luni, 29 aprilie 2013

Cum ne mișcăm

MiscareTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dovedind încă o dată că lasă praf şi pulbere pe unde trece, domnul Băsescu şi-a luat adio de la partidul care l-a purtat pe noi aripi de progres şi civilizaţie. Că şi-a luat “tai-tai” de la respectivul partid nu e rău, domnul Băsescu devenind independent pentru prima dată de când e preşedinte. Dar dânsul nu se mulţumeşte cu atât, ci îl face şi de cacao, ceea ce, să fim sinceri, nu e elegant, dacă ne amintim doar faptul că voturile respectivului partid i-au trimis una din fiice în Parlamentul European.
Dar, aşa cum suntem obişnuiţi în România, o minune ţine doar trei zile. La dânsul a ţinut şi mai puţin, datorită anunţului că va forma o nouă platformă politică, un nou partid, o nouă mişcare sau o nou ce vrea dânsul pentru că oricum, nu are voie potrivit Constituţiei.
Dar nu această mişcare e interesantă, ci modul în care s-au mişcat alte persoane, unele cu abilităţi remarcabile în măsurarea vitezei pumnului prezidenţial. Astfel, la doar două zile după salutul de adio, consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu (vom observa această titulatură, de consilier prezidenţial, că apare în mod ciudat de des în continuare) a anunţat pe blogul din dotare lansarea fundaţiei "Mişcarea Populară". Odată mişcat un consilier, iată că se mişcă şi Iulian Chifu, alt consilier prezidenţial susţinând că acesta ar fi primul pas pentru "reînceperea construcţiei unui pol de dreapta pentru viitor". E bine că oamenii nu pornesc săraci la drum şi îşi pun un pol în buzunar de cheltuială. Dar să vedem cum curg adeziunile prezidenţiale rupte parcă din ziarul Scânteia.
Iar mişcarea se mişcă pentru prima dată ghiciţi unde? Desigur, pe Facebook unde un alt consilier prezidenţial (vi se pare cunoscut termenul?), Sebastian Lăzăroiu, îşi invită prietenii să i se alăture. Normal, din atâţi prieteni, apare şi un răspuns prompt din partea domnului Bogdan Oprea, purtătorul prezidenţial de cuvânt: "Şi eu, subscriu, Sebastian". Ce studiu, ce platformă, ce cunoaştere, ce statut, ce atâtea complicaţii? Omul subscrie pur şi simplu ca primarul, nu ca purtătorul de cuvânt.
Şi consilierul pe probleme de Educaţie naţională, Daniel Funeriu, care, atenţie! încă este membru PDL, dă de înţeles că este parte a proiectului, într-un mesaj postat unde altundeva decât pe Facebook: "Vorbeam despre necesitatea ca orice mişcare politică să se uite cu dragoste înspre viitor şi nu cu ură către trecut. Azi e o zi bună să începem asta, şi trebuie început gândind". Deşi, dacă stăm să gândim, aşa cum chiar dânsul ne sugerează, ar fi trebuit să se gândească întâi la partidul din care face parte. La câteva minute diferenţă, el a distribuit anunţul domnului Diaconescu cu îndemnul "Think!". De unde se vede nu numai românismul respectivilor membri, ci şi anvergura internaţională atribuită mişcării domnilor respectivi de colo-colo.
Iată că mai apare la orizont un consilier, nimeni altul decât domnul Iulian Fota, consilierul pentru Securitate naţională al preşedintelui. Nu ar fi fost mai cinstit, mai omeneşte, să o numească, cel puţin pentru început, mişcarea consilierilor spre dreapta? În grupul compact de consilieri susţinători se află şi alt Iulian, domnul Iulian Chifu, consilier prezidenţial pentru afaceri strategice si securitate internatională. "Fireşte ca mă voi alătura Fundaţiei Mişcarea Populară. Undeva trebuie reîncepută construcţia unui pol de dreapta pentru viitor!" scrie domnul Chifu pe perete. Nu al sediului mişcării, ci cel de Facebook. Dumnezeule, câtor poli de dreapta li s-a început construcţia în ultimii 23 de ani e o cifră care nu-i spune nimic domnului consilier? Facebook-ul se dovedeşte un instrument politic deosebit de util, pentru că şi un alt consilier (ce vă spuneam la început?), consilierul de stat Cristian Hriţuc se apucă de scris pe perete cu elan pioneresc: "Eu m-am înscris în Mişcarea Populară. Voi?". Din păcate, reclama la sos picant i-a devansat demersurile: “Noi am ales calitatea. Voi?”. În mod absolut firesc şi domnul Băsescu le răspunde tot pe, aţi ghicit, Facebook, de unde s-ar desprinde corolarul că dânsul nu-şi prea vede consilierii la faţă.
Credeţi că aceste adeziuni Facebook-iste şi pionereşti sunt bomba? Nuuu, nici de departe. Pentru că, aflăm noi, că această mişcare a fost înregistrată la OSIM de fiica preşedintelui, Ioana Băsescu, încă de acum doi ani! Iar atunci apare întrebarea firească: aceste adeziuni pline de elan, pline de avânt, pline de energie şi încredere de ce nu s-au făcut acum doi ani, după cum bine sugera domnul Chivfu (Undeva trebuie reîncepută construcţia unui pol de dreapta pentru viitor!), domnul Funeriu (Azi e o zi bună să începem asta, şi trebuie început gândind) sau domnul Hriţuc (Eu m-am înscris în Mişcarea Populară. Voi?)? Cu siguranţă că ar fi fost un timp câştigat.
Să auzim de bine!

