miercuri, 29 septembrie 2010

Cine conduce Chile şi cine conduce România: scurtă comparaţie

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu timp în urmă vă făceam cunoscute părerile mele privind inexistenţa unei clase politice în România, faptul că suntem conduşi de analfabeţi fără altă calificare decât banii din teşcherea. Rezultatele le-am văzut şi le vedem zi de zi. Nulităţi ajunse parlamentari sau miniştri doar pentru că au cotizat la partid cu ocazia alegerilor emit legi care să ne conducă.
Ieri am primit un e-mail de la un prieten, mesaj care cuprindea rândurile de mai jos. Sincer să fiu, m-am bucurat şi m-am întristat în acelaşi timp. M-am bucurat pentru că, iată, a câta oară, realitatea îmi dă dreptate şi m-am întristat pentru a câta oară simţindu-mă umilit ca român. Dar nicio clipă să nu uităm că răspunderea cea mai mare ne revine nouă, cei care am votat.
Notă: mesajul conţine numele miniştrilor aflaţi în funcţie înaintea ultimei remanieri.
“Mai jos aveţi o lista cu guvernul care conduce Chile, o ţară despre care românii nu ştiu nimic. Chile n-a avut un Eminescu, un Hagi, o Nadia, un Mutu şi nici măcar un Ştefan cel Mare, deci nu merită să ne batem capul cu ea. Şi, cu siguranţă din lista de mai jos nu avem nimic de învăţat, cel mult putem râde de faptul că proştii ăştia şi-au irosit viaţa prin şcoli, în loc să fie tari în gură şi să ajungă şefi la 30 de ani, ca Ponta sau Boureanu
Vă interesează din cine este compus guvernul (de dreapta) din Chile? Cred că veţi avea parte de o mică surpriză. Cabinetul chilian cuprinde 6 economişti cu studii la universităţi de prim-rang din SUA. Majoritatea miniştrilor au fost colegi, studenţi sau profesori la Universidad Catolica.
Pentru a vă înlătura temerea că este o simplă întâmplare, am decis să vă prezint şi cabinetul anterior celui condus în prezent de Sebastian Pinera, adică guvernul (de stânga) prezidat de Michelle Bachelet Jeria.
Pentru o comparaţie facilă, am ales ca lângă fiecare ministru din cabinetul chilian să-l pun pe omologul său din România; CV-urile miniştrilor români sunt pe site-ul guvernului, pentru cine mai este curios.
Comparaţia este pe alocuri foarte haioasă, dar vă las să descoperiţi singuri şi să comentaţi, dacă simţiţi nevoia.
Era să uit! Chile ocupă locul 10 în clasamentul libertăţii economice în lume (România e departe în urmă, pe locul 63), povara fiscală totală situează cel mai dezvoltat stat sud-american pe locul 24 în lume (România încheie plutonul mondial pe locul 108), iar cheltuielile guvernamentale reprezintă mai puţin de 19% din PIB.
Guvern actual
• Preşedinte (şeful guvernului): Sebastian Pinera. A studiat la Pontifical Catholic University of Chile unde a absolvit cu una din cele mai mari note din istoria universităţii. Doctor în economie la Harvard University. Averea sa este estimată la 1 miliard de dolari (mogul de televiziune)
- în România: Traian Băsescu şi Emil Boc
• Ministru de finanţe: Felipe Larrain. Doctor în economie la Harvard University şi profesor la Harvard unde este co-autorul manualului de economie împreună cu Jeffrey Sachs
- În România: Sebastian Vlădescu
• Ministrul economiei: Juan Andrés Fontaine Talavera. Master în economie la University of Chicago, a fost Visiting Professor la UCLA
- În România: Adriean Videanu
• Ministrul coordonării: Cristián Larroulet Vignau. Master la University of Chicago. A fost visiting researcher la University of California, San Diego
- În România: -
• Ministrul de interne: Rodrigo Hinzpeter Kirberg. Este profesor universitar şi a profesat avocatura la Simpson Thacher & Bartlett in New York
- În România: Vasile Blaga
• Ministrul planificării: Felipe Kast Sommerhoff. Doctor în Politici publice la Harvard University
- În România: Elena Udrea
• Ministrul educaţiei: Joaquín Lavín Infante. Master la University of Chicago
- În România: Daniel Funeriu
• Ministrul muncii: Camila Merino Catalán. MBA la MIT
- În România: Mihai Şeitan
• Ministrul lucrărilor publice: Hernán de Solminihac Tampier. Doctor în inginerie la University of Texas şi profesor universitar
- În România: -
• Ministrul agriculturii: Marigen Hornkohl. Master în istorie la Heidelberg University în Germania
- În România: Mihail Dumitru
• Ministrul transporturilor: Felipe Morandé Lavín. Doctor în economie la University of Minnesota, a fost Director of the post-graduate Program in Economics at ILADES/Georgetown University
- În România: Radu Berceanu
• Ministrul comunicaţiilor: Ena von Baer Jahn. Doctor în ştiinţe politice la Universitatea din Aachen în Germania
- În România: Gabriel Sandu
• Ministrul energiei: Ricardo Raineri Bernain. Doctor în economie la University of Minnesota, Visiting Professor la MIT şi University of Minnesota
- În România: -
• Ministrul de externe: Alfredo Moreno Charme. MBA la University of Chicago
- În România: Teodor Baconschi
• Ministrul sănătăţii: Jaime Mañalich Muxi. A studiat medicina la McMaster University în Canada
- În România: Cseke Attila
• Ministrul minelor: Laurence Golborne Riveros. Studii la Northwestern University şi la Stanford University
• Ministrul justiţiei: Felipe Bulnes. Master în Drept la Harvard University
- În România: Cătălin Predoiu
Fostul guvern
• Preşedinte (şeful guvernului): Michelle Bachelet Jeria. Doctor, cu studii postuniversitare în ştiinţe militare. Vorbeşte 5 limbi: spaniolă, portugheză, franceză, engleză, germană
- în România: Traian Băsescu şi Emil Boc
• Ministru de finanţe: Andrés Velasco. Doctor în economie la MIT, profesor la Harvard University. A studiat relaţii internaţionale la Yale University şi economia la Columbia University
- În România: Sebastian Vlădescu
• Ministrul economiei: Hugo Lavados. Master în economie la Boston University, profesor universitar de economie
- În România: Adriean Videanu
• Ministrul de interne: Edmundo Pérez Yoma. A absolvit Washington University
- În România: Vasile Blaga
• Ministrul apărării: Francisco Vidal. Profesor universitar de istorie
- În România: Gabriel Oprea
• Ministrul planificării: Paula Quintana. Sociolog
- În România: Elena Udrea
• Ministrul educaţiei: Mónica Jiménez. A obţinut o bursă Fullbright în 1981, este profesor universitar în Chile şi Visiting Professor la mai multe universităţi din SUA
- În România: Daniel Funeriu
• Ministrul muncii: Claudia Serrano Madrid. Doctor în sociologie la Paris. Master în administraţie publică. Este profesor universitar
- În România: Mihai Şeitan
• Ministrul lucrărilor publice: Sergio Bitar. Master în Economie la CEPR în Franţa şi master în economie la Harvard University
- În România: Radu Berceanu
• Ministrul agriculturii: Marigen Hornkohl. Master în istorie la Heidelberg University în Germania
- În România: Mihail Dumitru
• Ministrul comunicaţiilor: René Cortázar. Doctor în economie la MIT
- În România: Gabriel Sandu
• Ministrul energiei: Marcelo Tokman. Doctor la University of California, Berkeley”
Acesta a fost mesajul. Vă las să judecaţi singuri proporţiile haznalei în care ne bălăcim cu aere trufaşe...
Să auzim de bine!

