sâmbătă, 30 iunie 2012

Ce cumpărăm (11)


Băutura Booster (Taurină, cofeină şi zahăr )
de Cristina Andreea Călin–16/12/2008
Băutura Booster, prin conţinutul mare de cofeină şi taurină, promite să ţină consumatorul treaz şi să îi dea energie. Numai că, poate afecta sănătatea, din cauza conţinutului mare de zahăr şi a colorantului, caramel amoniu de sulfit. Suferinzilor cu inima nu le este recomandat produsul.
Băutură răcoritoare, cu conţinut de taurină şi cofeină, Booster este un produs dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, cu un exces de glucide cu index glicemic foarte ridicat. Zahărul se absoarbe foarte repede în sânge şi, din această cauză, pancreasul endocrin are foarte mult de suferit, fiind nevoit să secrete o cantitate mare de insulină într-o perioadă scurtă de timp. Dintre aditivii utilizaţi, E150d, caramel sulfit de amoniu, are cele mai multe efecte adverse. Cei mai afectaţi sunt copiii, cărora le declanşează sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare. De asemenea, încetineşte creşterea, produce distensii intestinale şi duce la hipertrofia rinichilor. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, avertizează că E150d duce şi la distrugerea vitaminei B, afectează cromozomii.
CONCLUZIILE SPECIALISTULUI
Produsul analizat, aşa cum scrie şi pe etichetă, nu este recomandat copiilor, iar diabeticii vor cere sfatul medicului curant şi vor ţine cont de aportul de glucide. În afară de aceste două categorii, din analiza ingredientelor reiese că băutura Booster nu este recomandată nici femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, celor cu maladii cardiovasculare, hepatice, renale, celor cu hiperuricemie (gută), celor cu boli dermatologice, bolnavilor de cancer. Specialistul atrage atenţia că vitaminele prezente în această băutură nu au valoare nutriţională, pentru că sunt obţinute prin sinteză chimică. Produsul nu trebuie amestecat cu băuturi alcoolice şi nici cu tutun.
ETICHETA
Băutură răcoritoare cu conţinut de taurină şi cofeină. Conţinut mărit de cofeină, 31,5 mg/100 ml. Apă, sirop de zahăr invertit, substanţă acidulantă acid citric-E330, acid carbonic, taurină (0,4%), regulator citrat de sodiu-E331, aromă: cofeină, colorant (E101-riboflavină, E 150d-caramel sulfit de amoniu), gluconolacton (0,023%), arome, niacină, acid pantotenic, vitamina B6, vitamina B12. Nu este indicat pentru copii, persoane sensibile la cofeină sau diabetice. A nu se amesteca cu alcoolul. A se consuma în cantităţi limitate, din cauza conţinutului mărit de cofeină. Informaţii nutriţionale/100 g: valoare calorică: 203 kj/48 kcal, albumină 0,4 g, carbohidraţi 11,3 g, din care zahăr 11,3 g, grăsime 0,1 g, din care acizi graşi saturaţi 0,1 g, fibre alimentare 0,1 g, sodiu 0,084 g, niacină 3,6 mg, acid pantotenic 1,2 mg, vitamina B6 0,4 mg, vitamina B12 0,2 µg.
Preluare din Jurnalul Naţional