marți, 23 aprilie 2013

Covrigii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem în ţara tuturor posibilităţilor, inclusiv aceea a existenţei câinilor cu covrigi în coadă. Dar oare, în România, doar câinii umblă cu covrigi? Nu, fireşte că nu! Mai umblă şi cetăţenii republicii, numiţi îndeobşte români. Ce le fac românii covrigilor e binecunoscut. Dar ce le fac covrigii românilor, ştim noi oare? Ia să vedem în articolul următor, preluat din Evenimentul zilei (http://www.evz.ro/detalii/stiri/ii-mancati-dimineata-in-drum-spre-serviciu-dar-stiti-ce-va-pot-face-pericolele-din-covr-1.html).
“Îi mâncaţi dimineaţa, în drum spre serviciu, dar ŞTIŢI CE VĂ POT FACE? PERICOLELE din COVRIGI
Aproape toată lumea mănâncă covrigi dimineaţa, şi se poate spune că ei constituie una dintre cele mai apreciate “gustări” ale românului. Dar studiile arată că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a-i mânca.
Conform specialiştilor, un covrig are între 250 şi 300 de calorii, mai mult de 50 de grame de carbohidraţi, şi nici un nutrient. Medicii recomandă să consumaţi foarte rar covrigi şi atunci să nu fie foarte calzi. Deoarece acest lucru favorizează apariţia diabetului, pe lângă multe alte lucruri.
Zi de zi, pericol de îngrăşare
Covrigii calzi, consumaţi zilnic pe perioade mari de timp, determină acumularea kilogramelor în plus, uzează pancreasul şi, în timp, creează rezistenţa la insulină. Nutriţioniştii au descoperit că persoanele care mănâncă zi de zi un covrig, au o greutate de două ori mai mare decât cele care consumă un covrig pe lună.
Aceste produse de panificaţie preferate de majoritatea românilor au în compoziţie făină albă, lipsită de substanţe nutritive, cum ar fi vitamine, fibre şi proteine. Oferă o stare de saţietate, dar specialiştii în nutriţie spun că, mâncaţi calzi, covrigii nu au nicio valoare nutritivă. Să fim atenţi!
Uneori sunt fierţi în zahăr şi conţin şi o cantitate excesivă de sare, ambele substanţe fiind dăunătoare sănătăţii generale şi menţinerii unei greutăţi corporale normale. Tot covrigii calzi predispun şi la apariţia bolilor cardiovasculare, cauzate de acumularea de grăsimi în organism, care împiedică buna circulaţie a sângelui în corp. Nutriţioniştii avertizează că pentru a ne proteja inima este important să fim atenţi la carbohidraţi - care abundă în covrigii calzi. Ca un fapt inedit, specialiştii recomandă consumarea covrigilor doar în cazul în care alergăm două sau trei ore pe zi!”
Acum, între noi fie vorba, mi se pare absolut normal ca o persoană care trăieşte cu un covrig pe lună să fie mult mai slabă (deşi mă mir că mai poate trăi) decât una care trăieşte cu un covrig pe zi. De fapt, şi o jumătate de covrig pe zi şi tot ar fi mai mult decât un covrig pe lună. Personal, n-aş face o asemenea încercare. Eu, dacă nu am măcar o ciorbă şi o salată nici nu mă aşez la masă...
Să auzim de bine!

vineri, 19 aprilie 2013

Cauza crizei economice!


Imagine preluată de pe evz.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Chiar şi în paginile acestui blog am postat numeroase articole în care făceam sau preluam diferite presupuneri sau scenarii privind cauzele acestei crize mondiale, care pare fără sfârşit. Între noi fie vorba, nu ştiu nici acum de ce îi zice mondială pentru că nu numai că nu a cuprins toate ţările, dar nici măcar toate continentele. A auzit cineva de criza din America de Sud? Dar de cea din Africa? Ca să nu mai vorbim de cea din Antarctida... Se pare că terminologia este legată de Statele Unite: se întâmplă ceva acolo, atunci analiştii declară evenimentul ca fiind mondial...
Dar iată că un bun prieten îmi trimite o ultimă analiză, analiză care se pare că va pune capăt disputelor, lămurind odată pentru totdeauna adevăratele cauze ale crizei mondiale.
Ea nu a fost generată şi susţinută de faptul că băncile îi jupoaie pe cetăţeni prin credite, dobânzi şi comisioane sau guvernele prin taxe şi impozite. Nu, nu acestea sunt cauzele. Adevărata cauză se pare că sunt bicicliştii!
Analiza relevă faptul că, in punct de vedere economic, bicicliştii sunt un dezastru. Bicicliştii nu fac credite pentru maşină, nu cumpără piese pentru întreţinerea ei, nu cumpără benzină şi uleiuri, nu plătesc taxe de pod sau de autostradă. Bicicliştii nu trebuie să-şi cumpere de două ori pe an alte seturi de cauciucuri, rămaşi în pană nu solicită ajuitor de la vreun service, iar reparaţia şi-o fac singuri pe balcon.
Bicicliştii nu trebuie să dea milioane de lei pe asigurări, mii de euro pe taxe de mediu şi nici nu cumpără vignetă la ieşirea din oraş. Bicicliştii nu plătesc amenzi şi nici parcarea, de cele mai multe ori luându-şi mijlocul de locomoţie cu ei în spaţiile locuibile. Ei nu plătesc numere preferenţiale şi nici construcţia de garaje personale sau supraetajate.
Bicicliştii nu-şi instalează sisteme audio sau video ultraperformante în tetierele scaunelor din faţă şi nici nu au nevoie de folie pentru geamuri sau faruri cu halogen pentru faruri adaptive. Dar există şi aspecte colaterale. Făcând mişcare, bicicliştii nu prea suferă de boli şi nici nu sunt graşi. Ca să n-o mai lungim, se pare că ei sunt sănătoşi. Iar de aici decurg alte incoveniente aduse economiilor naţionale şi, implicit, PIB-ului. Oamenii sănătoşi, adică biciliştii, nu cumpără medicamente, nu plătesc consultaţii sau spitalizări, nu dau ciubuc la doctori. Oamenii sănătoşi, adică bicicliştii, nu plătesc efectuarea de analize şi nici nu-şi cumpără proteze sau alte anexe tehnico-medicinale. Ei, adică bicicliştii, adică oamenii sănătoşi, nu cumpără bilete pentru transportul în comun la nicio oră din zi, nici măcar dimineaţa ca pensionarii care blochează autobuzele la ora când oamenii activi trebuie să ajungă la serviciu. Ei nu cumpără articole de camping şi mănâncă sănătos pentru că nu pot căra multă mâncare atunci când ies la iarbă verde. Mai mult, datorită pistelor pentru ei desenate de primărie, aceştia nu suferă accidente pentru a fi spitalizaţi. Poate doar când se strivesc de vreun panou publicitar amplasat exact în mijlocul pistei...
Ei, ce ziceţi? Nici că se putea o analiză mai corectă şi mai realistă!
Să auzim de bine!

