Oameni ciudaţi, de felul lor (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Continuăm şi astăzi prezentarea unor oameni ciudaţi, care mai de care mai ciudaţi. Şi începem cu călugarii care generează energie calorică din trupuri. Experţii au studiat cazul călugărilor budişti din Tibet timp de mai bine de 20 de ani, încercând să înţeleagă cum reuşesc aceştia să facă aceste lucruri uluitoare. Printr-o tehnică de meditaţie numită Tum-mo, tibetanii noştri îşi pot încetini metabolismul cu 64%. Pentru a face o comparaţie edificatoare, metabolismul unui organism normal scade cu 10 până la 15% în timpul somnului. Însă, mult mai spectaculos decât aceasta, este faptul că ei îşi pot spori temperatura degetelor de la mâini şi de la picioare cu până la 17 grade Celsius fără ca cineva să înţeleagă cum. Un călugăr din acesta în fiecare cabană şi să vedeţi ce economii se realizează! Ba, cu puţină atenţie, poate fi pus să fiarbă şi ceaiul...

A doua ciudăţenie pe ziua de azi este acela al lui Tim Cridland, care este un realizator de spectacole şi fost membru al Circului Jim Rose. Bărbatul este specializat în înghiţirea săbiilor, mersul prin foc, statul pe un pat de cuţite (o dată, chiar cu o maşină Toyota deasupra lui), împungerea şi electrocutarea propriului trup. Tim susţine că poate face toate aceste lucruri deoarece stăpaneşte materia cu mintea. Pe de altă parte, cercetătorii sunt de părere că omul s-a născut cu o mutaţie care îl ajută să nu simtă durearea la cotele normale ce îi caracterizează pe oamenii obişnuitiţi. Nu se poate spune că Tim şi alţii ca el nu simt nimic, doarece pot percepe atingerea şi variaţiile de temperatură. Cu toate astea, aceşti oameni nu sesizează durerea din pricina nefuncţionării receptorilor din celulele nervoase care îi comunică creierului că o acţiune dureroasă este exercitată asupra corpului. Acum, nu credeţi şi voi chiar orice. De exemplu, ştiu din surse sigure că maşina Toyota era doar cu şoferul în ea...

Cea de a treia ciudăţenie este bărbatul care aplaudă gălăgios ca un elicopter! Este vorba de un chinez în vârstă de 70 de ani, care îşi poate lovi palmele una de cealalta aproape la fel de zgomotos ca rotorul unui elicopter, sperând să intre în Cartea Recordurilor. Septuagenarul Zhang Quan, din oraşul Chongqing, a fost monitorizat în timp ce aplauda, de oficialii instituţiei locale de protecţie a mediului şi liniştii publice. Se pare că aplauzele bătrânului emit 107 decibeli de zgomot, cu doar trei decibeli mai puţin decât elicele în acţiune ale unui elicotper. Reprezentanţii biroului pentru linişte publică susţin că Zhang poate fi amendat şi chiar arestat pentru poluare fonică dacă aplaudă prea des. Asta la ei în China. Pentru că la noi aparatele ar fi indicat nivelul zero de zgomot...

În sfârşit, ultima ciudăţenie a mini-serialului nostru este bărbatul care mănâncă orice. Nu este o metaforă, el chiar poate consuma şi digera metal, sticlă şi chiar materiale toxice şi otrăvitoare. "Căptuşeala" stomacului lui Michel Lotito este de două ori mai groasă decât aceea a unui om normal, o dereglare rară asupra căreia majoritatea doctorilor cad de acord că ar fi de natură intrauterină. Chiar şi aşa, nimeni nu poate spune cu certitudine de ce Lotito nu suferă de pe urma efectelor fireşti ale dietei sale, nici chiar atunci când consumă materiale considerate otrăvitoare. Bărbatul mănâncă aproximativ un kilogram de materiale diferite zilnic, a căror ingerare o procede prin consumarea de ulei mineral. De asemenea, în timp ce înghite diversele obiecte, bea cantităţi considerabile de apă. Dincolo de grosimea anormală a stomacului, se pare că şi acidul gastric al lui Lotito este neobişnuit de puternic, permiţându-i să digere o porţie de gustări metalice. Omul a intrat în cartea Guinness după ce a devorat un avion. A fost nevoie de doi ani pentru a-l mânca, eveniment produs între 1978-1980. Bărbat care mănâncă orice? Ascultaţi la noi, omul acesta va avea o căsnicie fericită! Cu siguranţă... dacă n-o mănâncă şi pe aia...Să auzim de bine!