vineri, 29 iunie 2012

Andrei Marga–Ce va fi în trei ani? O critică conceptuală (2)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor. Precum odinioară Ceauşescu, puterea apelează la persoane de calitate îndoielnică, încât, pe de-o parte, să nu fie vreun pericol de concurenţă din partea acestora şi, pe de altă parte, să se poată oricând arunca vina pe cineva. La rândul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenţă şi onestitate: cei pe care îi numesc sunt, deopotrivă, mai curând incompetenţi, docili, agresivi, cu destule pete la activ. O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane competente şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos. Cu un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean.
Peste toate, însă, din păcate, sărăcia inundă cu repeziciune, din nou, România – fapt care ar trebui să îi pună cel puţin pe gânduri pe propagandiştii politicii din zilele noastre. Efectele sunt multiple: neputinţa capitalizării, scurgerea rapidă de resurse şi pierderea prestigiului internaţional. Bucureştiul este vizitat rar, din complezenţă, reprezentanţii români contează doar formal (dacă nu cumva sunt ignoraţi sau aţipesc la reuniuni, cum se poate observa în tot mai multe filmări), adesea ei nu înţeleg problemele puse în discuţie, singurele instituţii internaţionale (precum CEPES), care mai existau la Bucureşti, au fost desfiinţate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene şi susţinerea SUA.
La aceste premise lăuntrice României actuale, sunt de adăugat, pentru a putea răspunde la întrebarea „ce va fi în trei ani?”, premise contextuale. Le enumăr cât mai succint. Competiţia internaţională stimulată de globalizare şi de criza declanşată în 2008 se va intensifica. Centrul economic al lumii se mută în Asia de Sud-Est. SUA rămâne principalul actor al lumii, dar China se ridică la rangul celei de a doua supraputeri, Rusia revine printre forţele hotărâtoare, iar alianţa Franţa, Germania, Rusia va avea un cuvânt mai greu de spus. Societăţile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde şi promiţătoare.
Ce va fi România în următorii trei ani depinde de ceea ce ea face acum, în condiţiile date de premisele amintite. Nu se poate răspunde concret la întrebarea „ce este de făcut?” fără a lămuri în prealabil „cine poate face?”. Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativă, îmbrăţişarea modelului african, selectarea mediocrilor în roluri publice etc.) actuala putere – preşedinte, guvern, aparat – nu va scoate România din cea mai gravă criză a istoriei ei moderne. Dacă se va încerca prelungirea acestei puteri – ceea ce este de aşteptat să se forţeze – situaţia românilor se va înrăutăţi, fie şi în termeni doar relativi.
Eroarea politicii actuale este de direcţie – înainte de a fi de alte naturi, şi ele importante. Atunci când la începutul anului 2009, s-a configurat dezechilibrul bugetar, în loc să se consulte specialişti reali şi să se caute o direcţie de dezvoltare pentru România, s-a apucat direcţia comprimării activităţilor – care a fost şi este oriunde în lume contraproductivă. Spus mai simplu: abordarea oficială din România, a crizei financiare şi economice începută în 2008, este eronată! Nu s-a lămurit nici un moment provenienţa crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate în prealabil? cine le-a luat? a cui este răspunderea?) şi se izolează, în abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici şi de mişcările din societate. Izolările acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic dacă nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru că ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru că cetăţenii sunt afectaţi şi-şi exprimă nemulţumirea. Ele nu dau rezultate deoarece sunt greşite tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este împrejurarea că nici o ţară nu practică astfel de „soluţii”.
România s-a umplut între timp de mistificări, care împiedică înainte de orice discutarea onestă a situaţiei. Se decretează de sus că numai cu o persoană anume „România va traversa deşertul”. Că nimeni nu are proiecte alternative. Că de vină este „criza mondială”. Că am fi după două decenii de erori. Şi altele. Ca şi în anii optzeci, înainte de înlocuirea lui Ceauşescu, este de procedat astăzi la demistificări şi la aducerea pe agenda publică a veritabilelor probleme ale ţării.
Situaţia ţării este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), încât la întrebarea „câţi ani vor trebui reparaţiei celor stricate în 2009-2010?” economişti de bună calificare spun aproape automat opt-zece ani. Este adevărat că Paul Krugman argumenta nu de mult că şi criza din 1929 s-a încheiat abia în 1945! Eu cred că schimbarea politică neîntârziată din România ar pune ţara în mişcare în trei-şase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetăţeni pricepuţi şi devotaţi. În puţini ani, România nu numai că ar înlătura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra între ţările respectate ale lumii.
Nu vreau să proiectăm utopii sau să ne lăsăm în seama reveriilor. Dar nici nu este cazul să se cedeze actualelor direcţii şi persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica şi de a acţiona energic, ca altădată la Alba Iulia. Pun în joc, fie şi numai numindu-le aici, şapte concepte ale schimbării: „stat ca păzitor al ordinii”, „democraţie ca formă de viaţă”, „nouă industrializare”, „consolidare a pieţei interne’’, „independenţa justiţiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstrucţia democratică a statului” şi lansarea dialogului în societate.
Deunăzi, la Toruń şi Roma m-a întâmpinat aceeaşi întrebare: ce aţi face în România, ce deviză aţi recomanda? Am răspuns fără ezitare cu o formulă biblică deja folosită cu succes de multe ori în istorie: „Nu vă fie frică!” Am adăugat, însă, o formulă cu aceeaşi origine: „Să trăim în adevăr!”. Curajul şi adevărul ar fi timpul să redevină virtuţi carpatice! Dar se cuvine să fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuţi fără acţiunea conştientă şi responsabilă a intelectualităţii.
Ce va fi peste trei ani? Să răspund la întrebarea cu care am început. Dacă se continuă ceea ce este acum, atunci vom avea o ţară lovită de sărăcie, la coada Europei, în care unii se vor bucura că au ceva mai mult decât alţii. Dar toţi vor suferi, fizic şi nefizic, sub o cohortă de trupeţi care vor avea o victorie poate ceva mai puţin stingherită decât a fraţilor de spirit, adoptaţi incult şi, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel. Îmi amintesc că în dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prăbuşirii democraţiei în ţara sa Thomas Mann a atras atenţia asupra venirii la conducerea ţării a categoriei celor mai necalificaţi şi mai corupţi. În intervenţia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier trăgea astfel bilanţul: „În Germania acum doisprezece ani, ultimii şi cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere şi au determinat faţa ţării”. Bilanţul era trist, catastrofa Germaniei se produsese. La noi trebuie, oare, aşteptată prăbuşirea mai departe, fie ea şi paşnică?
Dacă curajul şi pasiunea adevărului vor prevala, dacă intelectualii acestei ţări îşi vor spune cuvântul, atunci va fi altfel. Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trăsăturile menţionate, mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai căror cei mai privilegiaţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile, în schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat în România în grad proeminent”. Iar acestea le scria un foarte mare filo-român, în cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945). Citez, în continuare: „Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă. Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene. Nici un progres nu va fi făcut până când nu se abandonează aceste metehne iar o nouă abordare va fi pregătită să-i ia locul. Perioada tranziţiei va fi lungă şi dureroasă. Dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi probabil cel mai talentat în Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă”. Nu ar fi cazul ca intelectualii să se decidă şi să încheie astăzi, în sfârşit, acea tranziţie lungă şi  şi dureroasă?”Aceasta a fost cuvântarea domnului Andrei Marga la acel moment. Vorbe şi gânduri de bun simţ, enunţate cu adevărat în interesul ţării şi nu al vreunui partid, vorbe pentru care merită tot respectul.
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (10)

