ai un destin greu şi incert, acţiunile tale repetându-se de două ori până reuşeşti în viaţă să înveţi o anumită lecţie. Boli ascunse şi probleme cu rivalii ascunşi.
3, 30: Dacă eşti născut într-o zi de 3 sau 30, cartea Tarotului care te reprezintă este Împărăteasa, simbolizând inteligenţa, succesul, perfecţiunea, împlinirea viselor. Graţie, farmec, iubire necondiţionată, modestie dar şi egoism, naivitate, vanitate. Îţi sunt favorabile călătoriile şi mutările, ai succes în afaceri. Destin tumultos şi echilibru după vârsta de 30 de ani.
4, 31: Dacă eşti născut într-o zi de 4 sau 31, cartea care te reprezintă este Împăratul, simbolizând succes material, înţelepciune, echilibru, încăpăţânare, voinţă puternică, energie constantă, dorinţa de a conduce şi a domina totul. Viaţă echilibrată şi bună.
5, 23. Dacă eşti născut într-o zi de 5 sau 23, cartea Tarotului care te reprezintă este Papa, simbolizând înţelepciunea, misterul. Această carte vă conferă siguranţă de sine, înţelepciune, succes prin asociere în afaceri sau căsătorie. Posibil două căsătorii sau doi copii.
6, 24. Dacă eşti născut într-o zi de 6 sau 24, cartea Tarotului care te reprezintă este Îndrăgostiţii, simbolizând iubirea, indecizia, alegerea, nehotărârea. Nu este o carte foarte pozitivă deoarece ea reprezintă alegeri dificile de făcut de-a lungul vieţii. Răsturnări bruşte de situaţie. Căsnicie dublă, soţ şi amant sau două căsnicii.
7, 25. Dacă eşti născut într-o zi de 7 sau 25, cartea Tarotului care te reprezintă este Carul, ea simbolizând succesul, talente multiple, drumuri favorabile, imaginaţie pozitivă dar şi nerăbdare, iritare, atitudine dictatorială. Succes pentru acţiuni începute într-o zi de 7, la drum.
8, 26. Dacă eşti născut într-o zi de 8 sau 26, cartea Tarotului care te reprezintă este Justiţia, simbolizând echilibrul, onestitatea, puritatea, acţiunea justă, succes în plan profesional sau legat de acte, luciditate dar şi neîncredere, dezechilibru uşor, severitate.
9, 27. Dacă eşti născut într-o zi de 9 sau 27, cartea Tarotului care te reprezintă este Pustnicul, simbolizând meditaţia, izolarea, înţelepciunea şi disciplina, tenacitatea. Nu vă sunt favorabile asocierile – veţi reuşi de unul singur. Probleme profesionale pe care le veţi depăşi prin răbdare. Încăpăţânare, dificultăţi din cauza nerăbdării, întârzierii. Probleme din cauza exceselor.
10, 28. Dacă eşti născut într-o zi de 10 sau 28, cartea Tarotului care te reprezintă este Roata Norocului, simbolizând schimbările frecvente, mutările, destin favorabil, noroc. Suişuri şi coborâşuri, jocurile de noroc, câştiguri şi pierderi deopotrivă. Aveţi curaj şi îndrăzniţi să acţionaţi – norocul este de partea voastră. Nu mai fiţi instabili, obsedaţi, stresaţi.
11, 29. Dacă eşti născut într-o zi de 11 sau 29, cartea Tarotului care te reprezintă este Forţa, ceea ce simbolizează mult curaj, putere, hotărâre, vanitate, folosirea greşită a puterii, închidere emoţională. Reuşită fără dificultate, ajutor din partea unor femei, dominare a situaţiei.
12. Dacă eşti născut într-o zi de 12, cartea Tarotului care te reprezintă este Spânzuratul, simbolizând sacrificiile sufleteşti pe care le ai de făcut. Alegeri dificile de-a lungul vieţii, destin greu şi anevoios, devotament şi supunere. Dezamăgire, dependenţă, impasuri, probleme cu oasele sau încheieturile.
