"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

miercuri, 31 martie 2010

Titluri, nu glumă!

ZiarTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Tovarăşul Gheorghe Cioară s-a întors în ţară, pe calea aerului. (Scânteia, 1978)
Este Târgul anual al vitelor şi porcinelor, veniţi cât mai mulţi! (Scânteia, 1967)
Detaliu nefericit, această femeie fusese deja victima unui accident mortal cu un an înainte. (Libertatea)
Local tradiţional Pakistanez:..., Sărmăluţe, Ficăţei de porc. (Libertatea)
În acea noapte fatală, hemoroizii îl împiedicau să închidă ochii. (Libertatea)
Firul vieţii victimei a fost sugrumat cu sălbăticie, cu multiple lovituri de cuţit. (Libertatea)
Avea doar o strangulaţie superficială la umăr. (Libertatea)
Misterul femeii tăiate în bucăţi rămâne întreg! (Evenimentul zilei)
Biserica fiind în reparaţii, victimele accidentului au fost comemorate în sala de festivităţi a primăriei. (Evenimentul zilei)
Toţi purtau o cârpă la braţ. (Evenimentul zilei)
Cu arsuri foarte grave pe 70% din corp, ea s-a stins în drum spre spital. (Naţional)
Arestarea s-a operat fără infuziune de sânge. (Naţional)
Familia mulţumeşte călduros celor care au luat parte la decesul scumpei lor Elisabeta M. (România liberă, decese)
Apa oceanului şi clima sunt foarte umede în această regiune. (România liberă)
Raportul poliţiei relevă că victima s-a sinucis singură. (Actualitatea bănăţeană)
Spitalul judeţean a fost dotat cu un aparat de reanimare după ultimul strigăt. (Monitorul de Clu)
Când s-a sinucis nefericita femeie? Oare şi-a găsit moartea înainte de a se arunca în apele Mureşului? (Monitorul de Timişoara)
Găurile din lenjeria lui lăsau să se întrevadă o familie săracă. (Monitorul de Timişoara)
Vânătoarea în Vrancea: mai puţini cerbi, dar mai numeroşi. (revista AGVPS)
Îşi mişca coada în cadenţă, ca un soldat la paradă. (revista AGVPS)
Ultimele lui cuvinte au fost o tăcere sfidătoare. (Glasul Bucureştilor)
Să auzim de bine!

marți, 30 martie 2010

Munca la patron

AutostopistTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Lucrez la o firmă pui din Bucureşti, firma mamă fiind în Cernavoda. Cu funcţia pe care o am, săptămânal bat drumul Constanţei ca să fiu la şedinţa de analiză cu patronul. Plec vinerea pe la prânz şi sunt înapoi seara. Folosesc maşina mea pentru că, printr-un contract de comodat, patronul îmi decontează benzina şi uzura.
Aşa a fost şi azi. Sun, vorbesc cu secretara şi o anunţ că plec imediat. Sunt singur în maşină şi mărimea ei accentuează senzaţia de singurătate. Nu folosesc autostrada tocmai pentru a da un plus de varietate deplasării. Radioul cântă în surdină, aerul condiţionat mă menţine în formă, dar ceva totuşi lipseşte. La ieşirea din Fundulea, un cetăţean îmi face semn să îl iau. Nu agreez autostopiştii, dar azi, având în vedere senzaţia de singurătate, îl iau.
Omul este bine clădit, are în jur de patruzeci şi cinci de ani, îmbrăcat curat, iar mâinile trădează o activitate lucrativă din partea lui. Nu trece mult şi omul îşi învinge orice timiditate (acum, mă întreb dacă a avut aşa ceva vreodată) dându-şi drumul la gură. Am vrut o persoană cu care să vorbesc? Mi-a dat bunul Dumnezeu din plin! Şoseaua e mai liberă decât mă aşteptam, aşa că nu am de ce să mă grăbesc. Ascultându-i turuiala mă gândesc că nu e decizia cea mai bună. Nu i-a trebuit mult ca să îmi aducă la cunoştinţă cele mai intime secrete ale familiei. Acum sunt mult mai bine informat: ştiu ce număr are la cămaşă cumnatul lui precum şi faptul că soacrei lui îi plac ardeii umpluţi, iar soţia lui şi-a cumpărat acum patru zile o pereche de pantofi mov, mărimea treizeci şi şapte. Simt că explodez de atâtea informaţii inutile.
Printre altele, îmi mărturiseşte că e un mare constructor şi începe să-mi enumere şantierele naţionale pe care a lucrat. Curând, îmi aduce la cunoştinţă că, în prezent, lucrează la un trust de stat, dar că nu e mulţumit deloc de câştigul salarial. Mai mult ca să refulez, îl întreb pe un ton uşor ridicat:
- Păi, bine măi omule, dacă eşti atât de supercalificat, de ce nu te angajezi la un patron? La câte ştii, te plăteşte ăla de duci banii cu roaba acasă.
Individul se uită la mine ca la un retardat, îşi duce degetul arătător la tâmplă cu un gest semnificativ şi îmi răspunde:
- Ce, sunt nebun? Păi, la patron mai pot fura?
Să auzim de bine!