Jacobs Dynamix Energy (Dinamism din chimicale)
de Mihaela Ionescu – 15/07/2009
Reclama tv de la Jacobs Dynamix Energy ne prezintă un grup de adolescenţi care sunt energizaţi de consumul acestui produs. Din enumerarea ingredientelor de pe etichetă reiese că tinerii nu pot fi consumatorii-ţintă ai acestui amestec de cafea solubilă şi complex de vitamine B.
Conţinutul ridicat de cafea solubilă nu este indicat în cazul adolescenţilor. Mai mult, profesorul doctor
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, atrage atenţia că produsul conţine şi o cantitate mare de ulei vegetal hidrogenat (margarină). Acesta este incriminat în apariţia bolilor cardiovasculare şi hepatice, fiind interzis în unele ţări europene, dar şi în SUA. Cantitatea mare de cafea şi uleiul vegetal hidrogenat nu sunt singurele ingrediente nocive ale produsului.
Fostaful de potasiu şi polifosfatul sodic dezechilibrează balanţa calciu-fosfor, împiedicând asimilarea şi fixarea calciului în oase, ducând la apariţia osteoporozei şi a depunerilor anormale de calciu. De asemenea, betacarotenul E160 este incriminat în apariţia cancerului pulmonar mai ales în cazul celor care trăiesc în zone poluate sau al fumătorilor. Specialistul nostru nu recomandă asocierea produsului cu ţigările, pentru a diminua efectele nocive.
Jacobs Dynamix Energy conţine şi o cantitate mare de zahăr şi sirop de glucoză, două glucide cu index
glicemic ridicat şi absorbţie rapidă, care afectează buna funcţionare a pancreasului. Vitaminele utilizate nu au nici o valoare biologică în acest context, nefiind de folos organismului.
În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul nostru ne spune că Jacobs Dynamix Energy nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, persoanelor cu maladii cardiovasculare, renale, hepatice, hipertensivilor,
celor cu osteoporoză. Diabeticii vor ţine cont de cantitatea de glucide, iar cei cu intoleranţă la lactoză vor testa reacţia organismului la produs.
ETICHETA
Jacobs Dynamix Energy. Amestec de cafea solubilă, pudră pentru cafea şi complex de vitamine B. Zahăr, sirop de glucoză, cafea solubilă 12,9%, ulei vegetal hidrogenat, stabilizatori fosfat de potasiu E340, polifosfat sodic E452, proteină din lapte, emulsificatori (mono şi digliceride ale acizilor graşi E471), antiaglomerant dioxid de siliciu E551, vitamina B5 (D-pantotenat de calciu), vitamina B6 (piridoxină hidrocloridă), vitamina B2 (riboflavină), vitamina B1 (mononitrat de tiamină), vitamina B9 (acid folic), colorant (betacaroten) E160. Conţine proteină din lapte.
Preluare din Jurnalul Național