13. Dacă eşti născut într-o zi de 13, cartea Tarotului care te reprezintă este Moartea, ea simbolizând ruperea de trecut pentru a putea renaşte. Fereşte-te de pesimism şi melancolie. Tranşează situaţiile neclare, brusc şi de la rădăcină pentru a avea succes. Îţi sunt favorabile schimbările şi hotărârile radicale.
14. Dacă eşti născut într-o zi de 14, cartea Tarotului care te reprezintă este Cumpătarea (Temperanţa), simbolizând sănătate, fericire, echilibru, înger păzitor. Evită egoismul, fi mai altruist pentru a avea succes deplin. Îţi sunt favorabile asocierile şi lucrurile făcute în echipă. Nu mai fi critic, nemulţumit şi vei vedea că totul se schimbă în bine.
15. Dacă eşti născut într-o zi de 15, cartea Tarotului care te reprezintă este Diavolul, simbolizând dorinţa de dominare, sexul şi banii. Eşti pătimaş, spiritul îţi este liber, vrei să domini, îţi place să critici, eşti egoist şi ai o atracţie faţă de ezoterism şi magie. Renunţă la a domina tot ce e în jurul tău, fi mai altruist şi vei reuşi.
16. Dacă eşti născut într-o zi de 16, cartea Tarotului care te reprezintă este Casa Domnului (Turnul Fulgerat), simbolizând schimbări bruşte şi rapide de-a lungul vieţii. Depăşirea catastrofelor, influenţarea destinului, depăşirea provocărilor. Evenimente răscolitoare şi neaşteptate, moartea unei persoane dragi. Schimbarea sau pierderea unei case. Pentru a reuşi în viaţă trebuie sa fiţi perseverenţi şi curajoşi.
17. Dacă eşti născut într-o zi de 17, cartea Tarotului care te reprezintă este Steaua. Aceasta simbolizează succesul, norocul, armonia, protecţia îngerului păzitor. Nu te axa pe planul material dacă vrei să ai succes, acest plan este profund negativ pentru tine. Planul spiritual şi altruismul te vor conduce unde vrei să ajungi.
18. Dacă eşti născut într-o zi de 18, cartea Tarotului care te reprezintă este Luna, care simbolizează intuiţia, imaginaţia, emoţiile, sensibilitatea, generozitatea. Viaţă plină de schimbări, duşmani ascunşi, emoţii profunde. Vei avea succes dacă nu te laşi influenţat de nimeni şi dacă ai încredere în forţele proprii.
19. Dacă eşti născut într-o zi de 19, cartea Tarotului care te reprezintă este Soarele, care simbolizează căldura, succesul, mândria, orgoliul, stima şi răsplata, cunoaşterea, norocul. Sunt favorabile asocierile, posibil doi copii gemeni sau două căsnicii. Atenţie la mândria excesivă, sănătate şi orgoliu care vă trag în jos.
20. Dacă eşti născut într-o zi de 20, cartea Tarotului care te reprezintă este Judecata, ceea ce simbolizează surprize fericite, ajutor de unde nu te aştepţi, judecată şi iertare. Pentru a avea succes, evită amăgirile şi acceptă realitatea. Anturaj prost care trebuie evitat.
21. Dacă eşti născut într-o zi de 21, cartea Tarotului care te reprezintă este Lumea, simbolizând împlinirea viselor. Este o carte deosebită, care-ţi poate îndeplini toate visele, cu condiţia să eviţi autocompătimirea, izolarea, pesimismul.
22. Dacă eşti născut într-o zi de 22, cartea Tarotului care te reprezintă este Matul (Nebunul), simbolizând aventura, impulsivitatea, favorabilă călătoriilor de orice fel. Pentru a reuşi în viaţă, fii mai constant, gândeşte mai mult înainte de a acţiona, lasă mândria şi orgoliul în urma ta.
Să auzim de bine!