luni, 29 martie 2010

Interviul

InterviuTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt şef de serviciu într-o mare firmă. Am pornit cu un serviciu format doar din mine, iar acum am şase subordonaţi şi încă mai este nevoie. Vorbesc cu şefa de personal şi îi solicit câteva CV-uri. Trec câteva zile şi primesc un teanc. Fac o primă selecţie şi încep să chem oamenii la interviuri. În timpul zilei sunt prea ocupat, aşa că le organizez după program. În felul acesta, în trei zile am reuşit să cunosc o bună parte din candidaţi. Azi trebuie să se prezinte un tip care lucrează la Griviţa Roşie. Sau, mă rog, la ceea ce a mai rămas din ea.
Ciocăneşte, intră, se prezintă şi îl invit să ia loc. Un tânăr, puţin grăsuţ, cu mâinile cam fine, lent în mişcări, dar politicos. Printre altele, aflu că lucrează pe o funcţie fără prea multe responsabilităţi şi câştigă puţin sub salariul mediu pe economie. Normal, imediat după ce aflu această informaţie, îi prezint noul post, responsabilităţile pe care le implică şi îl întreb care ar fi pretenţiile lui salariale. Îmi spune o cifră astronomică. Deşi e confidenţial, cunosc salariul directorului meu şi este cam jumătate din ce îmi cere el! Sunt bulversat de tupeul lui. Încerc să îi explic faptul că responsabilităţile lui nu sunt nici pe departe atât de importante încât să solicite acest salariu. Senin, flăcăul îmi răspunde:
- Ştiţi ce? Acolo unde lucrez acum, pe banii care îi iau acum, vin de dimineaţă, îmi fac o cafea şi citesc ziarul până pe la ora zece. Ca să nu mai stau să citesc ziarul trebuie să fiu plătit mult mai mult. Dacă nu îmi puteţi da banii ăştia, prefer să mă întorc unde lucrez acum.
După care, se ridică, mă salută şi iese.
Să auzim de bine!

duminică, 28 martie 2010

Efectul serbărilor asupra elasticului de gumă

SerbareTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem în sala de festivităţi. Lume multă, lume bună. Adicătelea toţi colegii mei. Urmează ca directorul să oficieze un ceremonial deosebit: este aniversarea câtorva colegi, printre care şi a mea, iar toţi s-au strâns cu mic cu mare să ne felicite. Lucru frumos şi emoţionant. Aşa cum stau sfiit într-un colţ, văd masa e pregătită cu tot felul de bunătăţi: salate, salamuri, brânzeturi, legume frumos colorate şi ornate, fructe, farfurioare şi tot tacâmul, inclusiv furculiţe din plastic. Cu aceeaşi sfială în priviri, văd pe un bufet, lângă masă, damigenele cu vin, sticlele de bere şi de suc. Aranjate şi ele după grade şi contingente.
Toţi fremătă la gândul că nu mai e mult de aşteptat. Fremăt şi eu. Pe o măsuţă e instalată staţia de amplificare care deja face să se audă în sală o muzică adecvată. Iată că momentul aşteptat a sosit: intră directorul. Însoţit de câţiva colegi cu rolul de purtători de daruri. Eu stau mai sfiit ca de obicei într-un colţ cu ochii pe el. Se face linişte şi directorul ţine o scurtă cuvântare. E simplă, dar din inimă şi toţi îl aplaudă furtunos. Continui să stau nemişcat şi încerc un sentiment de reţinere care se adaugă la cel de sfială.
În mijlocul uralelor generale, ne strigă pe rând şi fiecare iese în faţă, este felicitat şi i se înmânează cadoul. Pe faţă mi se văd sudorile care mă trec. Se pare că acesta va fi momentul cel mai dificil pentru mine. Acest moment dificil se adaugă la sentimentele de reţinere şi sfială iniţiale. Mă strigă şi mă îndrept spre el cu paşi mărunţi, ca o gheişă, cu privirea în pământ şi mâinile în buzunare. Pe faţă mi se citeşte cea mai puternică emoţie. Picăturile de transpiraţie rece îmi ajung pe obraji. Primesc cadoul cu mâna dreaptă, iar stânga o ţin în continuare în buzunar şi în aceeaşi poziţie umilă. Colegii vin să mă felicite şi să mă pupe. Nu îi pot îmbrăţişa decât cu mâna în care ţin cadoul. Una dintre colege îmi observă emoţia şi îmi spune la ureche, în timp ce mă îmbrăţişează:
- Măi, nu îmi vine să cred ochilor. Nu puteam să cred că vei fi atât de emoţionat.
- Nici nu sunt, îi răspund eu stânjenit. Nu ştiu motivul, dar exact când a început festivitatea mi s-a rupt elasticul de la chiloţi. Mai au puţin şi îmi ajung la genunchi.
Să auzim de bine!