joi, 18 aprilie 2013

Deştepţii pământului (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ca să vorbim la modul general, toţi avem păreri bune despre persoanele noastre. Lucrul este deosebit de evident atunci când ni se cere să ne găsim trei defecte. Pe cuvânt că acaeasta este întrebarea cea mai grea dintr-un interviu de angajare...
Părerea asta bună se reflectă nu numai asupra calităţilor-existente sau presupuse cu care suntem dotaţi, ci şi asupra gradului nostru de deşteptăciune. Personal nu cunosc nicio persoană care să recunoască cu mâna pe inimă, „băi, dar prost mai sunt!”. În schimb, afirmaţii de genul „prostul ăla de Ionescu” (Ionescu fiind altă persoană decât persoana vorbitorului) sau „mamă, dar prost mai e ăla” sau „adică cum, eu sunt prost” auzi la tot pasul. Dar iată că cei mai deştepţi oameni nu suntem noi, şi nici cei presupuşi, recte Carlos Slim, cel mai bogat din lume sau Bill Gates, creierul de la Microsoft. Un coreean, care ar putea trece drept "anonim", daca nu ar avea un IQ de peste 210, conduce topul celor mai deştepţi. Haideţi să vedem care sunt copiii sau adulţii geniali ai planetei.
1. Kim Ung Yong: Născut in 1962, a fost admis la universitate la 4 ani. A intrat în Cartea Recordurilor cu un IQ estimat la 210. La patru ani era capabil să citească în japoneză, coreeană, germană şi engleză. La cinci ani, rezolva ecuaţii diferenţiale şi calcule cu integrale. Invitat la o televiziune japoneză şi-a demonstrat fluenţa în chineză, spaniolă, vietnameză, tagalong, germană, engleză, japoneză şi coreeană. La trei ani, când alţi copii mâzgălesc cărţile de colorat, Kim a fost invitat să participe la cursurile de fizică ale Universităţii Hanyang, iar la şase ani, în loc să joace şotron, îşi petrecea timpul alături de savanţii de la NASA. A lucrat aici până în 1978, când s-a reorientat, alegând ingineria civilă, domeniu în care şi-a luat doctoratul. I s-a oferit ocazia să studieze în cele mai prestigioase universităţi din Coreea, dar a ales o universitate de provincie, unde lucrează şi în prezent.
2. Gregory Smith: Născut în 1990, a fost nominalizat al Premiului Nobel la 12 ani. Gregory Smith a învăţat să citească la doi ani, iar la 10 ani era deja student. Dar geniul este doar o latură a personalităţii lui Gregory. Când nu devorează orice carte îi cade în mână, băiatul bate globul în lung şi-n lat ca activist pentru drepturile copiilor. Este fondator al International Youth Advocates, o organizaţie care promovează pacea şi buna înţelegere între tinerii din întreaga lume. S-a întâlnit cu Bill Clinton şi Mihail Gorbaciov şi a ţinut discursuri la ONU. Astfel, Gregory a ajuns să fie nominalizat de patru ori (!!!) la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima lui realizare? Şi-a luat permisul de conducere.
 
3. Akrit Jaswal: Chirurg la vârsta de şapte ani, cu un IQ de 146, Akrit a fost desemnat cel mai inteligent copil din India, ţară cu peste un miliard de locuitori. Akrit a intrat în atenţia publică în 2000, când a realizat prima operaţie chirurgicală. Avea doar şapte ani, iar pacienta lui, o fetiţă de opt ani, suferise arsuri grave la una din mâini, astfel că degetele sale erau lipite unul de celălalt. Deşi Akrit nu avea cunoştinţe medicale, a reuşit să-i desprindă degetele, astfel că fetiţa şi-a putut folosi mâna din nou. În prezent, studiază la Universitatea Chandigarh din India şi susţine că este pe cale să descopere un leac împotriva cancerului.
4. Michael Kevin Kearney: Născut in 1984, absolvent de facultate la 10 ani, ajunge profesor la 17. La vârsta de 10 ani a devenit cel mai tânăr absolvent de facultate. În 2008 a câştigat varianta americană a jocului de cultură generală „Vrei să fii miliardar?”. Michael a vorbit pentru prima dată destul de târziu, pe când avea patru luni! La şase luni, i-a spus medicului sau pediatru: „Am o infecţie la urechea stângă”, iar la zece luni deja ştia să citească. La patru ani lua punctaj maxim la un prestigios test de matematică, iar la şase ani termina liceul. A urmat Antropologia la o universitate americană, pe care a absolvit-o pe când avea doar 10 ani.

5. Saul Aaron Kripke: Fiul unui rabin, născut în 1940, la New York şi a crescut în Omaha, a fost invitat să predea la Harvard încă din timpul liceului. Când era în clasa a patra a descoperit algebra, iar când se afla încă în şcoala primară stăpânea deja geometria şi se apuca de filosofie. În adolescenţă, a scris o serie de eseuri, care ulterior s-au transformat în studii de logică formală. Pentru unul dintre acestea a primit invitaţia să predea la Harvard, ofertă pe care a refuzat-o, motivând: „mama a spus că ar fi cazul să termin mai intâi liceul şi apoi să merg la facultate”. Kripke este laureat al Premiului Schock, echivalentul premiului Nobel în filosofie. Este considerat cel mai mare filosof în viaţă.
 