joi, 17 martie 2011

Despre respectarea tradiţiilor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iunie este prima lună din an când începem bântuirea teritoriului aparţinând statului suveran numit Grecia. Căldura este la limite suportabile, turiştii nu depăşesc densitatea de 100/metru pătrat şi de ce nu, preţurile sunt mai accesibile.
După îndelungi experimentări am ajuns la concluzia că este luna cea mai propice preumblărilor care ne caracterizează concediul de vară. Nu stăm locului nicio clipă şi lucrul acesta se vede cel mai bine la întoarcerea din concediu când, în mod uzual, suntem mult mai obosiţi decât la plecare... Chiar dacă nu avem planificată vizitarea unor locuri deosebite într-o zi, tot nu stăm locului şi ne ducem să facem plajă în altă localitate. Măcar pot filma sau fotografia alţi peşti...
De data asta suntem cazaţi într-un hotel ţinut de amicul Sakis şi familia lui, hotel situat în staţiunea Hanioti de pe braţul Kassandra. După cum vă spuneam, plecăm dimineaţa, după micul dejun şi ne mai întoarcem seara, la cină. Avem un program deosebit de încărcat şi asta nu ne mai permite obişnuitul tur de cumpărături prin Thessaloniki. Ca o paranteză, ţin să vă spun că niciodată, dar absolut niciodată nu am vizitat acest oraş fără să nu vizităm şi bazarul. Bazarul este amplasat oarecum în capătul pieţii Aristotelou, loc de mare promenadă şi etalare. Îi ştiu pe de rost fiecare tarabă şi fiecare tonetă, dar de fiecare dată îl privesc şi îl ascult cu aceeaşi plăcere. Nu este bazarul turcesc, are un tipic anume poate şi prin faptul că include o piaţă agroalimentară. Ela, ela! (vino, vino) te cheamă vânzătorii de peşte strigând din răsputeri în timp ce stau în faţa tarabelor agitând peşti spadă sau caracatiţe. Ela, ela! te cheamă vânzătorii de carne agitând năvalnic satâre uriaşe deasupra capului. Ela, ela! îţi strigă la ureche vânzătorii de şosete sau cei de pantofi. În timp ce un negustor întinde o foaie de protecţie peste carnea expusă, un altul lângă el aranjează pantalonii în galantar, iar un altul mai toarnă alune din sac în tăvile de vânzare. Bogaţi sau săraci, tipe parfumate sau femei cu pantofi scâlciaţi, marinari sau hamali, turişti cu aparate japoneze la gât sau localnici tocmai ieşiţi de la serviciu sunt personajele permanente în această foială uriaşă şi în acest vacarm nemaipomenit. Fără gesturi sau cuvinte indecente, fără ca o singură clipă să te simţi ameninţat sau timorat de aceste strigăte sau de foiala mulţimii. Te uiţi, alegi, te tocmeşti, plăteşti şi pleci, astea sunt regulile bazarului. Suntem iubitori de linişte şi tihnă, dar fără o vizită la bazarul din Thessaloniki considerăm că avem un concediu incomplet.
Stând seara la un pahar de vorbă, decidem că ar fi recomandat pentru sănătatea familiei ca să facem totuşi un tur de cumpărături prin Thessaloniki. Decizia noastră este fermă chiar dacă va trebui să anulăm o vizită într-un loc istoric. Altfel, riscăm să plecăm fără să facem turul de onoare al bazarului. Iar nişte cumpărături din magazinele oraşului nu strică nimănui...
Plecam ca de obicei după micul dejun care, de data asta a fost mare dejun având în vedere perspectivele zilei. Deja mă văd bântuind un magazin de articole fotografice şi unul de muzică pe care le ochisem mai de mult. Iar soţia avea şi ea anumite imagini pe display... Nu mai vorbesc de copilă care îşi dorea o pereche de pantofi de sport. Îi dorea atât de mult încât se şi vedea încălţată cu ei. Planul este astfel conceput încât să acoperim principală zonă comercială, piaţa Aristotelou şi bazarul. Găsim surprinzător de uşor un loc de parcare, luăm aparatele foto şi video din maşină şi pornim la atac. Fiind chiar în apropierea pieţii încercăm să intrăm în primul magazin. Acţiune sortită eşecului pentru că magazinul este închis. Ne începem deplasarea pe sub colonada pieţii, cu ochii la uşile magazinelor. Al doilea magazin la fel de închis. Chiar mai închis dacă luăm în calcul obloanele. Şi tot aşa, din magazin închis în magazin închis ajungem pe bulevardul Egnatia. Porţiunea de drum până la bulevard a fost parcursă într-o tăcere oarecum stânjenitoare şi cu un număr semnificativ de priviri cu subînţeles. Adică, ştim şi noi că este duminică, dar cât de duminică este în Grecia? Am mai colindat oraşele lor în zile de duminică, dar nici vorbă de atâtea magazine închise. Pe bulevard aceeaşi situaţie ciudată. Oriunde ne uităm nu vedem decât magazine închise. O patiserie de unde să cumpăr o gogoaşă? Închisă. Magazinul foto vizat de mine? Închis. Magazinul de poşete vizat de soţie? Şi mai închis. Magazine de pantofi? Toate închise cât mai bine. Oftând de necaz încercăm să ne consolăm cu turul bazarului. Surpriză! Bazarul este şi el cât se poate de bine închis. Ne oprim în faţa uşilor ferecate şi ne uităm ca curca’n lemne. Ce să mai facem? Încotro să mergem? De ce această politică vădit împotriva mea şi a familiei mele de a ţine magazinele închise? Abia în acest moment remarcăm şi faptul că foiala tradiţională de pe marele bulevard este mult redusă. Stăm în mijlocul trotuarului gândindu-ne încotro s-o apucăm. La situl istoric programat iniţial nu mai avem timp ca să ajungem, ziua de plajă este pierdută, magazinele închise. Mai rău nici că se putea! Într-un sfârşit ne decidem să urcăm spre Rotunda cu speranţa că vom găsi deschisă măcar o terasă unde să ne răcorim cu un suc. Şi iată, minunea se produce! Chiar în apropierea celebrului monument descoperim o mică terasă populată de câţiva localnici. Ocupăm imediat locurile cuvenite în spaţiu şi o chelneriţă amabilă apare imediat lângă noi. Aşa cum îi stă bine unui bărbat adevărat, comand scurt şi fără milă două caffé frappé. După care, îmi permit o scurtă conversaţie cu tânăra chelneriţă:
- Sunteţi amabilă, locuiţi aici, în Thessaloniki?
Fata mă priveşte mirată câteva secunde neînţelegând întrebarea mea având în vedere că eram la masă cu soţia şi copila din dotare.
- Da, de ce?
- Nu înţeleg ce se întâmplă cu oraşul...
- Nu aţi mai fost aici?
- Ba da, tocmai de aceea.
- Atunci, ce are oraşul?
- Asta e, are ceva, nu ştiu ce, dar peste tot este închis. Orice magazin, tavernă, terasă sau bazar, totul e închis.
- Dar e normal, îmi răspunde fata privindu-mă inocent. Sunt Rusaliile, o mare sărbătoare, iar de sărbătoare la noi NIMENI nu lucrează. La dumneavoastră nu e aşa?
Să auzim de bine!