sâmbătă, 27 martie 2010

O zi din viaţa unui Boc

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ora 7:00
- Sună ceasul. Cobor pe scăunelul de lângă pat , apoi de pe scăunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Mă urc pe scăunel, de pe scăunel în pat, de pe pat pe noptieră şi opresc ceasul. Vreau să sar de pe noptieră, dar când mă uit in jos ameţesc. Cobor exact cum am urcat..
Ora 7:15
- Mă duc la baie. Nu mă bărbieresc nici azi că nu ajung la oglindă.
Ora 7:30
- Mă urc pe calorifer şi mă uit pe geam. Astăzi nu plouă. Mă bucur enorm. Şi aşa nu ajungeam să iau umbrela de pe cuier. Încep să mă îmbrac. Îmi pun bretele la pantalonii de costum fiindcă iar nu îmi găsesc cureaua de la ceas. Îmi pun papionul. Nu mai port cravată fiindcă ieri era să cad pentru că am călcat pe ea.
Ora 7:45
- Sună cineva la uşă . E SPP-istul. Nu i-am văzut faţa pentru că nu mă pot uita pe vizor. Mă uit pe gaura cheii şi îl recunosc după ceas.
Ora 8:00
- Plec de acasă. Ajung din braţele SPP-istului în maşină. Astăzi stau în spate. Ieri am stat în faţă şi mi-au rămas urme pe obraz de la centură. SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru că nu pot să apăs pe pedale şi să mă uit peste volan în acelaşi timp.
Ora 8:30
- Ajung în faţa guvernului. Sar din maşină şi trec strada. Cad într-o groapă de pe şosea. Îl sun pe Berceanu ca să vină să mă scoată. Dacă nu era el, nu era nici groapa asta. Dacă mă mai enervează odată îl demit. Încă nu am uitat că la inaugurarea autostrăzii Turda - Gilău, când a vrut să taie panglica mi-a tăiat moţul.
Ora 8:45
- Intru în sediul guvernului. Astăzi avem petrecerea de sfârşit de an. Cântă Cleopatra Stratan. Vreau să dansez. Udrea nu mai dansează cu mine fiindcă e supărată că la blues-uri, când stau aproape de ea, îi pot vedea pe sub fustă. Dansez cu Cleopatra. Apoi cântă Adrian Minune. Deja mă simt mai bine pentru că pot privi şi eu pe cineva "de sus".
Ora 13:00
- Mi se face sete. Mă duc la bar şi vreau să comand. Îl sun pe barman pentru că nu pot să îl văd fiind de cealaltă parte a tejghelei. Beau câteva pahare şi mă ameţesc.
Ora 18:00
- Plec de la petrecere cu Băsescu cu Logan-ul. Sunt deja cinci şi mă ia în portbagaj.
Ora 19:00
- Ajung în faţa blocului. Urc în lift, apăs butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scări încă trei etaje. Eu stau la 6, dar în lift nu ajung să apăs decât până la butonul etajului 3. E întuneric pe scara blocului şi iar mă lovesc cu capul de clanţă. Deşi avem lumină cu senzori, nu înţeleg de ce la mine nu se aprinde niciodată.
Ora 20:00
- Termin cina şi ies puţin să plimb câinele. Am un bişon pe care l-am luat de curând. Ciobănescul l-am vândut după ce m-a luat în gură şi a încercat să mă îngroape în grădina blocului.
Ora 21:30
- Mă pregătesc de culcare. Nepoţelul se răzbună pentru că iar i-am purtat pantofii şi îmi piteşte scăunelul de lângă pat. Adorm pe covor.
Noapte bună!
Să auzim de bine!

joi, 25 martie 2010

Sfaturi practice şi antidepresive

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
1. Plimbaţi-vă cu maşina. Parcaţi la marginea drumului, puneţi-vă ochelarii de soare şi scoateţi pe geam uscătorul de par. Îndreptaţi-l către maşinile care vin din faţă. Acum număraţi câţi şoferi frânează brusc în faţa voastră!
2. Reîncărcaţi automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizată timp de trei săptămâni. Când toată lumea va fi depăşit dependenţa de cafea, schimbaţi-le cafeaua cu ESPRESSO.
3. Dacă scoateţi bani la ghişeul băncii, la rubrica «scopul folosirii banilor» scrieţi «pentru marijuana».
4. Când sunteţi pe un coridor, săriţi în loc să mergeţi. Apoi încercaţi să număraţi câte persoane se uita la voi cruciş!
5. Dacă sunteţi la restaurant şi vreţi să comandaţi ceva, cereţi «apă plată dietetica».
6. Sunaţi-vă prietenii cu cinci zile înainte să mergeţi la o petrecere şi spuneţi-le că nu veţi putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
7. Când scoateţi bani de la ATM, apucaţi-vă de strigat din toţi rărunchii «Am câştigat! Am câştigat!»
8. Dacă vă aflaţi într-o grădină zoologică, luaţi-o brusc la fugă către parcare strigând îngrozit «Salvaţi-vă! Au scăpat toate animalele!»
9. Dacă aveţi copii, la masa de seară spuneţi-le că, din cauza recesiunii va trebui să renunţaţi la ei!
10. La farmacie, cumpăraţi o cutie de prezervative şi după aia întrebaţi farmacistul unde este cabina de probă!
11. Dacă vă înecaţi cu un cub de gheaţă, nu intraţi în panică. Pur şi simplu turnaţi apă clocotită pe gât şi problema se va rezolva instantaneu.
12. Sunteţi neîndemânatic şi vă tăiaţi frecvent atunci când tocaţi legume? Pur şi simplu rugaţi pe altcineva să ţină legumele atunci când le tăiaţi.
13. Scandalurile cu soţia referitoare la scaunul ridicat de la toaletă pot fi evitate prin folosirea chiuvetei.
14. Pentru hipertensivi: pentru reducerea tensiunii, vă puteţi tăia şi sângera pentru câteva minute. NU uitaţi să folosiţi un timer.
15. Dacă aveţi o tuse urâtă, folosiţi doze mari de laxativ. Astfel, vă va fi frică să tuşiţi!
Să auzim de bine!