Oameni ciudaţi, de felul lor (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Astăzi continuăm seria ciudaţilor cu “Femeia care nu poate uita”. "Calendarul uman"-aceasta este porecla dată de câţiva oameni, după ce l-a contactat pe neurobiologul Universităţii Californiene Irvin (UCI), Jim McGaugh şi i-a spus "Am o problemă. Îmi amintesc prea mult". Aceasta este povestea a lui A.J., o femeie în vârstă de 40 de ani, care îşi aminteşte absolut... totul! McGaugh şi colegii săi de la UCI, Larry Cahill şi Elizabeth Parker, au studiat excepţionalul caz al persoanei cu memorie "permanentă, incontrolabilă şi automată". Dacă cineva alege aleator o dată din ultimii 25 de ani şi o întreabă pe A.J. ce-i poate spune despre ea, aceasta va oferi imediat detalii elaborate şi verificabile despre ceea ce i s-a întâmplat la acea dată şi daca au existat evenimente importante pe teme care o interesează. Printre altele, femeia care nu uită niciodată nimic, îşi aminteşte şi a câta zi din săptămână era respectiva dată precum şi condiţiile meteo din acea zi. Femeia este atât de neobişnuită pentru oamenii de ştiinţă care au studiat-o încât cei de la UCI au inventat un nume special pentru "boala" ei: sindrom hipertimestic. Ce este ciudat în toată chestia asta este faptul că cercetările nu au fost făcute de oamenii de ştiinţă britanici care, după cum ştim cu toţii, studiază tot ce mişcă’n lumea asta, râul, ramul...

Al doilea caz de azi este cel al Omului magnetic, Miroslaw Magola. "Omul magnetic" sfidează legile gravitaţiei stabilite de Sir Isaac Newton printr-o abilitate formidabilă. Aplicând capacităţile lui psihokinetice obiectelor din jur, Miroslaw poate ridica de la sol, prin simpla atingere, obiecte din aproape orice material, de la tacâmuri metalice, până la plăci de marmură, păstrandu-le ataşate de trupul său oricât timp doreşte. Totul, spune el, prin puterea minţii. Puterile mentale ale lui Magola sunt atât de dezvoltate, încât bărbatul poate ţopăi în timp ce are un obiect fixat de cap, fără ca acesta să cadă (obiectul, nu capul). Deşi capacităţile enumerate sunt sigurele pentru care polonezul are dovezi documentate, el susţine că mai este capabil şi de telekinezie, având capabilitatea de a mişca obiectele cu puterea minţii, de a le manipula în aer chiar, rotindu-le sau agitându-le. La bucătărie! La bucătărie este locul tău consacrat, dragul nostru Om magnetic...

Cel de al treilea caz prezentat azi este cel al femeii care poate râde cu 110 decibeli! Este vorba despre Kittarat Wongsomboon, o femeie în vârstă de 55 de ani din Thailanda, care poate să râdă cu o intensitate maximă de 110 decibeli. Pe 5 iulie 2008, Jittarat a participat la Concursul Râs Ripley's International, în staţiunea thailandeză Pattaya şi a câştigat bizara competiţie râzând timp de 12 minute şi 26 de secunde, ocazie cu care a atins o intensitate de 110 decibeli. Vă rog să mă credeţi că e înfiorător. Cu ani în urmă am făcut prostia să intru într-o "cameră surdă" în care era testat un motor turboreactor, motor care avea aceeaşi intensitate a sunetului cu râsul femeii. Mi-au sângerat urechile şi câteva zile am fost surd...

Să auzim de bine!