miercuri, 16 martie 2011

Două momente

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Primul moment-înainte de 1989
Cititorii mai atenţi ai blogului cred că au reţinut afirmaţia mea dintr-o postare anterioară precum cum că mama a fost profesoară. În această calitate, conform reglementărilor de atunci, îi revenea şi dirigenţia unei clase din şcoală. Iar ca diriginte avea o mulţime de obligaţii, printre care şi aceea de a face vizite la domiciliul elevilor a căror dirigintă era. Scopul vizitelor era acela de a verifica la faţa locului condiţiile de trai şi de învăţătură ale elevilor. Programul era astfel făcut încât ajungea să revadă un elev cam la trei luni odată. Asta a făcut ca să ajungă şi la domiciliul unui puradel ai cărui părinţi tocmai primiseră un apartament de trei camere (să nu uităm că acţiunea se petrece înainte de 1989). Ulterior vizitei şi-a notat în caietul de dirigintă că respectivul puradel locuieşte într-un apartament nou, dotat cu toate cele trebuincioase unui trai decent. Timpul a trecut şi, conform graficului, a trebuit să facă o nouă vizită. Dar cele trei luni trecute au însemnat mult pentru familia respectivului puradel. Uşile lipseau (inclusiv cea de la intrare) pentru că făcuseră focul cu ele pe nişte cărămizi în mijlocul sufrageriei, instalaţiile sanitare erau distruse sau lipsă. Casa arăta pur şi simplu vandalizată. Iar familia stătea pe jos în mijlocul sufrageriei şi trosnea seminţe aşa cum făcea din vremuri imemoriale etnia lui.
Al doilea moment-după 1989
Necazul unui prieten care şi-a lovit maşina mă face să iau legătura cu Pictorul, bunul meu prieten. Poate deja aţi dedus că porecla i se trage de la talentul deosebit pe care îl are în repararea şi vopsirea maşinilor. Până să apară prietenul cu necazul, ne întindem la o mică şuetă, ca doi oameni care nu s-au mai văzut de mult.
- Bine de tine cu hala aia pe frigul ăsta, îi spun cu gândul la clădirile pe care le închiriase pentru mica lui afacere.
- Bine pe dracu', îmi răspunde el botos. N-o mai am.
- Cum aşa, îl întreb eu curios. Nu mai ai hala aia? Dar atelierul?
- Nţ, mi le-a luat primăria. A trebuit să mă mut.
- Cum aşa? De ce?
- A dat toate apartamentele din clădirile din zona aia unor ţigani. Le-a dat case taman acolo.
- Păi, ce aveau ţiganii împroprietăriţi cu atelierul tău?
- Habar nu am, dar într-o săptămână mi-au furat tot ce aveam în atelier şi au vandalizat toate locuinţele primite. Acum nici eu nu mai am hală şi nici clădirile nu mai sunt locuibile. A trebuit să-mi găsesc alt loc…
Acum, după ce aţi citit rândurile de mai sus, voi vedeţi vreun element comun între cele două momente? Că eu văd…
Să auzim de bine!

marți, 15 martie 2011

Genul calculatorului

Imagine preluată de pe buletindecarei.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