miercuri, 24 martie 2010

De Ziua Naţională a Greciei

Astăzi este Ziua Naţională a Greciei.
Pentru că este o ţară minunat de frumoasă
Pentru că are un popor pe care îl respect
Pentru că are o cultură pe care o admir
Pentru că are o civilizaţie căreia îi sunt dator
Pentru că sunt un iubitor de Grecia
le urez din suflet tuturor grecilor de oriunde s-ar afla, LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE ŞI FERICIRE!
Σήμερα είναι η Εθνική Ημέρα Ελλάδα
Επειδή είναι μια υπέροχη, όμορφη χώρα
Για ένα έθνος που έχει ο σεβασμός σας
Να έχουν μια κουλτούρα που θαυμάζ
Διότι θαυμάζω την ιστορία
Επειδή είμαι εραστής της Ελλάδα
Εύχομαι η ψυχή όλων των Ελλήνων, όπου κι αν βρίσκονται, εδώ και πολλά χρόνια με υγεία και ευτυχία!
 

marți, 23 martie 2010

Europa din noi (1)

Harta EuropaTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dacă vă reamintiţi, primele cerinţe imperative ale populaţiei revoltate imediat după sângerosul decembrie 1989 au fost două: abolirea pedepsei cu moartea şi deschiderea graniţelor. Dacă prima era un deziderat mai mult sau mai puţin urgent sau dacă era unul mai mult sau mai puţin util, asta e de discutat. Dar cel de-al doilea era mai mult decât o dorinţă, era un sentiment, o stare de spirit.
Era vorba de unul din lucrurile care îţi inspiră sentimentul adevăratei libertăţi. Nu toţi sperau sau doreau ca imediat să plece în cine ştie ce stăinătăţi şi nu toţi s e vedeau acum călătorind pe iahturi sau in avioane intercontinentale, dar era sentimentul de libertate care îl aveai la gândul că, dacă vrei şi ai bani, poţi să o faci oricând. Era mai mult decât abolirea unui sentiment de izolare, era abolirea unui sentiment de inferioritate pe care îl aveam toţi cetăţenii.
Ne uitam cu jind la cei puţini care puteau să plece şi chiar plecau, chiar dacă doar în ţări comuniste. Ne înflăcăra ideea în sine, faptul că ştiai că imaginile tale despre o altă ţară vor rămâne la stadiul pozelor sau filmelor văzute la televizor.
Îmi recunosc apartenenţa la acea masă de oameni privind cu jind peste gard, trăind mai mult cu speranţa. Să ştii că poţi pur şi simplu să te sui în maşină şi să pleci în altă ţară la fel cum ai pleca la ţară, la bunici, asta da, era un real sentiment că eşti liber. Recunosc faptul că am fost dintre cei care nu am aşteptat mult ca să mă bucur de acest sentiment în deplinătatea lui.
Primele semne de întrebare mi-au apărut atunci când am plecat în Turcia. Spre surprinderea vameşilor (şi, recunosc, şi a mea), portbagajul maşinii era gol. Nu aveam nici rulmenţi, nici farfurii, nici costume şi nici mercur. Era un turist, adică un om care practică activitatea numită îndeobşte turism. A doua ieşire ne-a produs (mie şi vameşilor) aceeaşi surpriză. Nu au găsit la mine altceva decât o sacoşă cu cele necesare unui turist. Lozincile strigate cu tărie că “nu ne vindem ţara” erau în asentimentul meu, chiar dacă nu găseam utilă afirmarea acestora pe stradă.
În deschiderea graniţelor am văzut întotdeauna nu numai o condiţie a libertăţii, dar şi o datorie faţă de condiţia mea de om. Ştiam, cel puţin din auzite, de comportamentele civilizate ale diferitelor popoare şi era cel mai bun prilej ca să-mi actualizez condiţia. Era posibil ca şi în alte ţări oamenii să formeze cozi, dar eram convins că există şi o modalitate civilizată de a te manifesta în respectiva situaţie. Presupuneam că şi în Germania, de exemplu, oamenii aşteaptă autobuzul în staţii, dar abia aşteptam să mă integrez modului lor civilizat de a face acest lucru. Nu din slugărnicie, ci pentru că era vorba de un nivel cultural superior pe care nu numai că îl doream, dar pe care îl consideram necesar. Pentru mine, era adevărata şi reala integrare în Europa despre care se vorbea cu atât patos. Faptul că aveam legi mai mult sau mai puţin în acord cu legislaţia europeană, era pentru mine o problemă secundară. Legea bunului simţ am considerat-o şi o consider o lege cu valabilitate universală. Mă simţeam mai european dacă mă comportam ca un neamţ ordonat din Germania decât ca un român dezordonat din Germania. Ca om cu un comportament civilizat, nu am considerat niciodată concordanţa legilor ca pe o preocupare de căpătâi. De ce să mă intereseze cât e amenda în Austria pentru aruncatul gunoaielor pe stradă dacă eu nu fac aşa ceva? Faptul că puteam umbla liber de colo-colo mă făcea şi mă face să mă simt cât se poate de european.
Din păcate, am subestimat tenacitatea românească sau, mai bine zis, conservatorismul nostru. Conservatorism de cea mai proastă calitate. Comportamentul meu a rămas la stadiul de excepţie care, ca de obicei, confirmă regula. Nu numai că turismul s-a transformat în trafic de cea mai joasă speţă (spun asta doar gândindu-mă la vameşii astfel îmbogăţiţi), dar a exclus din el orice conotaţie umană sau culturală. Oamenii s-u dus la turci ca să vândă rulmenţi, nu ca să viziteze Moscheea Albastră. S-au dus în Viena ca să facă shopping, nu ca să viziteze parcul Prater. Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Anii au trecut, dar nimic nu s-a schimbat din comportamentul nostru. Fenomenul pe care îl prevedeam şi îl aşteptam cu atâta ardoare s-a produs într-un sens total opus. Nu noi am asimilat din culturile civilizate existente în jurul nostru, ci noi am fost cei care am exportat neobosiţi neamprostia şi lipsa de civilizaţie. Am inundat ţările Europei cu hoţii noştri, cu cerşetorii noştri, cu prostituatele noastre, cu tâlharii noştri. Nu am auzit ca cerşetorii din Letonia să fi invadat străzile Londrei şi nici de tabere de de ţigani unguri în jurul Romei. Nu am auzit de hoţi de buzunare din Cehia şi nici de asasini din Slovacia care să fi invadat Madridul sau alte capitale europene. Încep să înţeleg că Europa nu a fost văzută ca o sursă de inspiraţie, ci ca o piaţă de desfacere a celor mai proaste şi neruşinate năravuri. Nu numai că am vândut ţara la modul cel mai propriu, dar ne-am vândut pe noi, ca popor. Ne-am vândut numele nostru.
Abia când toate acestea se vor termina va începe şi adevărata integrare a noastră în Europa.
Să auzim de bine!