 
Să auzim de bine!

miercuri, 17 aprilie 2013

A comunica/comunicare, a uita/uitare

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Noi, românii, formăm o societate comunicativă, de felul nostru. Şi există numeroase exemple care pot confirma această aserţiune. Avem o mulţime de operatori de telefonie? Avem! Dar, pe lângă ăştia, avem noi şi o mulţime de operatori de telefonie mobilă? Şi din ăştia avem! Dar avem noi telefoane, mobile sau fixe? Ooo, o grămadă. Dacă ne luăm după statistici, avem chiar câte două sau trei bucăţi per capita.
Oare comunică românii prin intermediul mijloacelor pe care le au la dispoziţie sau le ţin doar ca să se fălească? Da’ cum, comunică, cum să nu comunice, de ce să nu comunice? Îi vedem toată ziua butonând sau vorbind, îi vedem toată ziua cu telefoane de 20 de milioane în mână, deşi poartă pantofi pingeliţi.
Am fi tentaţi să credem că, având asemenea mijloace de comunicare, românii se dedau plăcerilor egoiste de a vorbi de unii singuri, pe stradă sau acasă, acolo unde îi apucă vorbitul. Greşit, ca să nu zic eronat! Românii socializează şi asta o vedem prin mall-uri, unde se fâţâie cu orele chiar dacă nu cumpără nimic, pe la terasele care se umplu ochi imediat ce dă colţul ierbii şi unde stau de vorbă la un pahar de apă plată de nu poate închide patronul prăvălia.
Una peste alta, putem concluziona că românii sunt o populaţie vorbitoare şi vorbăreaţă, care profită din plin atât de dotările anatomice, cât şi de cele tehnice.
Atunci poate că românii sunt uitutci şi uită de la mână până la gură ce aveau de spus. Ei, da, românii sunt uitutci! Şi nu oricum, ci la greu. Românii sunt atât de uituci încât uită că este criză şi îşi cumpără super maşini de super lux mai abitir decât când nu era criză. Că românii uită de la mână până la gură stau dovadă parcările supermagazinelor pline ochi cu români uituci că nu au bani şi veniţi la cumpărături. Despre lipsa de memorie a românilor ştiu şi patronii hotelurilor sau pensiunilor din diferite staţiuni care au observat că lipsa memoriei îi face pe români să uite că nu au bani şi să rezerve locuri pentru Anul Nou încă din septembrie producând un grad de ocupare de 150 la sută.
Punând cele de mai sus cap la cap, putem concluziona că românii comunică, dar sunt uituci. Ei, da, acum am motive să-l cred pe domnul Ponta că a uitat să-i comunice domnului Antonescu dorinţa sa de numire a doamnei Kovesi.
Să auzim de bine!

marți, 16 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (4)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cel mai scump tablou din lume-32.586.600 dolari-Veneția, Canal Grande pictat de Canaletto.
Cel mai scump telefon din lume-1 milion de euro. Goldvish, model Le Millon. Din aur și piele de crocodil cu încrustații de diamante.
Cel mai scump televizor din lume-100.000 euro. Este un LCD de 100” (2,5 m), cu 160 de diamante de 20 de carate. Imagine HD.
Cel mai scump trabuc din lume-440 dolari bucata. Sunt havane cubaneze Behike.
Cel mai scump vin din lume-O sticlă de 150 ml costă 6.000 euro. Provine din podgoriile Barbara Fores. Îmbuteliat la data căsătoriei Principelui Felipe de Asturias.
Cel mai scump yacht-Alysia de 116 milioane dolari.
Să auzim de bine!

luni, 15 aprilie 2013

Schimbarea orei industriei?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că ne-a ajutat bunul Dumnezeu să mai trăim şi să prindem o schimbare de oră.
Conform comunicatului oficial, România (inclusiv românii care o populează) a trecut de la ora de iarnă la cea de vară. Lucru frumos şi înălţător, am putea spune. Iată, primăvara, natura învie, păsărelele încep să cuibărească, berzele se întorc din cele străinătăţuri, pomii înmuguresc, iar fluturii ne încântă cu pâlpâirile lor multicolore. Chiar şi noi oamenii, atât de transfiguraţi de stresul cotidian parcă revenim la viaţă. De ce să nu învie ele şi ceasurile?
Că această oră de vară nu este o decizie proprie nu ne mai miră. În fond, nu tot Comisia Europeană a fost cea care ne-a numit şi preşedintele şi nu se amestecă ea în toate problemele noastre interne? Deşi, dacă stăm să ne gândim bine, această modificare nici măcar nu este o implicare a Europei cea unită, ci o moştenire a regimului comunist de tristă amintire.
Pentru ca lucrurile să fie cât mai clare, s-au găsit oameni de ştiinţă (nu ştiu dacă englezi, pentru că ei descoperă orice, oricând, oriunde...) care au explicat populaţiei că schimbarea orei provoacă o stare de bună-dispoziţie. Desigur, după cum aţi observat şi voi, acestea nu sunt vorbe goale, buna dispoziţie apărută fiind vizibilă chiar de a doua zi, mai ales la cei care plecau buimaci şi cu noaptea în cap la serviciu.
O altă explicaţie şi justificare furnizată populaţiei României a fost aceea că această schimbare de oră este deosebit de utilă pentru atenuarea vârfului de sarcină în alimentarea cu energie electrică. Aici intrăm deja pe tărâmul tehnicii, tărm vast şi plin de termeni dintre care unii nu sunt bine înţeleşi de românii zilelor noastre. Explicaţia detaliată ne spune că, decalând ora oficială cu o oră, unităţile industriale, marii consumatori în termeni energetici, nu vor mai intra pe consum odată cu consumatorii casnici şi cele două solicitări nu se vor suprapune. Dincolo de faptul că nu înţeleg cum eu, consumator casnic voi consuma mai puţin pentru că, sculându-mă mai devreme voi aprinde lumina în casă mai devreme, iar unitatea unde lucrez îşi va începe programul la aceeaşi oră, indiferent că e de vară sau iarnă, un termen îmi este absolut necunoscut. Şi nu numai mie ci, se pare, unui număr tot mai mare de români: unităţi industriale. Ce sunt alea? Ce e aia industrie?
Să auzim de bine!