O profesoară din Spania le explica elevilor că, în spaniolă, spre deosebire de engleză, substantivele pot avea genul masculin sau feminin. ‚House’ de exemplu, este feminin: ‚la casa.’ ‚Pencil,’ în continuare, este masculin: ‚el lapiz.’ Aşa că, un elev a întrebat ‚Care este genul substantivului ‚computer’?’ În loc să le răspundă, profesoara a împărţit clasa în două grupe, băieţi şi fete şi le-a cerut să decidă chiar ei dacă ‚computer’ ar trebui să fie un substantiv masculin sau feminin. Fiecărui grup i s-a cerut să îşi susţină afirmaţia cu patru motive.
Grupul băieţilor a decis că ‚computer’ ar trebui să fie clar de genul feminin (‚la Computadora’), deoarece:
1. Nimeni, doar creatorul lor le înţelege logica internă;
2. Limba proprie folosită pentru comunicarea cu alte calculatoare este de neînţeles pentru oricine altcineva;
3. Chiar şi cea mai mică eroare este păstrată în memoria lor pentru mult timp fără posibilitate de corectare şi
4. Imediat ce te-ai legat de calculator, vei descoperi singur cum îţi cheltuieşti jumătate din salariu cu accesorii.

Grupul fetelor, evident, a concluzionat că ‚computer’ ar trebui să fie de genul masculin (‚el computador’), deoarece:
1. Pentru a face ceva cu el, trebuie mai întâi să îl porneşti;
2. Deşi au multe informaţii, nu ştiu gândi singuri;
3. Se presupune că rolul lor e de a te ajuta, dar jumătate din timp ei SUNT problema şi
4. Imediat ce te-ai legat de calculator, îţi vei da seama că, dacă mai aşteptai puţin, puteai găsi unul mai bun.
Au câştigat femeile.
Să auzim de bine!

luni, 14 martie 2011

Ruşine de bărbat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Stau în faţa ecranului la fel cum stăteam pe vremuri în faţa unei coli de scris. Mă uit la ecranul alb şi literele nu se pot lega. Nu mă ajută nici măcar muzica (grecească, evident) pe care o ascult atunci când mă relaxez.
Sunt nervos şi nu mă înţeleg. Prin faţa ochilor îmi trec frânturi de imagini, în urechi aud fragmente de sunete, toate fără rost. Stau şi mă uit la ecran şi mă întreb cine sunt, ce am învăţat până acum şi cu ce scop. Sunt om ca toţi ceilalţi şi mă înfior la gândul că şi în mine s-ar putea ascunde abisuri nebănuite, lucruri oribile. Oare toţi suntem purtătorii virusului mortal numit răutate? Şi eu? Cu ce să mă vaccinez?
Sunt în maşină şi mă îndrept spre Eroii Revoluţiei venind dinspre Liceul Gh. Şincai. Ca de obicei, la ora asta este aglomeraţia în floare, iar maşinile înaintează cu greu pe mai multe rânduri. Sunt pe banda a doua din trei şi văd venind din faţă şi în stânga o maşină condusă de o femeie care semnalizează şi se încadrează cu intenţia vădită de a face la stânga, peste linia de tramvai. Dar aşteaptă un prilej pentru ca să se poată strecura printre maşinile din coloană. Coloana se opreşte din deplasarea ei lentă. Toţi aflaţi pe sensul meu de mers ne oprim nu numai pentru a-i putea permite femeii să se strecoare, dar pentru motivul pur şi simplu că o deplasare cu doi metri mai în faţă nu ne ajuta cu nimic, coloana fiind blocată. Mai mult, din spate se vede venind un tramvai. Ei bine, şoferul maşinii aflată pe banda trei, chiar lângă linia de tramvai înaintează şi acei doi metri deşi o vede, blocând femeia transversal pe linia de tramvai. Inutile au fost semnalizările ei optice şi acustice. Inutile au fost semnalele noastre, ale celorlalţi la fel ca şi vorbele grele pe care nu ni le-am mai putu stăpâni. Omul se uita rânjind la noi, satisfăcut în găoacea lui plină de ură şi răutate. Veninul îi clocotea în vene: îşi dorise să facă o răutate şi reuşise. Era un învingător, umilise o femeie! Ce altă mare biruinţă să-şi mai fi dorit? O mică neatenţie din partea vatmanului şi accidentul ar fi fost iminent. Poate că sunt de modă veche, poate că am pus femeia pe un piedestal mai înalt decât se obişnuieşte, dar în acel moment, pe acea stradă, la acea oră, nu eram nici femei, nici bărbaţi, ci doar nişte oameni.
Vatmanul a oprit la timp, noi, ceilalţi am aşteptat chiar dacă acum coloana de maşini se urnise şi femeia cea speriată şi învinsă a reuşit să treacă.
Un om pe care, întâlnindu-l cu altă ocazie, îl saluţi cu respect şi dai mâna cu el. Oare ce se ascunde seara, dincolo de ferestrele luminate ale caselor, oare ce se ascunde în străfundurile noastre?
Să auzim de bine!