marți, 28 septembrie 2010

Meşterul de chei

CheieTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Uşa de la intrarea în apartament este prevăzută cu două încuietori: una este clasică şi banală, cealaltă necesită o cheie ceva mai deosebită, un fel de semicilindru cu nişte tăieturi laterale. Toţi membrii familiei avem setul complet. Întâmplarea face ca să îmi stric exemplarul meu de cheie specială. “Nicio problemă” îmi zic, “voi merge la un atelier şi îmi voi face un duplicat”. Zis şi făcut. Încep să colind centrul vechi al Bucureştilor ştiind că acolo există un adevărat zăcământ de asemenea ateliere, unul mai dotat ca altul, cu firme care mai de care mai pompoase. Intru în primul atelier. După saluturile de rigoare, scot cheia şi i-o arăt meşterului.
- A, nu putem, răspunde el după o examinare sumară.
- De ce? insist eu.
- Are o formă specială.
- Păi, tocmai de aia am venit aici. Altfel mă duceam la ambulantul din piaţă.
- Da, dar noi nu avem menghine pentru ea.
- Şi eu ce fac?
- Încercaţi la alt atelier.
Şi dispare după o draperie. Rămân câteva secunde în expectativă, după care decid să-mi continui peregrinările. Ceea ce şi fac. Pornesc şi nu peste mult timp, dau de un alt atelier. Intru, salut, arăt cheia şi aştept verdictul.
- A, nu putem.
Deja încep să mă obişnuiesc cu răspunsul. Insist:
- Dar am nevoie de cheie.
- Şi eu ce să fac?
- Cum ce să faceţi? Îmi faceţi un duplicat.
- Îmi pare rău, nu avem tijă de dimensiunea asta.
Plec cu moralul la pământ spre un alt atelier. Firma îl anunţă ca fiind universal. Intru, salut, scot cheia şi aştept. Omul se uită abulic la ea, eu mă uit la el şi nimic nu se întâmplă. După câteva secunde glăsuieşte:
- Ce e cu ea?
- Cum ce e cu ea? Am nevoie de una bună.
Meşterul lui Papuc dă din cap a negaţie.
- Cum adică? N-o puteţi face?
- Exact.
- Domnule, uite care e situaţia: eu am nevoie de cheia asta. Matale o faci, îmi spui cât mă costă şi eu îţi dau banii. Fără tocmeală!
- Da, înţeleg, dar tot nu o putem face.
- De ce?
- Nu avem pietre de polizor pentru şanţurile astea.
Plec supărat pe lume, pe chei şi pe chelari. Aşa ceva nu se poate. Să îl rogi să-i dai bani şi să nu vrea! După douăzeci de ani de capitalism original! Ajung acasă frământat de tot felul de idei. Mă schimb în haine de lucru, caut prin cutiile de vechituri şi găsesc o tijă din alamă folosită la fixarea covoarelor pe scări. Nu ştiu de când şi de unde o am, dar e doar puţin mai groasă decât cheia mea. Cu şublerul lângă mine şi cu un set de pile chinezeşti la îndemână încep s-o ajustez. Întâi o aduc la diametru, apoi încep să pilesc uşor, uşor tăieturile pentru căţei, măsurând tot timpul. După aproximativ o oră de muncă reuşesc s-o fac identică cu originalul. Rup capătul cheii vechi cu patentul, fac un şliţ în tijă şi o lipesc cu ciocanul de lipit de capătul astfel obţinut. Cheia funcţionează ireproşabil şi azi. Dar ori de câte ori o văd, mă întreb:
- Oare de ce oamenii ăia, mult mai pricepuţi ca mine, nu au vrut s-o facă? Şi încă pe bani buni...
Să auzim de bine!