vineri, 12 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cel mai scump hotel din lume-Burj el Arab este unicul de 7 stele şi se află în Emiratele Arabe Unite. Un apartament costă pe noapte 30.000 dolari.
Cel mai scump inel din lume-5.680.000 dolari. Acesta este desenat de bijutierii Moussaieff şi are un diamant albastru de şase carate.
Cel mai scump mouse din lume-24.180 dolari. Este optic, din aur alb, roşu şi auriu cu 59 de diamante.
Cel mai scump parfum din lume-215.000 dolari. Parfumul Imperial Majesty by Clive Christian.
Cel mai scump restaurant din lume-Se află la New York. Meniul costă între 350 şi 500 dolari de persoană.
Să auzim de bine!

joi, 11 aprilie 2013

Teatrul lui Bendeac

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă mărturisesc faptul că îmi place teatrul. Inclusiv, normal, şi actorii de teatru. Şi, de ce să nu recunoaştem, merită cu prisosinţă aprecierile noastre.
Făcând o comparaţie cu actorii de film, nu putem să nu observăm ajutoarele substanţiale de care beneficiază aceştia din urmă. Sonorizarea, montajul sau unghiurile şi tehnicile de filmare pot schimba în totalitate prestaţia unui actor. Şi exemplul cel mai bun l-am auzit nu demult din gura unui june actor acum la modă pe plan internaţional, care se lăuda (culmea!) cu faptul că nu poate ţine minte nicio replică, fiind ajutat permanent. Ia gândiţi-vă puţin ce ar însemna aceasta pentru un actor de teatru.
Aşa că, nu mică mi-a fost bucuria atunci când am văzut o campanie pe Antena 1 privind readucerea teatrului la televizor. Mă şi vedeam tolănit în fotoliu şi urmărind avid cine ştie ce piesă sau cine ştie ce interpretare şi îmi ziceam: bravo lor, excelentă idee! Cu ani în urmă, dacă erai pasionat, era aproape imposibil să treacă săptămâna şi să nu vezi un spectacol de teatru la televizor. Iar diferite personalităţi au fost invitate să-şi spună părerea despre această iniţiativă, iar părerile au fost unanime în a o lăuda.
Ei, dar timpul reclamelor a trecut şi au început emisiunile de teatru mult aşteptat. Cu speranţă în suflet încerc să urmăresc primul spectacol dar, văzând distribuţia mă străbate un fior, o presimţire că lucrurile nu sunt chiar cum mi-am imaginat eu. Aşa că aştept o a doua seară de teatru, care îmi confirmă că nu mă înşelasem. Dar, îmi zic, hai să nu fiu grăbit, este o simplă întâmplare, mai aşteaptă să urmăreşti o emisiune.
Şi am aşteptat şi a treia emisiune, emisiune care nu a mai lăsat loc niciunui dubiu. Nu este teatru TV ci este Bendeac TV! Tot ce s-a popularizat despre beneficiile acestei emisiuni nu este altceva decât popularizarea numelui de Bendeac. Nu am nimic de împărţit cu junele actor care s-a lansat de pe băncile Mondenilor. Nu mă preocupă nici ieşirile sau comentariile lui pe care se străduieşte să le facă cât mai nonconformiste, ca să folosesc un eufemism. Nici faptul că apare şi în juriul unei emisiuni, deoarece nu urmăresc emisiunea respectivă pur şi simplu din acelaşi motiv: spotul publicitar este cu acelaşi Bendeac în prim plan. Şi nici alte emisiuni care văd că tot apar, avându-l pe el drept personaj principal, eroul care ţine postul în spinare. Este acelaşi motiv care mă deterrmină să nu urmăresc emisiunile muzicale ale PROTV pentru că ştiu că asta înseamnă Loredana Grozea.
Dar mi se pare exagerat ca, sub aparenţa unei emisiuni culturale, să i se facă reclamă respectivului, cu atât mai mult cu cât, din cele văzute din spectacol, actorul este specializat doar în aceleaşi strigăte şi gesturi vulgare care îl prindeau atât de bine în rolul lui Fernando, dar la care nu cred că s-a gândit Caragiale atunci când şi-a scris piesele.
Să auzim de bine!

miercuri, 10 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cea mai scumpă maşină-1.160.000 euro. Bugatti Veyron de la Volkswagen. Motor de 16 cilindri si 1001 CP.
Cea mai scumpă staţiune-Le Touessrok Resort, 5 stele, insula Mauricio. O cameră pe noapte costă 480 de euro.
Cei mai scumpi bikini-30 milioane de dolari. Au 150 de diamante şi sunt din platină.
Cei mai scumpi pantofi din lume-14.000 dolari. Sunt desenaţi de Manolo Blanhik.
Cel mai scump ceas din lume-1.000.000 dolari. Hublot Black Caviar, din aur alb cu 531 de diamante.
Să auzim de bine!

marți, 9 aprilie 2013

Doi dintr-o lovitură

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am publicat mai demult câteva postări legate de corelaţia care, după părerea mea, nu există între uciderea unui om de către un şofer şi inexistenţa unei pedepse efective. Şi mă refeream atunci, şi mă refer şi acum, nu la obişnuitul accident de maşină din care poate rezulta o persoană decedată, ci la uciderea deliberată, asumată atunci când ai încălcat cu bună ştiinţă regulile de circulaţie.
Pentru că o situaţie este atunci când şi se rupe un pivot şi loveşti cu maşina un pieton aflat pe trotuar şi o cu totul altă situaţie este când te afli la volanul unui gipoi şi depăşeşti o coloană peste linia dublă doar pentru că tu, posesor de gipoi, nu suporţi să mergi în coloană ca toată lumea.
Interesant este aici sistemul juridic românesc, sistem care a avut cea mai bună ilustrare în cazul lui Huidu. Un sistem juridic lacunar, care a stabilit şi a permis ca un şofer, care a ucis cu bună ştiinţă trei oameni să primească o pedeapsă de doi ani de puşcărie, dar cu suspendare. Şi nu este un caz singular. Cred că sunt în asentimentul vostru dacă afirm că cei doi ani cu suspendare îl lasă rece pe orice făptaş, atâta timp cât nu înseamnă nimic concret. Şi nici nu-i descurajează pe viitorii.
Al doilea lucru ciudat este că, în cele mai multe cazuri, mass media vorbeşte de beizadele. Ceea ce, mă face să cred cu cinism că numărul mare de beizadele aşa cum rezultă din statisticile Poliţiei ne reliefează fără tăgadă creşterea numărului de oameni înstăriţi în totalul populaţiei ţării.
În puţinele minute avute la dispoziţie dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, apuc să văd o ştire. O beizadea a spulberat doi tineri pe o trecere de pietoni. Bunînţeles că şoferul era beat mangă. Până aici scenariul este deja cunoscut: avem un şofer beat, avem o beizadea şi mai avem doi tineri ucişi. Reporterul ne anunţă cu o gravitate inutilă că respectivul riscă o pedeapsă de doi ani cu suspendare. Aici lucrurile au ieşit din limitele înţelegerii mele deoarece nu văd unde este riscul: ce riscă? Să fie condamnat la ceva ce nu va executa?
Dar cazul mă duce şi la o altă idee, care îmi dă fiori. Nu cumva acceste accidente în care vinovatul este pedepsit să nu efectueze nicio pedeapsă sunt forme ale unor crime perfecte? Sunt forme prin care, atunci când îţi urăşti duşmanii, îi poţi ucide fără teama de a fi pedepsit?
Să auzim de bine!