vineri, 11 martie 2011

Copii aromaţi

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Această postare este un bonus adresat cititorilor mei fideli. Este un bonus adresat cititorilor care au dat dovadă de un înalt spirit civic şi au citit postarea mea de luni, 7 martie. De aceea voi fi scurt, foarte scurt.
Am iubit şi iubesc copiii indiferent de producător sau ţara de provenienţă. Ca tată ce sunt şi mă aflu mi se pare o reacţie normală. Dar niciodată nu m-am gândit la aroma lor. Personal, consider aceasta o atitudine nedemnă de un om civilizat, chiar dacă sunt momente de efuziuni sentimentale când îţi vine să-i spui „mânca-l-ar tata de deştept”.
De aceea îmi vine destul de greu să înţeleg recomandarea ultimei reclame la Nurofen, care face o referire clară la aroma copiilor, anunţându-ne nemilos despre existenţa produsului „Nurofen pentru copii cu aromă de portocale”.
Urmare a acestei reclame, mă văd nevoit să vă întreb: vouă vă plac copiii cu această aromă? Dacă nu, atunci cu ce aromă vă plac copiii? Îi preferați cu aromă de leuştean sau de foi de dafin? Personal, vă mărturisesc faptul că îmi plac cât mai sănătoşi şi cât mai fericiţi şi cu aroma pe care le-a lăsat-o Dumnezeu. Care nu le-a lăsat şi minte celor care fac reclame în România…
Să auzim de bine!

joi, 10 martie 2011

Un ţigan excentric

Tutror celor prezenţi şi viitori, salutare!
Primesc pe e-mail un articol trimis de un prieten care, la rândul lui l-a primit de la un anume Dan. Eu am găsit articolul publicat pe http://www.timesnewroman.ro/.
"Scris de Dan, miercuri, 02 Martie 2011 16:00
O întâmplare inedită în comuna ilfoveană Ştefăneşti. Un ţigan din localitate, cunoscut pentru gesturile lui extravagante, a ţinut neapărat să-şi boteze copilul George. Pe consătenii lui i-a amuzat întâmplarea şi spun că n-au mai pomenit aşa ceva. Pentru mulţi, e prima oară când aud de un ţigan pe care să-l cheme George.
Iatã ce a declarat Exponatu, unchiul dinspre mamă al băieţelului: “Păi, dom’le, ăsta nici nu-i nume de rrom, e nume de cal. Şi-a bătut joc de copil.”
Nici Expertiza, mama lui George, nu a fost de acord cu numele, însă nu a avut cu cine să se înţeleagă. Bărbatul ei a lovit-o brutal la nivelul feţei de fiecare dată când a avut ceva de comentat. Deşi a încercat să-i sugereze subtil variante precum Termopan, Lamborghini şi Leptop, bărbatul nici n-a vrut sã audã şi a ţinut-o pe a lui: Ori George, ori Alexandru.
Carusel Potârcã, tatăl copilului, şi-a justificat încăpăţânarea în felul următor: Nu vreau ca fiul meu să ajungă o persoană fadă, care nu iese în evidenţă prin nimic. E mai bine sã râdă lumea de el decât sã nu-l bage în seamă, a precizat Carusel."
Să auzim de bine!

miercuri, 9 martie 2011

Vrei să ştii cum să trăieşti 100 de ani?...

