luni, 11 februarie 2013

Oameni ciudaţi, de felul lor (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ce aţi zice de niscai ciudăţenii? Dar nu aşa, oricum, ci adevărate ciudăţenii. Cu atât mai ciudate cu cât sunt legate de oameni. oameni ca mine sau ca voi, oameni cu care e posibil să dai mâna, să stai lângă ei pe bancheta metroului sau la un fast-food. Oameni care aparent nu ne sunt cu nimic diferiţi. Doar aparent...
Primul este Ben Underwood, care s-a autoiniţiat în tainele ecolocaţiei pentru a se mişca prin lumea înconjurătoare. Ecolocaţia este sistemul folosit de lilieci şi delfini pentru a-şi găsi drumul sau hrana prin întuneric, respectiv prin apă. Ei emit un sunet de frecvenţă înaltă, aşteaptă întoarcerea ecolului şi îl folosesc pentru a descifra, în funcţie de direcţie şi durată, poziţia, dimensiunea şi distanţa la care se află un obiect. Surprinzător, junele nostru a descoperit că şi oamenii pot folosi ecolocaţia. Ea le este accesibilă în special celor orbi, deoarece durează foarte mult timp să stăpâneşti şi să îţi ascuţi sensibilitatea faţă de sunetul reflectat. Dar este o tehnică care se poate învăţa, nu o abilitate înnăscută. Pentru a se orienta cu ajutorul ecolocaţiei, o persoană crează, voit, un sunet (cel mai frecvent loveşte încet cu bastonul) şi determină, în funcţie de ecoul creat, unde sunt poziţionate obiectele în jurul său. Cei mai bine iniţiaţi pot spune adesea unde se află un obiect, cât este de mare şi ce densitate are. Este şi cazul tânărului Ben Underwood, din SUA, decedat la vârsta de doar 17 ani, care îşi pierduse ambii ochi din cauza unui cancer de retină la vârsta de numai trei ani şi care se folosea de ecolocaţie în viaţa cotidiană.
Al doilea este “Bărbatul care nu simte frigul”. Olandezul Wim Hof, cunoscut şi sub denumirea de Iceman, este omul care a înotat pe sub gheaţă. În cadrul unei demonstraţii a stat câteva ore într-un recipient umplut cu gheaţă. Hof a escaladat Mont Blanc îmbrăcat doar în pantaloni scurţi, pe un ger năpraznic şi se declară întotdeauna pregătit să accepte noi provocări. Cercetătorii care l-au studiat se declară încurcaţi şi nu îşi pot explica anomalia, dar olandezul în vârstă de 48 de ani este capabil să suporte, fără probleme, temperaturi fatale unei persoane obişnuite. Nu suntem siguri că ar fi suportat la fel de uşor şi la fel de îndelungat frigul din apartamentele noastre în epoca ceauşistă...
Cel de-al treilea erou de azi este un tânăr savant autist, Daniel Tammet pe numele său. Poate executa calcule matematice de cea mai înaltă dificultate cu viteze uluitoare. Totuşi, spre deosebire de alţi oameni capabili de performanţe similare, Tammet reuşeşte să descrie modul în care calculează. El susţine că, în mintea lui fiecare cifră şi număr până la 10.000 vine cu propriile forme şi senzaţii unice, astfel încât Tammet poate "vedea" rezultatele calculelor aidoma unor peisaje şi poate "simţi" atunci când un număr este prim sau divizibil. Spre exemplu, a descris imaginea vizuală a numărului 289 ca fiind una urâtă, pe cea a lui 333 atractivă, iar pe π (pi) l-a catalogat ca fiind superb. Este un fel de manifestare a sinesteziei. De asemenea, Daniel Tammet are abilităţi lingvistice ieşite din comun. Este capabil să deprindă foarte rapid noi dialecte. Pentru a demonstra acest lucru, în cadrul unui documentar, Tammet a fost provocat să înveţe islandeza în numai o săptămână, o limba cunoscută pentru nivelul său de dificultate. După şapte a apărut la televiziunea islandeză, conversând în islandeză cu instructorul său de limbă, care l-a descris ca fiind "neuman" şi "genial". Se pare că omul nostru nu a fost student, pentru că prima regulă pe care am învăţat-o ca student a fost aceea că un student învaţă şi chineza în ajun de examen...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!