Oameni ciudaţi, de felul lor (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ce aţi zice de niscai ciudăţenii? Dar nu aşa, oricum, ci adevărate ciudăţenii. Cu atât mai ciudate cu cât sunt legate de oameni. oameni ca mine sau ca voi, oameni cu care e posibil să dai mâna, să stai lângă ei pe bancheta metroului sau la un fast-food. Oameni care aparent nu ne sunt cu nimic diferiţi. Doar aparent...
Primul este Ben Underwood, care s-a autoiniţiat în tainele ecolocaţiei pentru a se mişca prin lumea înconjurătoare. Ecolocaţia este sistemul folosit de lilieci şi delfini pentru a-şi găsi drumul sau hrana prin întuneric, respectiv prin apă. Ei emit un sunet de frecvenţă înaltă, aşteaptă întoarcerea ecolului şi îl folosesc pentru a descifra, în funcţie de direcţie şi durată, poziţia, dimensiunea şi distanţa la care se află un obiect. Surprinzător, junele nostru a descoperit că şi oamenii pot folosi ecolocaţia. Ea le este accesibilă în special celor orbi, deoarece durează foarte mult timp să stăpâneşti şi să îţi ascuţi sensibilitatea faţă de sunetul reflectat. Dar este o tehnică care se poate învăţa, nu o abilitate înnăscută. Pentru a se orienta cu ajutorul ecolocaţiei, o persoană crează, voit, un sunet (cel mai frecvent loveşte încet cu bastonul) şi determină, în funcţie de ecoul creat, unde sunt poziţionate obiectele în jurul său. Cei mai bine iniţiaţi pot spune adesea unde se află un obiect, cât este de mare şi ce densitate are. Este şi cazul tânărului Ben Underwood, din SUA, decedat la vârsta de doar 17 ani, care îşi pierduse ambii ochi din cauza unui cancer de retină la vârsta de numai trei ani şi care se folosea de ecolocaţie în viaţa cotidiană.

Al doilea este “Bărbatul care nu simte frigul”. Olandezul Wim Hof, cunoscut şi sub denumirea de Iceman, este omul care a înotat pe sub gheaţă. În cadrul unei demonstraţii a stat câteva ore într-un recipient umplut cu gheaţă. Hof a escaladat Mont Blanc îmbrăcat doar în pantaloni scurţi, pe un ger năpraznic şi se declară întotdeauna pregătit să accepte noi provocări. Cercetătorii care l-au studiat se declară încurcaţi şi nu îşi pot explica anomalia, dar olandezul în vârstă de 48 de ani este capabil să suporte, fără probleme, temperaturi fatale unei persoane obişnuite. Nu suntem siguri că ar fi suportat la fel de uşor şi la fel de îndelungat frigul din apartamentele noastre în epoca ceauşistă...

Cel de-al treilea erou de azi este un tânăr savant autist, Daniel Tammet pe numele său. Poate executa calcule matematice de cea mai înaltă dificultate cu viteze uluitoare. Totuşi, spre deosebire de alţi oameni capabili de performanţe similare, Tammet reuşeşte să descrie modul în care calculează. El susţine că, în mintea lui fiecare cifră şi număr până la 10.000 vine cu propriile forme şi senzaţii unice, astfel încât Tammet poate "vedea" rezultatele calculelor aidoma unor peisaje şi poate "simţi" atunci când un număr este prim sau divizibil. Spre exemplu, a descris imaginea vizuală a numărului 289 ca fiind una urâtă, pe cea a lui 333 atractivă, iar pe π (pi) l-a catalogat ca fiind superb. Este un fel de manifestare a sinesteziei. De asemenea, Daniel Tammet are abilităţi lingvistice ieşite din comun. Este capabil să deprindă foarte rapid noi dialecte. Pentru a demonstra acest lucru, în cadrul unui documentar, Tammet a fost provocat să înveţe islandeza în numai o săptămână, o limba cunoscută pentru nivelul său de dificultate. După şapte a apărut la televiziunea islandeză, conversând în islandeză cu instructorul său de limbă, care l-a descris ca fiind "neuman" şi "genial". Se pare că omul nostru nu a fost student, pentru că prima regulă pe care am învăţat-o ca student a fost aceea că un student învaţă şi chineza în ajun de examen...

Să auzim de bine!