joi, 28 iunie 2012

O parabolă filozofică

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Se face mare tămbălău şi se poartă cele mai intense discuţii pe tema diferenţelor de ideologie dintre „stânga” şi „dreapta”. Fiecare dintre opţiuni şi are părţile ei bune, la fel ca şi părţile ei rele. Iată mai jos o posibilă temă de gândire pentru români, pentru toată sciziunea socială apărută la noi post-revoluţionar, sciziune şi partizanat care au dus la destrămarea unor prietenii sau a unor familii: Cum se distruge o naţiune? Doar cu psihologia maselor, bine cunoscută! Iată un exemplu cât se poate de concludent.
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat odată o grupă întreagă. Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea EGALĂ! Profesorul le-a spus:
 - Perfect, le-a răspuns profesorul. Vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota 10.
După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi şi toţi au primit nota 8. Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o "pomană", asa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Notele nu au fost crescătoare, deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va pica în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va vrea să aibă succes. Nu putea fi o explicaţie mai simplă. Iată tot experimentul sintetizat într-un paragraf: "Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primeşte pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru ca cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru ca alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o."
Comentaaaţi? cum zbiară purceluşul din reclamă...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (9)

Maioneza light Remia (Maioneză din aditivi alimentari)
de Cristina Andreea Călin – 30/12/2008
Aditivii alimentari sunt cei care fac din maioneza light Remia un produs care să pară comestibil. Numai că aceştia au şi o serie de efecte adverse care pun în pericol sănătatea consumatorilor.
Maioneza light Remia este un produs dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, cu un exces de lipide vegetale. Din această cauză este neclar de ce în denumirea produsului apare şi "light", pentru că din compoziţie rezultă că are o valoare energetică ridicată. Pe lângă lipide, produsul conţine şi glucide: sirop de glucoză-fructoză, amidon. Maioneza light Remia conţine şi aditivi alimentari periculoşi pentru sănătate. Atât amidonul modificat, cât şi guma guar afectează buna funcţionare a tractusului digestiv. E412 poate provoca balonări, greaţă, crampe, astm, alergii şi eczeme.
Amidonul şi guma guar sunt folosite pentru ca produsul să aibă textura potrivită unei maioneze. Fără acestea ar arăta ca un lichid, având în vedere că apa reprezintă aproape o treime din produs. Sorbatul de potasiu are şi el efecte adverse, fiind incriminat în apariţia alergiilor şi a crizelor de astm. Aceasta a fost stabilită de JEFCA, forul modial care reglementează utilizarea aditivilor.
ANTIOXIDANT PERICULOS
EDTA, E385, este unul dintre cei mai periculoşi aditivi alimentari utilizaţi în industria de profil. Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, avertizează că acest aditiv alimentar poate induce modificări metabolice.
De asemenea, provoacă dezechilibre ale balanţei minerale, este inhibitor al enzimelor şi al coagulării sângelui, provoacă tulburări gastrointestinale, hematurie, crampe musculare, este nefrotoxic. Copiilor sub doi ani le este interzis consumul de produse alimentare care au în compoziţie E385.
Colorantul betacaroten creşte riscul de cancer pulmonar în cazul consumatorilor care fumează şi al celor care trăiesc în medii foarte poluate. În compoziţia produsului intră şi o cantitate însemnată de sare.
Consumatorii sunt sfătuiţi să nu depăşească zilnic 6 g, pentru a nu avea probleme cu sistemul cardiovascular şi nici cu rinichii. În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că maioneza light Remia nu este recomandat a se da copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, suferinzilor de maladii cardiovasculare, renale, hepatice, celor cu boli dermatologice, alergicilor, astmaticilor, celor cu afecţiuni ale tractusului digestiv, celor cu celulită, celor cu status proinflamator sistemic, persoanelor cu maladii pulmonare. Consumatorii cu alergie la ou trebuie să testeze reacţia organismului la produs. Diabeticii vor cere sfatul medicului curant înainte de a consuma acest produs şi vor ţine cont de cantitatea de glucide.
MAIONEZĂ LIGHT
Conţine 29% ulei. Apă, ulei vegetal 29%, sirop de glucoză-fructoză, amidon (amidon din grâu, amidon din porumb), oţet, muştar (apă, seminţe de muştar, oţet, condimente), gălbenuş de ou, sare, amidon modificat– unul dintre E1410/E1440/E1420, regulator de aciditate: E260 – acid acetic, E330 – acid citric, agent de îngroşare E412 – guma guar, conservant E202 – sorbat de potasiu, antioxidant E385 – etilen-diamina tetraacetat de calciu disodiu (calciu disodiu EDTA), mirodenii, arome, colorant E160a – betacaroten.
Preluare din Jurnalul Național