luni, 22 martie 2010

Cum se montează un şifonier

SifonierTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nea Ion este vecinul nostru. Om cumsecade, crescut şi trăit în spiritul neaoş românesc: nu se îmbată decât vinerea şi nu îşi bate nevasta decât joia. Îşi aprinde ţigara ori de câte ori iese din casă şi, ceea ce e mai grav, şi când intră în casă. Chiar dacă nu e casa lui. E drept că nu fumează mai mult de două pachete pe zi, astfel încât mirosul de tutun să nu-l acopere pe cel de băutură. Omul a rămas în cărţile de specialitate prin încercarea pe care a făcut-o de a mesteca un supozitor de Coprol, în loc să-l îndese viguros acolo unde îi era locul.
Astăzi mă trezesc cu el la uşă. După ce-şi aprinde ţigara şi după pompatul mâinilor de rigoare, omul dă glas unei cereri de ajutor: şi-a cumpărat un şifonier nou şi are nevoie de cineva înalt şi puternic să-l ajute. Adică de mine. Mândru că, în sfârşit, activitatea mea în bodybuilding va căpăta o valorificare, accept.
Îmi mut masa musculară în apartamentul lui şi observ cu uimire că omul reuşise de unul singur să fixeze pe picioare planşeul de jos al şifonierului, un perete intermediar şi cei doi pereţi de capăt. Planul întocmit de el era ca, odată ce el pune pereţii pe poziţie, eu să le trag câţiva pumni pentru a se îmbina nuturile. Ca să mă ajute, el urma să-mi ţină contra pe faţa cealaltă a peretelui. Bun, zis şi făcut, ne apucăm de treabă. Aşezăm pereţii utilizând toate mâinile din dotare, omul trece de partea cealaltă şi, după câteva momente de concentrare, aud comanda: dă-i! Şi i-am dat.
Au fost necesare câteva minute bune ca să se risipească praful din încăpere şi ca aşchiile să se aşeze. După care, am văzut oripilat cum dispăruse orice formă sau idee de panou, şifonier sau îmbinare. Totul era îmbinări rupte, panouri despicate şi mult praf. Atât de mult că abia l-am văzut că iese de sub un panou damblagit, smulgându-şi părul din cap:
- Ce-mi făcuşi, bre, ce-mi făcuşi? M-ai lăsat fără şifonier!
- Stai puţin, nea Ioane. Nu matale mi-ai spus să îi dau un pumn? I-am dat.
- Da, bre, i-ai dat, da’ chiar aşa fără milă?
Să auzim de bine!