luni, 27 septembrie 2010

Ce tip de temperament aveţi? (3)

TestTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Temperamentul FLEGMATIC
P. Grieger îl numeşte impenetrabil din cauza foarte reţinutei exteriorizări a vreunei emoţii. Realitatea este (aşa cum adesea emotivii nu sunt în stare să înţeleagă) că permanenta stăpânire de sine, care vă caracterizează, poate ascunde ca la oricare alt om o mare varietate de trăiri şi imbolduri. Ceea ce contrariază în autocontrolul dumneavoastră este originea sa gândită şi voită. Echilibrul, răbdarea, voinţa, meditaţia, care sunt în general calităţile temperamentului dumneavoastră, au reprezentanţi remarcabili ca: Charles Darwin, Pierre Curie, George Washington, Berthelot, Lavoisier, Franklin sau Kant.
Autoreconstrucţia logică şi voluntară pe care v-o atribuie psihologia maschează adesea o emotivitate destul de puternică. Mulţi flegmatici se apropie de pasionaţi sau sunt pasionaţi care au reuşit să-şi impună un puternic autocontrol. Datorită acestei obiectivităţi, temperamentul dumneavoastră refuză să vă determine să vă angajaţi în vreo acţiune înainte de a fi avut suficient timp să observe şi să aprecieze prudent şi distant. De aici, o serie de ocazii în care “pierdeţi trenul” - la figurat desigur, niciodată la propriu.
Pentru dumneavoastră totul se traduce în probleme care trebuie cântărite şi rezolvate pe baza unor reguli şi legi generale. Din cauza economiei de mijloace, păreţi adesea mai puţin activi, iar unii vă pot considera chiar leneşi, ceea ce nu este cazul.
Temperamentul dumneavoastră se caracterizează şi prin timpuria aparenţă adultă. Despre Lavoisier un biograf remarca: “la douăzeci de ani era un bărbat în toată firea, n-a avut tinereţe”. În copilărie este probabil că aţi fost liniştit şi serios, nici entuziast, dar nici negativist, de obicei atent, ascultător, adaptabil la un colectiv, dar puţin comunicativ. Este interesantă tendinţa pe care o aveţi, de a vă elimina din comportare orice nu ar avea vreun scop sau explicaţie.
Aproape puteţi fi recunoscut de oricine după formula preferată: “Este logic” sau “Nu este logic”.
Temperamentul AMORF
Slăbiciunea temperamentului dumneavoastră se manifestă pregnant în situaţiile critice. Altfel reprezentanţii acestui temperament nu se divulgă şi se recomandă mai degrabă prin ceea ce au pregnant: mobilitate şi echilibrare.
În condiţii de lucru neprimejdioase, nealarmante, cei cu temperamentul amorf acţionează normal şi chiar dovedesc răbdare, spirit de analiză detaliată, conştiinciozitate.
Revenind la temperamentul dumneavoastră, trebuie să-l diferenţiem de cel melancolic prin plasticitatea sa mare şi prin legătura directă cu realitatea imediată. De aici şi constatarea că viaţa dumneavoastră depinde în cea mai mare măsură de mediul în care trăiţi, de educaţie, şcoală, locul de muncă. Potrivit părerii lui Scheldon, sunteţi prin excelenţă omul pe care îl defineşte şi îl determină meseria pe care o are.
Reprezentanţii temperamentului amorf se pot remarca prin rezultatele excelente atunci când îşi descoperă şi folosesc vreo aptitudine specială. Este cazul fabulistului La Fontaine sau al celebrului actor Alec Guiness. De altfel, mulţi actori aparţin acestui tip de temperament datorită plasticităţii şi rezonanţei lor înnăscute.
Principala resursă prin care vă puteţi depăşi inhibiţiile este inteligenţa. Problema este să puneţi în aplicare concluziile juste la care ajungeţi. La temperamentul dumneavoastră trebuie precizat mai mult ca oriunde, caracterul lui psihic. Mulţi cred că un temperament slab înseamnă neapărat un fizic plăpând şi o apariţie palidă.
Nimic mai greşit. Această caracteristică a temperamentului dumneavoastră se referă nu atât la resurse cât la economia de energie, deoarece nu sunteţi lipsit de robusteţe, de forţă şi rezistenţă fizică, capabil fiind de numeroase rezultate sportive. De altfel, mulţi amorfi îşi aleg ocupaţia de profesor de sport, căci sunt asemănaţi cu un motor care demarează lent şi are nevoie de mult carburant şi scântei puternice.
Accentuăm: căutaţi aceste scântei la cei din jur. Căutaţi profesiuni în care impulsul spre activitate să vină de la alţii, fie prin organizare disciplinată, cum este armata, fie prin contactul cu un public permanent şi variat care să vă ceară să acţionaţi, cum sunt actorii şi profesorii.
Sociabil, conciliant (poate superficial), vă va fi uşor să vă adaptaţi. Probabil că marea confruntare pe care trebuie să o aveţi pentru a realiza ceva în viaţă va fi împotriva celui mai mare duşman pe care îl aveţi - comoditatea.
Temperamentul MELANCOLIC
Nonemotiv, inactiv, interiorizat şi având tendinţe să amâne totul, melancolicul se hotărăşte greu să acţioneze. Ca şi temperamentul nonşalant, temperamentul dumneavoastră a fost multă vreme neglijat şi greşit înţeles de caracterologi.
Este de remarcat că temperamentul dumneavoastră este opus simetric celui coleric. Lipsit de multe dintre calităţile acestuia, melancolicul are în schimb altele. Trebuie să vă spunem că pentru temperamentul dumneavoastră este mai mult ca oriunde adevărată constatarea că nu există trăsături psihologice înnăscute bune sau rele prin sine, ci orice trăsătură devine utilă, valoroasă sau dăunătoare în funcţie de educaţia şi autoeducaţia responsabilă.
Să menţionăm câteva aspecte negative ale temperamentului dumneavoastră. În primul rând tendinţa de a se strecura neobservat, de a se confunda cu decorul. Apoi, caracterul ascuns, închis, care de multe ori este cauza lipsei de înţelegere a celor din jur. Un al treilea dezavantaj pe care mulţi psihologi îl consideră principal este înclinaţia spre o reverie neconstructivă, care se rupe de realitate.
Totuşi aceste scăderi îşi găsesc antidotul în acelaşi mare catalizator al valorii umane care este de fapt pentru toţi oamenii, indiferent de orice clasificare temperamentală, inteligenţa, participarea socială şi munca.
Să auzim de bine!