luni, 8 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cea mai scumpă Barbie-85.000 dolari. Diamond Barbie. Vestimentaţia conţine 160 diamante, iar bijuteriile sunt din aur. Design Mattel şi De Beers.
 Cea mai scumpă cămaşă din lume-25.000 de dolari. Se numeşte Eton şi este din bumbac egiptean.
Cea mai scumpă casă din lume-122 milioane de dolari. Se află în Windlesham, Anglia.

Cea mai scumpă geantă de golf-8.400 dolari. Este Damien Geante, design Louis Vuitton.
Cea mai scumpă geantă de golf-8.400 dolari. Este Damien Geante, design Louis Vuitton.
Să auzim de bine!

vineri, 5 aprilie 2013

Medicina orientală-presopunctura (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Avem zece degete (la mână). De diferite lungimi şi de diferite grosimi, toate cu diferite întrebuinţări şi cât se poate de utile. Multe lucruri putem face cu degetele, aşa că unul în plus nu strică. Haideţi să vedem despre o nouă funcţionalitate acordată degetelor noastre, presopunctura cu degetul, un remediu rapid impotriva durerilor.
Contra INTOXICATIILOR CU DROGURI ŞI MEDICAMENTEDin păcate pentru ei, chinezii s-au confruntat cu problema drogurilor cu mult înainte ca ea să apară în Occident (pentru că la noi nu a apărut, ci a fost importată). Nu e deci de mirare că ei au găsit deja un "punct" activ în tratamentul intoxicaţiilor grave cu opium şi derivaţii săi. Surprinzător este că masarea aceluiaşi punct dă rezultate şi în cazul unor dependenţe mai neaoşe, "de-ale noastre", cum sunt fumatul şi alcoolul. Iar faptul că ne putem ajuta singuri în această privinţă nu e de lepădat. Cum se procedează? Punctul atotputernic al tuturor intoxicaţiilor, numit de chinezi punctul Drogului, este situat pe partea laterală a capului, exact pe verticala care porneşte din cel mai înalt punct al urechii, la trei degete deasupra lui. Este un punct extrem de eficient, atât contra drogurilor dure, cât şi a celor blânde: opium, LSD, haşiş, medicamente, alcoolism etc. În ce priveşte darul beţiei, mai există un punct care trebuie stimulat. El se află exact în vârful nasului şi e de mare ajutor în caz de beţie. Atenţie, stimulându-l, el poate declanşa şi vomă.

Contra NASULUI ÎNFUNDATDe obicei, nasul se înfundă iarna, atunci când răcim sau în restul anului atunci când primim un pumn. Dar există şi alte afecţiuni care provoacă acest disconfort: sinuzita, coriza spasmodică, alergia la fân, care provoacă şi iritaţii oculare. Cum se procedează? Primul punct de masaj se află pe frunte, exact pe linia care trece prin mijlocul ei, deasupra locului unde începe să crească părul (dacă nu eşti chel). Se găseşte uşor prelungind rădăcina nasului în sus, în linie dreaptă, până dăm de o mică adâncitură. Se apasă şi se masează energic. Alaturi de acest punct esenţial, există alte două puncte secundare, care trebuie folosite atunci când avem o singură nară înfundată. Ele se afla chiar la baza nării. Se apasă pe punctul din dreapta pentru nara dreapta şi viceversa.
Contra PALPITAŢIILORO organ atât de complex precum este inima poate să dea, din când în când, şi rateuri, ceea ce ştiinţific se numeşte tahicardie sau brahicardie. Mai sunt şi extrasistolele, atunci când inima bate în afara ritmului ei regulat. Fireşte, interpretarea acestor anomalii se află în competenţa medicului cardiolog, dar în mare, ele se manifestă la fel, la toţi pacienţii: bătăi de inimă puternice, neregulate, întrerupte de scurte pauze, care declanşează panica, mai ales când palpitaţiile durează ore, devenind o adevărată problemă. Şi în cazul acesta, presopunctura este de mare folos, fiindcă există un punct anume care acţionează rapid. Cum se procedează? Punctul e unic şi se află sub palmă, pe pliul acesteia, spre partea degetului mic. Coborâm de la rădăcina degetului mic către îndoitura palmei şi căutăm un punct dureros, imediat sub ea, acolo unde se află o mică protuberanţă. Masajul este de mare efect. În circa 2-3 minute, practicat cu vârful degetului mare, prin apăsare cât mai puternică, întrerupe absolut sigur palpitaţiile şi tahicardia.
Să auzim de bine!