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Reţeta nemuririi a fost descoperită! Specialişti din întreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare părticică a vieţii noastre şi au ajuns la concluzia că nu doar "genele bune" ne ţin sănătoşi până la 100 de ani, ci şi câteva alte mici obiceiuri. Află care sunt acestea:
1. Mănâncă mai multă coajă de pâine! Ea conţine de până la de opt ori mai multă lizină, antioxidant care luptă împotriva cancerului, decât miezul. Cea mai bună metodă este să mâncaţi sendviş cu pâine…
2. Fă sport cu greutăţi! Universitatea Michigan a demonstrat că bărbaţii care fac antrenament de forţă regulat şi-au scăzut cu opt puncte presiunea diastolică. Îndeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral şi cu 15% pe cel de infarct! Atenție, şahul este un sport în care doar întâmpini greutăţi!
3. Liber la ulei de măsline şi oţet!
Pune în salată sau în mâncare oricât vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, îmbătrânirea prematură, obezitatea şi diabetul. Dacă pui oţet suficient de mult poţi chiar să faci mâncarea necomestibilă şi scazi riscul de obezitate la zero…
4. Ia un supliment de magneziu zilnic şi vei fi cu 40% mai puţin predispus la deces produs de orice fel de afecţiune fizică. Iar dacă iei suficient crom poţi deveni inoxidabil!
5. Bea opt pahare de apă pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda. Specialiştii au descoperit că "băutorii de apă" sunt cu 55% mai puţin predispuşi îmbolnăvirilor de orice natură. Tot secretul este ca, atunci când beţi apa, să vă aflaţi deasupra ei!
6. Mănâncă zilnic un grepfruit roşu şi, pe cât de des posibil, fructe de pădure. Aminoacizii şi antioxidanţii din ele te vor ajuta ca să previi cancerul şi bolile mentale. La consumarea fructelor de pădure aveţi grijă să evitaţi întâlnirea cu vreun urs.
7. Râzi mai mult! Alege o comedie în locul unui film de acţiune sau horror, deoarece o oră de râs îţi relaxează corpul şi mintea îndeajuns încât să se regenereze după atacurile de stress. Mai ales când atacurile de stress sunt urmarea hazului de necaz.
8. Căsătoreşte-te! Contrar multora care văd viaţa de familie un iad, specialiştii au demonstrat că persoanele căsătorite au o rată de deces mult mai apropiată de parametrii normali, decât cei care au ales burlăcia! Prin urmare, datorită confortului psihic şi protecţiei partenerului de viaţă, căsătoriţii trăiesc mai mult. De altfel, toate statisticile ne confirmă faptul că văduvele trăiesc mai mult decât bărbaţii lor…
9. Nu mai duce boala pe picioare! Cei care îşi pun sănătatea pe locul doi şi nu se menajează în perioada cronică a unei răceli sau altei boli sunt de două ori mai predispuşi la atacuri de cord fatale şi la complicaţii serioase ale afecţiunilor. Dacă eşti răcit, rămâi în pat şi nu mai răspândi răceala şi altora!
10. Savurează două ceşti de cafea pe zi, dacă vrei să previi cu până la 55% apariţia infarctului sau a bolilor cardiovasculare. Cei 45 % care nu au putut preveni infarctul sunt cei care au fumat şi o ţigară pe lângă cafea.
11. Stinge focul din stomac! Dacă suferi des de usturimi în piept, mergi la medic şi tratează-te. Aceste arsuri slăbesc puterea inimii, spun specialiştii de la International Journal of Cardiology şi cresc veniturile pompierilor.
12. Parfumează-ţi dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn liniştit. Cei care nu se odihnesc corespunzător sunt mult mai predispuşi bolilor de inimă, mentale şi diabet. Iar cei care se odihnesc corespunzător sunt somnoroşi toată ziua.
13. Nu sări de trei pahare de alcool pe zi. Experţii de la Harvard spun că aceasta este reţeta ideală pentru o sănătate curată. Nu e musai să sari, poţi merge şi liniştit pe lângă ele.
14. Mănâncă cinci porţii de legume şi fructe pe zi, iar sănătatea ta va fi intactă chiar şi la vârsta de 100 de ani! Toată problema este să mai ai dinţi la vârsta aia…
15. Oamenii stresaţi trăiesc cu 20 de ani mai puţin decât un om cu o stare psihică normală. Dacă adăugăm şi fumatul la această formulă ne putem explica de ce foarte mulţi oameni suferă decese premature. Statisticile spun că cei stresaţi prin înjunghiere trăiesc chiar şi mai puţin.
16. Nu te mai stresa la muncă! 70% dintre sinucigaşi au ales sa-şi ia viata din cauza stresului de la serviciu. Alege să fii calm şi să nu iei problemele de lucru acasă. Astfel te vei feri de multe boli mentale. Și nici cele de acasă la serviciu ca să nu te dea afară şeful.
17. Fă mişcare în aer liber şi ia-ţi un căţel care să te motiveze! Vei reduce orice formă de depresie până la 100%, iar corpul tău se va simţi cu 50% mai bine! Nu ştiu ce vom face cu cealaltă jumătate care nu se simte bine.
18. Mănâncă ciocolată neagră, chiar dacă eşti la regim. Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea bună este că patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%! Un calcul simplu ne arată că 15 grame ne duc la infarct.
19. Bea ceai de mentă pentru că el conţine antioxidanţi puternici care reduc cu 60% inflamaţiile organelor şi previn apariţia diabetului. Pentru restul de 40 % bea ceai de mentă.
20. O oră de somn la prânz face minuni pentru trup şi suflet. Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afecţiuni mai bun decât somnul nu există! Tot secretul este ca să te poţi piti astfel încât să nu te găsească patronul.
21. Renunţă la fumat! Un pachet de ţigări fumat zilnic, timp de 10 ani, îţi reduce viaţa la jumătate! Eu zic că nu e mult să tragi 10 ani de un pachet de ţigări. Asta înseamnă 2 ţigări pe an.
Acestea au fost, dragii mei, 21 de recomandări de respectat pentru o viaţă lungă şi sănătoasă enunţate într-un mod să-l numim vesel. Căci este cineva care să nu dorească aşa ceva? Dar eu cred că mai este nevoie de trei recomandări:
22. Fă lucrurile cu măsură. Nu îţi consuma nervii şi sănătatea în lucruri mărunte care te macină. Aceeaşi măsură să o ai şi în ceea ce priveşte alimentaţia. E bun ceaiul de mentă, dar asta nu înseamnă ca să bei DOAR ceai de mentă, dacă mă înţelegeţi… E frumos un ospăţ pantagruelic, dar nu e nevoie să mănânci totul odată…
23. Iubeşte. După cum spun arabii, dacă nu poţi avea ceea ce iubeşti, iubeşte ceea ce ai. Iubeşte tot ce vezi, apleacă-te cu dragoste şi înţelegere faţă de toate cele din jurul tău şi vei vedea cum ţi se schimbă viaţa. Spune „te iubesc” din suflet şi ori de câte ori simţi că vrei să o faci. Lasă ura şi mânia pentru alţii şi, după cum tot arabii spun, le vei vedea trecând cadavrele…
24. Iar acum, ultimul şi cel mai important. Voinţa! Toate sfaturile din lume nu fac nimic fără voinţa de a le respecta. Am auzit numeroşi fumători afirmând că ei se pot lăsa oricând de fumat. Dar nu am văzut niciunul care să o facă… Consideraţi aceste sfaturi utile? Le consideraţi demne de respectat? Atunci impuneţi-vă voinţa de a le respecta. Altfel, le-aţi citit de pomană.
Să auzim de bine!