duminică, 26 septembrie 2010

Ce tip de temperament aveţi? (2)

TestTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Temperamentul SENTIMENTAL
Să începem cu o precizare: împărţirea antică a lui Hyppocrate, cuprinzând temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic are tendinţa să vă repartizeze în categoria melancolicilor. După o apreciere superficială un om sentimental este considerat adesea melancolic.
Nimic nu este mai greşit decât să considerăm sentimentalul un temperament slab. Bănuim că nici dumneavoastră nu aţi accepta această tipologie şi v-aţi considera undeva la mijloc, între celelalte temperamente.
În realitate aveţi o trăsătură care nu este deloc slabă - emotivitatea. Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viaţă interioară de o bogăţie care respinge epitetul slab. Dovada este dată de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel încât s-a ajuns la concluzia că sentimentalii prezintă un număr aproape infinit de varietăţi care nu se lasă reduse prea uşor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastră este “frate” cu tipul nervos, de care îl aproprie şi carenţa de energie. Citind descrierea “nervosului” aţi găsit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. În ciuda acestor puncte comune, cele două firi sunt adesea în contradicţie: dacă “nervosul” rămâne un veşnic adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curând un permanent copil fragil şi sensibil. Dacă nervosul are uneori tendinţa să fie egoist, sentimentalul este mai curând egocentric, în sensul că pentru dumneavoastră tot ce se petrece în jur apare ca o problemă personală.
Ceea ce vă deosebeşte cel mai mult de nervos (şi vă aproprie de pasionat şi flegmatic) este desfăşurarea în timp a vieţii sufleteşti. Trăiţi mai curând în trecut şi în viitor decât în prezent. Vi se poate reproşa că nu ştiţi să uitaţi. Sensibil şi tentat spre autoanaliză, chiar dacă nu vă place, din teamă sau din rezervă, să vă destăinuiţi altora, vă supuneţi unei continue autoaprecieri, din păcate adesea subiective.
Vă cunoaşteţi mai bine slăbiciunile decât forţele. Pentru dumneavoastră principala problemă este voinţa, depăşirea acelei nesiguranţe, a neîncrederii în sine, care vă este proprie. Există o mare contradicţie între idealurile pure şi perfecte pe care le aveţi şi acest sentiment de neputinţă (de altfel nerealist). Mulţi sentimentali manifestă o resemnare anticipată, având o adevărată fascinaţie a eşecului, subtil exprimată în zicala populară: “mai bine un sfârşit cu spaimă, decât o spaimă fără sfârşit.
Pentru că am început prin a descrie temperamentul dumneavoastră, aşa cum se manifestă în special în adolescenţă, trebuie să mai notăm subiectivitatea dumneavoastră analitică - atenţia excesivă pe care o aveţi pentru amănunte - astfel încât adesea “din cauza copacilor nu vedeţi pădurea”, timiditatea şi nehotărârea paralizantă pe care o simţiţi atunci când trebuie să acţionaţi.
Despre sentimentali se spune că, spre deosebire de nervoşi, care încep mereu şi nu termină niciodată, ei se pregătesc mereu şi nu încep niciodată.
O trăsătură interesantă a temperamentului dumneavoastră este reacţia la situaţiile grave. Paradoxal, în timp ce micile neplăceri şi piedici vă tulbură profund, atunci când obstacolul sau pericolul devine clar şi nu mai poate fi amplificat prin imaginaţie, reacţionaţi cu mult echilibru şi curaj. Menţionăm acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor i-au uimit de multe ori pe cei din jur şi au fost chiar relatate de scriitori.
Temperamentul COLERIC
Asemenea pasionaţilor, flegmaticilor şi sangvinicilor, şi temperamentul dumneavoastră este considerat puternic. Vă caracterizează în esenţă trei trăsături: o emotivitate puternică, multă energie şi o mare legătură cu prezentul.
La coleric dialectica interioară este mai puţin utilă. El este tentat atunci când nu reuşeşte ceva să schimbe mai curând obiectele sau situaţiile din jurul său, decât pe el însuşi. O altă trăsătură peste care psihologii vă recomandă insistent să treceţi este cea sintetizată într-o expresie caracteristică pentru dumneavoastră: “sunt aşa cum sunt şi trebuie să mă luaţi ca atare”, trăsătură excelent exprimată în celebrul “dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” al lui Alexandru Lăpuşneanu.
Desigur, nu este nimic rău în faptul că, foarte natural, aveţi iniţiativa şi conduceţi grupul în care vă aflaţi. Necazurile apar atunci când datorită firii dumneavoastră prea aprinse, impulsive, prea puţin controlate, mai ales în adolescenţă, vi se întâmplă să faceţi gafe sau să întreceţi măsura.
Temperamentul dumneavoastră are o mare calitate: căldura, uşurinţa cu care vorbiţi cu oamenii, reconfortante chiar şi pentru temperamentele mai reci (flegmaticii, nonşalanţii, melancolicii).
Altfel, o trăsătură importantă a temperamentului coleric este valoarea mare acordată acţiunii. Psihologia şi literatura de specialitate au descris de multe ori destine tumultoase ale unor colerici ca Beaumarchais sau Hemingway, care au avut tendinţa să trăiască mai multe existenţe, să cunoască tot, să realizeze tot.
Alţi colerici, deşi excelent dotaţi, au realizat foarte puţin, fiindcă n-au reuşit să se restrângă doar la câteva domenii. “Strunit” prin educaţie şi integrare în colectiv, temperamentul dumneavoastră se îndulceşte şi devine mai stabil şi mai înţelept.
Temperamentul PASIONAT
Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei forţe: afectivitatea puternică, activitatea intensă şi tenacitatea.
Dacă nu se poate vorbi despre superioritatea prin definiţie a unui temperament, se poate spune despre cel pasionat că este cel mai intens. Ceea ce iese în evidenţă la dumneavoastră este intensitatea dramatică şi concentrarea trăirilor. Marii pasionaţi ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Louis Pasteur, au vrut “totul”. Spre deosebire însă de temperamentul coleric, pasionaţii intuiesc că nu pot ajunge departe decât stabilindu-şi o direcţie unică, mergând în profunzime. De aceea se spune că pasionatul preferă absolutul totalităţii.