joi, 4 aprilie 2013

Mărul putred

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Presupun că cel puţin 98,43% dintre voi, cititorii acestui blog cunoaşteţi proverbul cu mărul putred. Cum care? Acela care ne spune că un măr putred strică merele bune din jur. Dar sunt convins că sunt mult mai puţini cei care s-au gândit la aria de cuprindere a procesului sau la domeniile în care se manifestă.
Ei bine, dragii mei, astăzi vom vorbi despre aceste două lucruri. Şi, pentru că timpul costă bani, vom încerca să ne referim cumulat la ambele aspecte. Şi cel mai bine o vom face cu referire la baza viitorului luminos al patriei noastre capitaliste, la copiii noştri.
Întâmplarea face să asist involuntar la o discuţie furtunoasă purtată între o mamă şi fiica din dotare. Din păcate nu am prins discuţia de la început şi nici nu am putut aştepa finalul ei (care prefigura o mică partidăde wrestling familial). Dar atât cât am auzit, mi-a fost suficient ca să înţeleg datele problemei.
Iar aceasta consta în faptul că juna elevă se considera îndreptăţită să solicite cumpărarea unei perechi de pantofi în valoare de peste 300 lei. Aparent, un părinte normal i-ar fi cumpărat unui copil normal o pereche de pantofi normali. Doar că fata prezenta o mică anomalie: avea două corijenţe. Iar răspunsul mamei făcea referire tocmai la acest aspect:
- Vrei pantofi de trei milioane şi tu ai două corijenţe? suna răspunsul mamei.
Acum, ca să fiu sincer, deşi mă consider un părinte normal, şi eu i-aş fi dat acelaşi răspuns. O legătură directă între faptă şi răsplată mi se pare de bun simţ. Atitudinea manifestată de jună faţă de singura ei obligaţie, aceea de a învăţa, nu m-ar fi îndreptăţit să o ţin desculţă sau cu pantofii rupţi, dar nici să-i cumpăr pantofi atât de scumpi.
- Bine, mamă, răspunde copila, şi Manuela are pantofi din aştia şi ea are trei corijenţe!
Ei, ce ziceţi, aţi văzut mărul putred? E copila care se certa cu mama ei? Nuuu, în niciun caz! E cumva colega ei, cea cu trei corijenţe şi pantofi de 300 de lei? Nici vorbă! E mama copilei, mamăcarenici nu se gândeşte să-icumpere copilei pantofi aşa de scumpi, în condiţiile în care ea are două corijenţe? Nici ea, cu siguranţă. Dar bine, atunci cine este? Mărul putred, sau mai bine zis, merele putrede sunt cei doi părinţi ai fetei cu trei corijenţe şi pantofi de 300 de lei.
Părinţi iresponsabili, care nu văd în faţa ochilor doar bani, care cred că totul se rezumă la bani, care cred că banii sunt un substitut al educaţiei, aceia sunt merele putrede. Orbiţi de lăcomie şi de dragostea faţă de bani, aceştia nu mai fac nicio corelaţie între corijenţele fetei lor şi valoarea lucrurilor pe care i le cumpără, omiţând cu bună ştiinţă să se întrebe:
- Dacă la trei corijenţe i-am cumpărat cadou pantofi de 300 de lei, la câte corijenţe îi voi cumpăra pantofi de 600 de lei?
Să auzim de bine!

miercuri, 3 aprilie 2013

Medicina orientală-presopunctura (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Avem zece degete (la mână). De diferite lungimi şi de diferite grosimi, toate cu diferite întrebuinţări şi cât se poate de utile. Multe lucruri putem face cu degetele, aşa că unul în plus nu strică. Haideţi să vedem despre o nouă funcţionalitate acordată degetelor noastre, presopunctura cu degetul, un remediu rapid impotriva durerilor.
Contra CRIZELOR DE FICAT
În situaţia când, după revelion sau o petrecere, ne trezim cu gura amară, cu capul greu, cu senzaţie de vomă şi ameţeli sau, în general, când ne simţim zona ficatului inflamată, putem recurge la presopunctură, nu numai la renumitul sos Worcester. Zona respectivă se află pe partea de jos a piciorului, către exterior. Cum se procedează? Se aplică palma cu degetele lipite deasupra gleznei, astfel ca degetul mic să fie deasupra osului care iese în afară. Punctul exact se află între tibie şi peroneu (la apăsare vom simţi o durere vie). Căutăm punctul identic aflat pe celălalt picior. Ambele puncte se apasă concomitent: cu degetele de la mâna dreaptă se apasă pe piciorul stâng şi viceversa. Dacă punctele au fost bine găsite, în scurtă vreme vom auzi gâlgâitul bilei care se goleşte, aşa după cum au demonstrat examenele radiografice făcute în momentul efectuării exerciţiului. De reţinut este că acest punct tratează toate afecţiunile hepato-biliare.
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Continuăm astăzi cu partea a doua a postării anterioare, o nouă serie de tratamente efectuate prin presopunctură, tratamente care, pe lângă efectele benefice mai au unul: ne scutesc de chimicalele medicamentelor.

Contra DURERILOR DE GÂT
O angină poate fi foarte gravă şi poate declanşa alte boli cel puţin la fel de grave: meningită, reumatism, boli de rinichi. Adresaţi-vă de urgenţă medicului dvs. de familie dar, până atunci, uşuraţi-vă suferinţa prin presopunctură. Cum se procedează? Punctul supus presiunii se află pe degetul mare, partea care dă către degetul arătător. Trageţi o linie imaginară pe la baza unghiei şi alta pe înălţimea ei. Punctul de acupresură se află la intersecţia celor două drepte. Daca gâtul doare pe o singură parte, masăm degetul aflat pe aceeaşi parte cu locul dureros. Daca doare tot gâtul, se masează energic ambele părţi ale unghiei, în acelaşi timp.