marți, 8 martie 2011

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNĂ!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Un mesaj foarte frumos pentru toate mamele, din suflet de această zi.
Când aveai un an, ea te hrănea şi te îmbăia.
I-ai mulţumit plângând toată noaptea.
Când aveai 2 ani, ea te-a învăţat să mergi.
I-ai mulţumit fugind când ea te chema.
Când aveai 3 ani, ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.
I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.
Când aveai 4, ani ţi-a dat creioane colorate.
I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.
Când aveai 5 ani, te-a îmbrăcat pentru vacanţă.
I-ai mulţumit sărind în prima baltă.
Când aveai 6 ani, te-a dus la şcoală.
I-ai mulţumit strigând “nu merg”.
Când aveai 7 ani, ţi-a cumpărat o minge.
I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.
Când aveai 8 ani, ţi-a dat o îngheţată.
I-ai mulţumit scăpând-o în poală.
Când aveai 9 ani, ţi-a plătit lecţii de pian.
I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.
Când aveai 10 ani, te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal, la gimnastică, de la o zi de naştere la alta.
I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.
Când aveai 11 ani, v-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.
Când aveai 12 ani, te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.
I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.
Când aveai 13 ani, ţi-a sugerat cum să te tunzi.
I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.
Când aveai 14 ani, ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.
I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.
Când aveai 15 ani, venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.
I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.
Când aveai 16 ani, te-a învăţat să-i conduci maşina.
I-ai mulţumit luându-i-o ori de câte ori puteai.
Când aveai 17 ani, ea aştepta un telefon important.
I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.
Când aveai 18 ani, ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai mulţumit stând la petrecere până în zori.
Când aveai 19 ani, şi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.
Când aveai 20 de ani, te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.
I-ai mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”
Când aveai 21 de ani, ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.
I-ai mulţumit spunând-i „Nu vreau să fiu ca tine!”
Când tu aveai 22 de ani, te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.
I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.
Când aveai 23 de ani, ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.
I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.
Când aveai 24 de ani, ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.
I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!
Când aveai 25 de ani, te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea.
I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.
Când aveai 30 de ani, te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.
I-ai mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.
Când aveai 40 de ani, te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.
I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.
Când aveai 50 de ani, ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.
I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.
Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta.
Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.
Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti.
Să auzim de bine!
P.S. Spre regretul şi ruşinea mea, mă regăsesc în multe din aceste comentarii...