Pentru că am început descrierea cu superlative şi pentru că nu dorim să vă măgulim gratuit amorul propriu, vă precizăm că pasionat nu înseamnă cu tot dinadinsul “genial”. Prea de multe ori unii pasionaţi nu se realizează, sau nu creează nimic, pentru că nu îşi îndreaptă forţele spre direcţii sociale utile.
Este un temperament echilibrat. Echilibrul dumneavoastră este însă scump plătit, fiind, după cum vă daţi şi singur seama, rezultatul unui efort de “strunire a tensiunilor” pe care vi le produc emotivitatea intensă şi dorinţa de a realiza cât mai mult. Din cauza acestor presiuni interioare, diferenţele de comportare, de personalitate între reprezentanţii temperamentului dumneavoastră sunt foarte accentuate.
Caracterologii francezi consideră că pasionaţii se manifestă de la singurătatea cea mai abstractă şi nedreaptă până la un adevărat model de echilibru şi sociabilitate în funcţie de gradul lor de interiorizare. În orice caz, ceea ce sunteţi la maturitate, găsirea unei vocaţii, depinde în cea mai mare măsură de ceea ce psihologii numesc “dialectica personală”, modul în care vă construiţi conştient şi voluntar o personalitate faţă de care aveţi toată răspunderea. Este motivul pentru care autoaprecierea acelor “lucruri pe care nu le cunoaştem despre noi înşine, sau dacă le bănuim ne este frică să le afirmăm cu certitudine”, constituie o adevărată datorie a temperamentului dumneavoastră.
Ca şi pentru sentimentali, trecutul, copilăria, amintirile au o mare importanţă pentru dumneavoastră. Puterea de muncă şi dorinţa de activitate vă orientează însă mai mult spre viitor, pentru că trăiţi mai mult pentru viitor. Napoleon spunea: “am trăit totdeauna cu un avans de doi ani”.
Cei mai activi reprezentanţi ai temperamentului pasionat au o obsesie a folosirii timpului care curge prea repede, supraîncărcându-şi zilele, scurtându-şi nopţile, renunţând la tot în favoarea muncii care îi pasionează. Pasteur remarca: “un singur lucru poate fi interesant - munca”.
O trăsătură negativă spre care este posibil să tindeţi e duritatea, neglijenţa faţă de oamenii cu care veniţi în contact. Uneori vi se reproşează individualismul, izolarea de cei din jur sau, dimpotrivă, tendinţa de a-i domina, de a spune “eu” în loc de “noi”. Adevărul este că oricât de multă energie, fermitate şi independenţă aţi avea, în afara colectivului nu puteţi realiza nimic viabil.
O ultimă remarcă despre dragoste. Caracterologii vă avertizează asupra tendinţei de a reacţiona după cum urmează: “îi dăruiesc celui iubit (celei iubite), toată viaţa mea”, ceea ce se poate traduce şi în: “îl (o) oblig să trăiască numai viaţa mea, nu şi pe a sa proprie, pe care eu oricum nu o înţeleg”. Pasionaţii vor să facă fiinţei iubite tot binele sau, dacă nu se poate aşa, tot răul de care sunt în stare.
Poate că principala primejdie a temperamentului dumneavoastră, atât de dotat, este excesul, fie în muncă, fie în familie, în relaţiile din societate, cu oamenii de care aveţi mare nevoie, iar principala cale spre succes este modestia, deschiderea spre lume şi spre oameni.
Temperamentul SANGVINIC
Temperamentul dumneavoastră a fost mult timp considerat, şi nu întâmplător, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate susţinută, reacţionând prompt la realităţile înconjurătoare şi, în general, echilibrat, nu vă remarcaţi de obicei ca având deosebite probleme psihologice. Aceasta explică şi interesul mai redus al temperamentului dumneavoastră pentru investigaţii de tipul acestui test.
Psihologii sunt de obicei de acord că principala dumneavoastră calitate este bunul simţ, care vă face să vă bucuraţi de viaţă şi să nu aveţi dificultăţi în relaţiile cu oamenii pe care ştiţi să-i luaţi aşa cum sunt, punând foarte rar la inimă micile conflicte pe care, de altfel, aveţi priceperea să le transformaţi în jocuri.
Aparţinând unui tip care ştie să se exteriorizeze fără să se aprindă şi să-şi piardă controlul, sociabil şi plin de respect faţă de normele, vă remarcaţi în sens pozitiv, dar şi negativ prin abilitatea de a manevra oamenii şi lucrurile în propriul interes. Caracterologii remarcă tendinţa tipului dumneavoastră de a pune la punct o “tehnică a reuşitei” bazată pe experienţă, sau reţete de care ştiţi să nu vă îndepărtaţi, obţinând maximum de confort material şi moral.
Ar fi totuşi o eroare să transformăm normalitatea într-o vină şi dorinţa justificată a oricui de a trăi mereu mai bine şi fără conflicte în oportunism. Nenumăratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux, Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin să demonstreze încă o dată că nu există temperamente negative sau pozitive şi că în nici un caz personalitatea conştientă şi responsabilă a unui om nu poate fi explicată prin integrarea pasivă a unui “dat” înnăscut. Reţinând aceste precizări, putem aminti în continuare dintre observaţiile referitoare la temperamentul sangvinic, aptitudinea de a păstra din viaţă ceea ce este plăcut, amical, util şi de a neglija pur şi simplu lucrurile neplăcute, dar evitabile. “Fugi de rele, cruţă-ţi mâhnirile, nu duce ştirile rele şi nu le primi”, spune Gracian într-o viziune tipic sangvinică.
Trăind activ, muncind eficient, fără grabă, cu optimism şi prudenţă, deschis spre orice experienţă utilă şi agreabilă, rezistent şi echilibrat, sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca orice temperament şi acesta are însă dezavantajele sale, cum ar fi adaptabilitatea rapidă, bună pentru activităţi creatoare poate să nu mai fie valoroasă în relaţiile cu oamenii şi îndeosebi în ordinea morală.
Modul în care stabiliţi relaţiile cu oamenii este piatra de încercare a posibilităţii şi voinţei dumneavoastră de a dezvolta şi perfecţiona o personalitate multilaterală care să se identifice comunităţii umane.
Să auzim de bine!