Contra INSOMNIEI
Ni se întâmplă ca, după o zi de muncă, când abia aşteptăm să ne luăm papucii şi să citim ziarul în fotoliul din faţa televizorului, în loc să adormim, începem să ne zvarcolim şi să ne schimbăm neîncetat poziţia fiindcă somnul nu vrea să vină. Sau mai rău, după ce ne trântim în pat şi adormim buştean, ne trezim pe la două-trei dimineaţa ca să stăm cu ochii în tavan până sună ceasul. Somnul nostru s-a dus, iar micul cinematograf personal începe să deruleze gânduri negre, de genul dacă se mai împacă Bianca cu Bote sau cât va veni întreţinerea la sfârşitul lunii. Repetate vreme îndelungată, aceste secvenţe devin grave, fiindcă se instalează mai întâi oboseala şi după aceea depresia de care deja am vorbit. Prima măsură este să nu întindem mâna după cutia cu somnifere. Se vând cu tonele pretutindeni, dar e o soluţie neinspirată. Inexorabil, insomniacul devine astfel un bolnav cronic, care forţează doza de somnifere, adăugând un drog celuilalt... Iată de ce, orice metodă susceptibilă de a antrena un somn natural e binevenită. Cum se procedează? Sunt două puncte ce trebuie masate lent. Primul se află pe extremitatea degetului al doilea de la picior, vis-a-vis de degetul al treilea. Punctul al doilea se află pe partea interioară a labei piciorului, la baza degetului mare, sub proeminenţa osoasă aflată acolo.
Să auzim de bine!

marți, 2 aprilie 2013

Ghicitoare-răspuns

Tuturor celor prezenţi, salutare!
Iată, a venit şi ziua mult aşteptată a răspunsului. Cel corect, evident. Pe care îl puteţi vizualiza mai jos. Este vorba, nici mai mult, nici mai puţin decât de ambalajul unui salam rusesc.
Erh, ce credeaţi? Că voi strica reputaţia blogului cu poze deşucheate?
Să auzim de bine!


luni, 1 aprilie 2013

Medicina orientală-presopunctura (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Avem zece degete (la mână). De diferite lungimi şi de diferite grosimi, toate cu diferite întrebuinţări şi cât se poate de utile. Multe lucruri putem face cu degetele, aşa că unul în plus nu strică. Haideţi să vedem despre o nouă funcţionalitate acordată degetelor noastre, presopunctura cu degetul, un remediu rapid impotriva durerilor.
Contra DEPRESIEI
Se estimează că în maximum douăzeci de ani va fi boala cea mai răspândită. Boala nemulţumirilor şi frustrărilor noastre. Pe nesimţite, în doar câteva zile sau săptămâni, un om plin de energie şi elan vital îşi pierde interesul pentru toate componentele vieţii: munca îl plictiseşte, familia îl oboseşte, distracţiile i se par lipsite de interes. După care, pentru că un necaz nu vine niciodată singur, urmează un şir de suferinţe fizice: senzaţie de sufocare, nod în gât, frisoane şi transpiraţie abundentă etc. Peste noi se instalează o oboseală ce apare la cel mai mic efort fizic sau intelectual. Simpla idee de a căuta o soluţie de ieşire din criză pare de neimaginat. Memoria se topeşte mai rău ca margarina, iar viaţa de familie, socială şi profesională sunt date peste cap. Prima idee este de a recurge la medicamente, în special la tranchilizante. Dar luate frecvent, ele nu numai că ne produc dependenţă, dar îşi epuizează efectul. Rezultatul e că dozele sunt sporite, se adaugă alte medicamente, care nu fac decât să accentueze starea de neputinţă. De unde şi vorba dacă niama putirinţă geaba chichirez gâlceava... Iar pentru că vorbim de presopunctură, e de la sine înţeles că o afecţiune atât de complexă, care implică întreg organismul, nu poate fi vindecată cu apăsarea pe un singur punct. Din fericire, există o serie întreagă de zone care, stimulate, aduc rapid uşurarea, fără efecte secundare nocive. Cum se procedează?
Ne întindem confortabil pe pat şi ne masăm cu degetul mare pliul palmei (locul unde se îndoaie, formând o linie) de la mâna opusă. Se începe masajul dinspre partea de unde se află pulsul (încheietură sau poignet) către exterior, prin presare, punct de punct, sau prin executarea de mici mişcări de rotaţie, apoi se procedează la fel şi în sens invers. Când obosim nu ne relaxăm, ci schimbăm mainile. Ne masăm cu vârful degetelor linia mediană care străbate stomacul, line care uneşte ombilicul cu sternul. Pentru a termina repriza de presopunctură, reperăm punctul cel mai înalt de pe creştet şi masăm energic prin mici mişcări circulare executate împrejurul său. Exerciţiile trebuie repetate de mai multe ori pe zi. rezultatul va fi o senzatie benefică de uşurare, care ne va ajuta să facem faţă cu brio crizelor de depresie.
Contra DIAREII
Pe lângă faptul că este dezagreabilă, diareea poate semnifica o afecţiune foarte gravă, mai ales prin consecinţele avute: deshidratarea şi pierderea unei mari cantităţi de elemente minerale, care pun organismul în pericol. Nici cu cauzele nu e de glumit. Dacă uneori e vorba doar de o proasta digestie sau de o infecţie pasageră, alteori de vină poate fi un agent foarte virulent, ca de pildă virusul dizenteriei sau al holerei, care are o revenire spectaculoasa în ultimul timp, mai ales în urma reformei sanitare... Chinezii izbutesc să vindece această maladie periculoasă prin simpla practicare a presopuncturii, executată pe un singur punct, dar de mai multe ori pe zi. Cum se procedează? Punctul respectiv se află la o palmă sub genunchi, uşor către exterior, la jumătatea distanţei dintre fluierul piciorului (tibie) şi peroneu. Se apasă de mai multe ori pe zi sau se masează cu mici mişcări circulare tot de mai multe ori pe zi.
Contra DURERILOR DE SPATE
Cel mai des, cu aceste dureri se confruntă persoanele care fac munci de birou şi stau mult timp aşezate pe scaun, în faţa maşinii de scris sau a calculatorului, ori cei care practică munci ce se fac stând mult timp în picioare (altfel spus, nu e sănătos nici să stăm mult în picioare, dar nici să stăm mult pe scaun). Fie că sunt dureri ascuţite, care apar brusc, atunci când ridicăm un obiect prea greu, fie că sunt cronice, ele ne otrăvesc viaţa de zi cu zi. Din fericire, şi în acest caz există un punct pe dosul palmei care, folosit, aduce repede uşurarea durerii. Cum se procedează? Punctul de acupresură se află pe dosul mâinii, în prelungirea spaţiului care separă degetul mic de inelar, în partea de sus a acestui loc, în unghiul format la întâlnirea celor două oase. Se masează prin presare sau apăsare în cerc.
Să auzim de bine!