duminică, 21 martie 2010

Perpetuum mobile

TroleuTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu ceva ani în urmă aveam de parcurs până acasă o bună bucată de drum, dar cel puţin jumătate din ea preferam să o fac pe jos. Veneam până la Piaţa Kogălniceanu, după care mă dedicam transportului public motorizat.
Acum, un troleibuz era deja în staţie. Forma scuarului, poziţia mea precum şi a troleibuzului nu îmi permit să văd decât latura cu uşile. O mulţime densă se îngrămădeşte la uşa din spate. Încerc să mă apropii, dar fără să-mi estimez vreo şansă de reuşită. Stau ce stau, toleibuzul stă şi el, dar ceva ciudat îmi atrage atenţia: după un anumit interval de timp, chipurile călătorilor candidaţi la urcare se repetă! Ceva nu este în regulă. Nu cred în fenomene paranormale, aşa încât mă retrag ca să pot urmări fenomenul mai atent. Da, constatarea mea e reală, chipurile se repetă la interval de câteva minute!
Mă depărtez ceva mai mult de troleibuz încercând să obţin o imagine de ansamblu a situaţiei. Şi adevărul iese la iveală precum uleiul de măsline: sub efectul forţelor reunite ale călătorilor, panoul opus uşii din spate a căzut în stradă! Consecvenţi, călătorii împing ce împing, se urcă, traversează platforma din spate a troleibuzului împinşi de noii veniţi din spate, după care se trezesc în stradă. De acolo, dau în fugă ocol troleibuzului şi reiau ciclul!
Să auzim de bine!

sâmbătă, 20 martie 2010

Ion şi Coprolul

SupozitoareTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Chiar dacă nu este, Ion, vecinul meu îşi dă toată silinţa să fie un bărbat adevărat. Mi-am dat seama de asta imediat ce mi-a mărturisit că îşi bate nevasta în fiecare joi pentru că, deşi poate el nu ştie de ce, ea ştie cu siguranţă. Banii îi câştigă din ce muncesc el ca tehnician pe la un post de radio, iar ea ca femeie de serviciu pe la o sală de concerte. Sunt ani buni de când în casa lor s-a aşternut armonia. Practic, de când ea a descoperit că e mai bine să-şi ascundă ţuica în maşina de spălat. Iar joia, oricum e zi de plată a întreţinerii, aşa că nu prea are cine s-o audă când ţipă în pumnii lui. Au un copil, dar nu stă cu ei pentru că ea susţine că nu-i al ei, iar el susţine că nu-i al lui. Încet, încet, din bătaie în bătaie, au ajuns la pensionare şi îşi petrec cea mai mare parte a zilei bântuind pe la vecinii dornici de linişte. Apariţia lor provoacă de cele mai multe ori momente de deconectare pentru că este imposibil să nu spună o prostie. Aşa că, lumea din bloc îi primeşte cu o oarecare simpatie, ca să nu zic curiozitate.
Astăzi a fost rândul lui să apară la uşa noastră. Îi deschid oarecum neliniştit pentru că, deşi se află doar la un metru de mine, nu-i simt mirosul de alcool. Omul are o privire neliniştită şi, cerându-şi scuze pentru deranj, îmi mărturiseşte secretul vieţii lui: este constipat. Mă gândesc preţ de câteva clipe şi îi răspund că, în situaţia lui, cea mai bună soluţie este un Coprol. Omul îmi mulţumeşte şi dispare din câmpul meu vizual. Nu trece mult şi aud iarăşi soneria. Deschid ca să dau de aceeaşi faţă. De data asta, omul recunoaşte că nu are aşa ceva în casă şi mă întrebă dacă îl pot ajuta. Caut în dulapul cu medicamente şi găsesc o folie cu trei cartuşe de supozitor. I-o dau şi îi precizez să nu ia mai mult de două că va fi vai de fundul lui la modul cel mai propriu. Trec aproximativ două ore şi aud din nou soneria. Tot Ion era. Ochii holbaţi îmi spun că ceva este în neregulă cu el sau cu fundul lui. Folosind alfabetul latin şi limba română încerc să-i smulg o mărturisire:
- Ce este, nea Ioane, ce s-a întâmplat?
- Mmmglldbmml, îmi răspunde el cu aceeaşi privire holbată.
- Nu te înţeleg, vorbeşte cu litere de tipar, îi sugerez eu binevoitor.
- Bbbmmmlgnnnblllgp.
Cu această ocazie îi observ o oarecare greutate în mişcarea maxilarului din dotare. Ca să fiu mai exact, acesta îi este încleştat. Omul face un efort deosebit ca să-şi deschidă gura şi să-mi spună în timp ce mestecă o pastă albă şi groasă:
- Le-am luat pe toate trei, spune el dintr-o suflare.
- Eşti nebun! strig eu la el. Cum naiba le-ai băgat pe toate trei în fund? întreb eu mai mult ca să-mi revin. O să-ţi facă explozie!
- În fund trebuiau? se miră el. Eu mă chinui să le mestec de o oră...
Să auzim de bine!

vineri, 19 martie 2010

Din vechime...