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Noapte de vară

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Stau în genunchi în iarba din faţa casei şi nu mă mai satur privind. S-a lăsat noaptea şi o Lună uriaşă s-a ivit de după dealuri. Lumina ei bogată poleieşte totul cu argint, iar răcoarea nopţii încarcă frunzele cu minuscule lacrimi de brumă. Văd bolta cerului atât de aproape încât îmi vine să o ating. Cerul, de un albastru închis, aproape negru, e împodobit cu miliarde de străluciri reci şi tremurătoare. Pământul Ardealului odihneşte sub picioarele mele şi în ochii mei umezi de emoţie strălucesc toate luminile lumii.
E minunată priveliştea, aşa cum se văd toate acoperite de argint. Pomii sunt poleiţi cu argint, iarba e poleită cu argint, spinările puternice ale dealurilor din jur sunt poleite cu argint. Până şi Nicu, paznicul nostru patruped, pare turnat din argint. Întind mâinile în faţă şi mâinile mele de argint cuprind tot orizontul. Sunt omul de argint, într-o lume de argint, respirând un aer de argint.
Dealurile molcome mă ţin în poala lor, iar aburi timizi se ridică din pârâul care trece prin spatele curţii. E linişte şi pace aici, în comuna unde copilăresc. Ici şi colo se mai aude lătratul vreunui câine mai harnic. E atât de linişte încât îi aud respiraţia Margaretei, purcica noastră cea voinică. În coteţul păsărilor, câte o găină mai nemulţumită cârâie la vreo surată pentru un loc mai bun.
Aerul miroase a viaţă, a iarbă umedă şi a fân. Din când în când, câte o pală de vânt aduce mirosul hornurilor de pâine caldă şi foc de lemne. Continui să stau şi să privesc în jur, să simt natura prin toţi porii. Să mă umplu de viaţă, de aer şi de curăţenie. Văd cu coada ochiului umbra de argint a tatii. Iese pe prispă, mă vede şi coboară spre mine. E înalt tata, dar aşa cum stă acum în lumina Lunii, îmi pare un Titan al pământului. Singur, singurel mi-am meşterit o lunetă dintr-un tub făcut din mai multe foi de hârtie suprapuse şi răsucite şi un altul mai mic din plastic. La capete am reuşit să ataşez câte o lentilă, una mai mică şi una mai mare, zgâriate şi ca vai de ele, dar de care sunt foarte mândru. Tata se apropie, se lasă în genunchi lângă mine şi mă mângâie cu palma lui din argint, mare şi bătătorită.
- Copile, mai stai?
- Da, tată. Vreau să privesc Luna cu luneta.
Şi îi arăt luneta mea, poleită şi ea cu argint. O ia, o admiră şi o duce la ochi.
- Copile, tu chiar ai făcut o lunetă, îmi spune el râzând în timp ce priveşte Luna.
Îmi dă luneta şi am ocazia să îi ating mâinile care au lucrat şi au făcut atâtea şi un fior mă străbate. Sunt lângă tatăl meu şi Luna ne priveşte invidioasă pentru că e singură acolo, sus pe cer. Îndrept luneta spre Lună şi respiraţia mi se taie când văd cât de mare este. Tata îmi susţine mâna pentru ca tremuratul braţelor să nu îmi strice imaginea. E puternic tata, sunt puternice mâinile lui din argint.
Rămânem aşezaţi în iarbă lipiţi unul de altul fără să spunem un cuvânt. Respirăm aerul nopţii şi ne dăm luneta unul altuia pe tăcute. Oare cât poate sta un copil lângă tatăl lui? mă fulgeră un gând timorat că s-ar putea ridica şi pleca.
- Copile! Priveşte! spune tata şi se întoarce brusc arătându-mi cerul cu mâna.
Mă întorc şi rămân mut de uimire. Din înălţimile cerului atârnă unduind lin faldurile unei aurore boreale! Este un fenomen unic pentru aceste locuri şi noi avem norocul să-l admirăm. De la un orizont la altul faldurile îşi schimbă culorile pe toată înălţimea lor, luminând această parte a cerului în culori ireale. Ne ridicăm şi rămânem ţinându-ne de mână, nemişcaţi şi fără să clipim de frică să nu tulburăm minunea.
Şi o minune a fost viaţa alături de tatăl meu până când, într-o zi de septembrie, sufletul lui s-a contopit cu luminile aurorei boreale. Anul nu contează pentru că nu putem măsura eternitatea.
Să auzim de bine!

Ce tip de temperament aveţi? (1)

TestTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ehe, dragii mei, a trecut cam mult timp de când nu v-am mai propus un test. Iată, acum vă ofer unul zdravăn, care se întinde pe lungimea a trei zile. Dar merită!
Alegeţi câte o afirmaţie, care vă caracterizează, din cele 21 de grupe de mai jos, fie A, fie B. Nu alegeţi afirmaţia care aţi dori să vă caracterizeze, ci pe aceea care vi se potriveşte cel mai mult, întrebându-i la nevoie pe cei care vă cunosc. Dacă această condiţie nu este respectată, chestionarul va da rezultate greşite.
1. A. Sunt foarte impresionat chiar de lucruri mărunte.
B. Sunt tulburat numai în situaţii grave, deosebite.
2. A. Mă entuziasmez şi mă indignez din nimic.
B. De obicei, iau lucrurile aşa cum sunt, păstrându-mi calmul.
3. A. Când vorbesc, în general mă aprind şi ridic vocea.
B. Obişnuiesc să vorbesc calm, aşezat, fără grabă.
4. A. Trec adesea fără motiv de la bucurie la tristeţe şi invers.
B. Am o dispoziţie egală. Îmi văd de treabă, fără să iau în considerare atmosfera care mă înconjoară.
5. A. Uneori de emoţie mă pierd, sunt ca şi paralizat.
B. Aşa ceva nu mi se întâmplă. Fac faţă oricărei situaţii.
6. A. O ironie mă doare într-atât, încât pur şi simplu amuţesc.
B. Cuvintele nu au mare importanţă pentru mine deoarece eu apreciez numai faptele.
7. A. La cinematograf trăiesc din plin ceea ce se petrece pe ecran, mă agit, sunt emoţionat, râd sau plâng.
B. Filmul este un simplu joc de umbre pe pânză. Uneori mă distrează, alteori nu, dar atât.
8. A. Când am timp liber, mă odihnesc, dorm etc..
B. În timpul meu liber studiez, muncesc sau fac sport.
9. A. Fac în general eforturi ca să trec de la gând la faptă.
B. Este de ajuns să doresc ceva ca să trec imediat la fapte.
10.A. Decât să fac multe lucruri simple, mai bine gândesc mult, corect şi realizez puţin.
B. În general inventez şi organizez mereu câte ceva.
11.A. În general nu îmi asum riscul. Sunt tentat să ocolesc, să amân, să aştept, deoarece multe se rezolvă de la sine.
B. Atunci când am hotărât ceva, nu dau înapoi indiferent de piedicile întâlnite.
12.A. Fără motive întemeiate nu întreprind nimic. Ar fi o oboseală inutilă.
B. Sunt mereu ocupat. Mă enervează să stau şi să nu fac nimic.
13.A. Prefer să privesc un joc decât să particip la el.
B. Îmi place mai mult să particip la un joc decât să privesc.
14.A. Obosesc foarte repede chiar şi atunci când îmi place munca pe care o fac.
B. Am multă putere de muncă, sunt rezistent la efort.
15.A Încep multe lucruri, însă ele rămân adesea neterminate.
B. Concep planuri pe termen lung şi în timp le realizez.
16.A. Îmi schimb adesea părerile atunci când descopăr lucruri neaşteptate, necunoscute.
B. Sunt foarte constant în simpatiile şi antipatiile mele.
17.A. Necazurile reuşesc să le depăşesc repede.
B. Rămân marcat, supărat toată ziua şi chiar mai mult atunci când am un necaz.
18.A. Şi viitorul este important însă eu trăiesc în prezent.
B. Prezentul înseamnă prea puţin faţă de trecut şi viitor.
19.A. Când sunt supărat izbucnesc şi mă descarc.
B. Supărările nu se pot descărca. Le aduni în tine şi le suporţi.
20.A. Mă plictisesc lucrurile şi fenomenele cunoscute, prefer schimbarea.
B. Am multe obiceiuri exacte la care ţin mult. Nu-mi place necunoscutul.
21.A. Firea mea deşi deschisă, este un permanent şir de surprize.
B. Este greu să mă cunoască cineva bine, fiind o fire reţinută, interiorizată.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Număraţi de la punctul 1 la 7, câte răspunsuri aţi ales cu notaţia “A” şi câte cu “B”. Dacă aveţi cel puţin patru de “A” sunteţi emotiv. La cel puţin patru răspunsuri “B” sunteţi nonemotiv.