Ruine
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
■ Când a plecat de-acasă, Prunariu i-a lăsat maică-sii un bilet pe masă: „Am plecat în Cosmos. Vin peste o săptămână”. Când vine, găseşte pe masă un bilet de la maică-sa: „Am plecat după brânză.. Nu ştiu când vin”. (26 mai 1981)

■ Un tip trecea pe stradă ţinând în mână, cu mare grijă, un sul de hârtie igienică. Trecătorii îl priveau invidioşi, iar unul chiar l-a întrebat: „Nu vă supăraţi, de unde l-aţi luat?”, „Acum câteva minute l-am scos de la Nufărul...”
■ La uşa unui apartament sună un puşti: „Tanti, ai făcut supă?”, „Da, puişor, vrei să guşti şi tu?”, „Nu, mulţumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”, „Te roagă mama să ne împrumuţi şi nouă osul”. (6 decembrie 1982)
■ Din dispoziţia lui Ceauşescu s-au făcut experimentări şi încrucişări de meri, pentru a se crea un soi de măr pitic, de numai 50 de cm, pe care să-l poată culege şi şoimii patriei. (28 septembrie 1983)
■ Un miliţian prinde o pereche făcând dragoste într-un boschet. Îi duce la secţie şi, de aici, în faţa tribunalului. La proces, fata e felicitată pentru patriotism şi băiatul pentru iniţiativă. Miliţianul e arestat pentru întrerupere ilegală de sarcină. (17 martie 1984)
■ Ce-i mai rece şi mai rece decât apa rece? Apa caldă. (17 ianuarie 1985)
■ De ce a luat comuna Scorniceşti titlul de „Erou al noii revoluţii agrare”? Pentru că a crescut cel mai mare bou. De ce n-a luat şi comuna Petreşti titlul de „Erou al noii revoluţii agrare”? Pentru că anul acesta nu s-a acordat titlul şi pentru cea mai mare vacă. (3 ianuarie 1987)
■ Ultima dorinţă a românilor: să moară Ceauşescu şi Elena să ajungă să trăiască din meditaţii la chimie. (28 decembrie 1988)
■ Ce-a fost înainte: oul sau găina? Mai înainte au fost de toate. (12 noiembrie 1979)
Să auzim de bine!

joi, 18 martie 2010

Bucla

BuclaTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Pentru cei care nu cunosc conceptul de “buclă”* oferim aici explicaţiile clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că “intră în buclă” („looping”)*.
Directorul unei firme îi spune secretarei:
- Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie...
Secretara îşi sună soţul:
- Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp.
Soţul îşi sună amanta:
- Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea...
Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii:
- Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală. Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală.
Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune:
- Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber, vom merge la munte împreună.
Bunicul, (care este directorul din această istorioară) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare, o sună pe secretară şi îi spune:
- Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei.
Secretara îşi sună soţul:
- Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu...
Soţul îşi sună amanta:
- Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie.
Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală:
- Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală.
Copilul îi spune bunicului:
- Bunicule, săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău, dar nu mai pot să-ţi ţin companie.
Bunicul director îşi sună secretara:
- Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine.
Ca urmare, continuă pregătirile pentru plecarea la congres...
Acum aţi înţeles ce înseamnă “buclă”?
Să auzim de bine!

miercuri, 17 martie 2010

Totul despre sex şi băutură

BetiviTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
"Clinton a minţit. Un bărbat poate uita unde parchează sau chiar unde locuieşte, dar nu uită niciodată o partidă de sex oral, indiferent cât de nereuşită a fost."
Barbara Bush
"Poate că băutura nu este răspunsul, dar cu siguranţă te ajută să uiţi întrebarea."
Henry Mon
"Potrivit unor cercetări recente, femeile spun că se simt mai confortabil dacă se dezbracă în faţa unui bărbat, decât dacă ar face-o în faţa unei femei. Aceasta din cauză că femeile sunt foarte critice, în timp ce bărbaţii sunt doar recunoscători."
Robert DeNiro
"Un om inteligent se îmbată ori de câte ori este obligat să-şi petreacă timpul alături de proşti."
Ernest Hemingway
"Se zice că ar fi apărut un nou scandal în lumea medicală. Doctorii semnalează faptul că bărbaţii au reacţii alergice la prezervativele din latex. Acestea provoacă umflarea puternică a penisului. Şi, care-i problema?"
Dustin Hoffman
"Întotdeauna să faci când eşti treaz ceea ce ai spus că vei face când erai beat. În felul asta vei învăţa să-ţi tii gura!"
Ernest Hemingway
"Sexul este ereditar. Dacă părinţii tăi nu au făcut, nici tu nu vei face."
Anonim
"Într-adevăr, alcoolul este posibil să fie cel mai mare duşman al omului. Dar Biblia ne învaţă că trebuie să ne iubim duşmanii..."
Frank Sinatra
"Cunoaşteţi privirea aceea pe care o au femeile când vor să facă sex? Nici eu!"
Steve Martin
"Nu-mi trebuie decât o bere ca să mă îmbete. Problema este că nu-mi amintesc dacă este a treisprezecea sau a paisprezecea..."
George Burns
"Femeile au nevoie de un motiv ca să facă sex. Bărbaţii au nevoie numai de un loc unde s-o facă."
Billy Crystal
"Berea nu te îngraşă, ci îţi dă un sprijin. De mese, de pereţi, de vitrine..."
Gerard Way
"Să faci sex e ca şi cum ai juca bridge. Dacă n-ai un partener bun, ar fi bine să ai o mână bună."
Woody Allen
"Dacă bei, mori, dacă nu bei tot mori. Atunci bea ca să ştii de ce ai murit!"
Eminescu
"Mama mea n-a sesizat niciodată nimic ironic în a mă numi 'son-of-a-bitch'."
Jack Nicholson
"Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet."
Papa Ioan al XXIII-lea
"Femeile sunt capabile să mimeze orgasmul. Bărbaţii pot mima o întreagă relaţie."
Sharon Stone
"Există câteva dispozitive care cresc dorinţa sexuală, în special la femei. Cel mai important dintre acestea este Mercedes-Benz 500 SL."
Lynn Lavner
"Nu beau niciodată apă, mi-e să nu mă obişnuiesc prea tare cu ea."
W.C. Fields
"Bigamia înseamnă să ai o nevastă în plus. Monogamia e acelaşi lucru."
Oscar Wilde
"Îmi plac whisky-ul îmbătrânit şi femeile tinere."
Errol Flynn
"Vedeţi, problema e că Dumnezeu i-a dat bărbatului un creier şi un penis, dar nu i-a dat suficient sânge pentru a le folosi pe amândouă deodată."
Robin Williams
"Un dezavantaj al vinului este că face omul să încurce cuvintele cu gândurile"
Samuel Johnson
"Iubirea este răspunsul, dar în timp ce aştepţi răspunsul, sexul ridică nişte întrebări bunicele."
Woody Allen
"Nu beau niciodată apă; chestia aia rugineşte ţevile."
W.C. Fields
"Când am ajuns în America , nu ştiam să vorbesc engleza, dar viaţa mea sexuală era perfectă. Acum engleza mea e perfectă, dar viaţa mea sexuală e groaznică."
Julio Iglesias
"O sticlă de vin conţine mai multă filozofie în ea decât orice altă carte din lume."
Louis Pasteur
"Ultima dată când am fost înăuntrul unei femei a fost când am vizitat Statuia Libertăţii."
Woody Allen
"Nu eşti beat atâta timp cât poţi sta întins pe podea fără să te ţii de nimic."
Dean Martin
"Sunt un amant atât de bun, pentru că exersez foarte mult singur."
Woody Allen
"O femeie m-a determinat să mă apuc de băut, iar eu nici măcar nu am avut bunul simţ să îi mulţumesc."
W.C. Fields
"Sexul şi golful sunt singurele două lucruri de care te poţi bucura fără să te pricepi la ele."
Kevin Costner
"Când bem, ne îmbătăm. Când ne îmbătăm, adormim. Când adormim, nu păcătuim. Când nu păcătuim, ajungem în rai. Aşa că hai toţi să ne-mbătăm şi să mergem în rai!"
Brian O'Rourke
"Bisexualitatea dublează automat şansele de a avea o întâlnire sâmbăta noaptea."
Rodney Dangerfield
"Nu este adevărat că băutura schimbă caracterul omului. Îl dezvăluie mult mai clar."
John Osborne
"Este mai bine să nu fii fidel, decât să fii fidel fără să ţi-o doreşti."
Brigitte Bardot
"Băutura n-a rezolvat nicio problemă până acum. Dacă stai să te gândeşti, nici laptele..."
Anonim
"Dacă Dumnezeu nu ar fi dorit ca noi să ne masturbăm, ne-ar fi făcut braţele mai scurte."
George Carlin
"E bine să laşi băutura. Dar să nu uiţi UNDE.
Anonim
"Îl iubesc pe Mickey Mouse mai mult decât pe oricare femeie pe care am cunoscut-o."
Walt Disney
"Este bine să ne amintim că există cinci motive pentru a bea: venirea unui prieten, setea cuiva, frica de sete pe viitor, gustul excelent al vinului, sau... oricare alt motiv..."
"Sexul este unul din cele nouă motive pentru reîncarnare. Celelalte opt n-au importanţă."
George Burns
"Sexul la 90 de ani este ca şi când ai juca biliard cu o funie."
George Burns
"Nimeni nu va câştiga războiul sexelor; se fraternizează prea mult cu inamicul."
Henry Kissinger
"Personal, nu ştiu nimic despre sex, deoarece am fost măritată tot timpul."
Zsa Zsa Gabor
"Marea diferenţă dintre sexul plătit şi sexul gratis este că sexul plătit costă mai puţin."
Brendan Francis
"De ce ar trebui să primim sfaturi despre sex de la Papa? Dacă ştie ceva despre sex, nu ar trebui să ştie!"
George Bernard Shaw
"În America sexul este o obsesie, în alte părţi ale lumii este o realitate."
Marlene Dietrich
"Pentru a avea succes la sexul opus, spune-i că eşti impotent. Va face tot posibilul ca să îţi demonstreze contrariul."
Cary Grant
"În loc să mă recăsătoresc, mai bine îmi găsesc o femeie care să nu-mi placă şi-i dau pur şi simplu o casă."
Rod Stewart
"Munca de programator este ca şi sexul. O singură greşeală şi trebuie să plăteşti pentru ea tot restul vieţii."
Michael Sinz
"Prietena mea râde întotdeauna în timp ce facem sex, indiferent de ceea ce citeşte."
Steve Jobs
Să auzim de bine!