De la punctul 8 la punctul 14 număraţi la fel câte răspunsuri “A” şi “B” aţi ales. Cel puţin patru “A” înseamnă nonactiv. Cel puţin patru “B” înseamnă activ.
Dacă pentru punctele 15 până la 21 aţi ales mai mult de patru “A” înseamnă primar, iar minim patru “B” înseamnă secundar.
Din combinarea celor şase variante se obţin următoarele tipuri temperamentale:
Emotiv + Nonactiv + Primar = NERVOS
Emotiv + Nonactiv +Secundar =SENTIMENTAL
Emotiv + Activ + Primar = COLERIC
Emotiv + Activ + Secundar = PASIONAT
Nonemotiv + Activ + Primar = SANGVINIC
Nonemotiv + Activ + Secundar = FLEGMATIC
Nonemotiv + Nonactiv + Primar = AMORF
Nonemotiv + Nonactiv + Secundar = MELANCOLIC
Temperamentul NERVOS
Temperamentul dumneavoastră este considerat “copilul teribil” al caracterologiei. Este reprezentat prin nume ilustre ale istoriei artei: Byron, Chopin, Baudelaire, Dostoievski, Gaugain, Mozart, Edgar Poe etc. Temperamentului nervos i s-au consacrat volume întregi de cercetări şi analize profunde din care am selectat cele mai importante observaţii.
Temperamentul nervos nu trebuie asociat cu un om scos din sărite, decât în anumite ocazii. Este adevărat că stăpânirea de sine este mai curând o mare dorinţă pe care o aveţi, decât o virtute cu care “aţi fi dăruit de la natură”.
Principala dumneavoastră problemă este dispoziţia, prea se schimbă uşor, cu şi fără motiv. Prea vă strică “în târg”, la examene, în societate, intenţiile cu care aţi pornit iniţial “de acasă”. Poate că sunteţi emotiv, impresionat de prea multe lucru uneori mimica, vocea, mişcările pe care le faceţi “nu vă ascultă” ca pe alţii, impenetrabilii pe care îi invidiaţi.
Este sigur că sunteţi “afectiv”, în sensul că aveţi o trăire sufletească foarte vie, contradictorie şi care vă influenţează puternic acţiunile. Pentru că discutăm despre acţiuni trebuie să observăm că emotivitatea şi nevoia dumneavoastră permanentă de emoţii este în serioasă contradicţie cu activitatea dumneavoastră, discontinuă şi nu întotdeauna eficientă. Aţi dori să faceţi multe lucruri şi începeţi multe dar, prea des însă, acţiunile dumneavoastră rămân în fază de intenţie.
Tot ceea ce vă putem recomanda în această privinţă este să faceţi cât mai puţine compromisuri, să nu fiţi comod şi să vă alegeţi o muncă, fie ea şi dificilă, dar care să vă placă într-adevăr şi care în acelaşi timp să vă oblige la ordine şi autoorganizare. Dacă vă veţi iubi profesiunea, nimic nu vă poate împiedeca să aveţi rezultate excelente.
Mai avem o sugestie: temperamentul nervos suferă de o permanentă lipsă de energie în contradicţie cu sensibilitatea şi imaginaţia sa bogată şi de aceea este bine să o economisiţi.
O trăsătură importantă pe care o aveţi este nerăbdarea, “viaţa aici şi acum”. Nici un temperament nu este mai legat de prezent ca şi dumneavoastră. Pe de o parte este o mare calitate: sunteţi un adevărat seismograf al schimbărilor, al problemelor spontane, gata să reacţionaţi prompt, să vă adaptaţi la ele şi să-i ajutaţi şi pe alţii să le observe. Reversul promptitudinii este frecventa contradicţie, pe care cei din jur v-o reproşează des, între ce spuneţi ieri şi ce faceţi astăzi şi, poate, lipsa de obiectivitate cu care susţineţi şi argumentaţi vreun punct de vedere care vă convine pe moment.
În legătură cu modul de a comunica, specialiştii consideră că “nervosul” are mai mult ca oricine tendinţa, uneori agasantă, de a critica de dragul criticii ţi contradicţiei, să vorbească mai mult despre lucruri sau despre alţii şi mai puţin despre el însuşi.
Să auzim de bine!