miercuri, 27 iunie 2012

Andrei Marga–Ce va fi în trei ani? O critică conceptuală (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Un prieten îmi trimte pe e-mail rândurile de mai jos. Am încercat să dibuiesc outorul articolului, deşi în ultimă instanţă este vorba doar de copierea unui discurs public, dar am găsit atât de multe surse încât nu pot identifica una originală. Aşa că, dacă cineva se supără, rog să fiu înştiinţat pentru a face menţionarea de rigoare. Articolul se referă la o serie de păreri enunţate de domnul Andrei Marga, profesor de mare anvergură culturală şi morală, ceea ce ne paote determian să-l urmărim cu cea mai mare atenţie.
Discursul inaugural rostit de Andrei Marga, la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 6 decembrie 2010.
“De la un proaspăt laureat al titlului de doctor honoris causa se aşteaptă nu numai să aducă mulţumiri, ci şi să formuleze un punct de vedere privind domeniile în care se simte stăpân. Am scris despre filosofia contemporană şi-mi vine mereu în minte întrebarea: ce mai rămâne din filosofia de acum cincizeci de ani în era globalizării? Am scris despre teologii majori ai secolului ultim şi mă întreb: de ce nu reuşesc intelectualii actuali să integreze neliniştile marilor teologi? Am scris despre argumentare şi-mi pun întrebarea: de ce se lasă contemporanii noştri persuadaţi de atât de multe argumente false şi argumentări rău construite? Mă întreb dacă proiectul european postbelic mai este bine înţeles după trei extinderi ale Uniunii Europene, dacă s-au preluat cu acurateţe, cel puţin în cultura de la noi, termenii precum democraţie sau laicitate, dacă nu cumva secularizarea are nevoie de corectură, dacă sensul vieţii nu a devenit, totuşi, confuz la oamenii de astăzi. Îmi pun multe alte întrebări de filosofie sau sociologie şi încerc răspunsuri proprii, pe datele vieţii actuale. Dar nu interogaţiile mele sunt importante, ci ceea ce se întreabă cei cărora am onoarea să mă adresez. De aceea, în cuvântul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universităţi, aş pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar şi televiziune m-a întrebat zilele trecute: „ce va fi în următorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări, iar un universitar care îşi ia în serios îndatoririle este obligat să le dea.
Îmi amintesc, însă, în prealabil, două situaţii: prima s-a petrecut prin 1923, când distinsul rector al Universităţii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare în universitate a agronomilor spunând: „aceştia nu sunt încă de universitate!”. Putem comenta dacă renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv rămâne de reţinut: nu poţi fi universitar fără a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totuşi, o concepţie civică şi morală şi un angajament explicit pentru aceasta, pe lângă multe altele. A doua situaţie se petrece sub ochii noştri: dacă un universitar se desprinde din tăcerea adesea oportunistă şi, oricum, costisitoare de la noi şi formulează o opinie în chestiuni ale societăţii, diplomaţii de carton şi noii politruci, ce proliferează în regimul actual din România, pun imediat întrebarea aparent adâncă: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede că orice opinie este partinică şi, deci, pătată de subiectivitate, încât orice vorbitor în viaţa publică ar fi bine să fie cel mult un participant care ascultă.
Îmi asum deliberat răspunderea de a discuta pe faţă chestiuni de viaţă, cu argumente fireşte, chiar dacă risc, la rândul meu, să fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simplă: ţara, singura, de altfel, care a proclamat după 1989 „apolitismul” intelectualilor, România, o duce cel mai rău în Europa comunitară, iar pretinşii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandişti de sezon. Îmi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu înţelepciune – „prostia este păcat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toată energia: „creştinismul nu este apolitic”, încât, prin implicaţie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.
Vreau să răspund, aşadar, la întrebarea: „ce va fi în trei ani în România?” Iau în seamă deciziile care au dus la situaţia actuală, de la care trebuie, în orice caz, să plecăm, pe care vreau să le evoc succint. O fac la Alba Iulia, căci aici, în locul Marii Unirii şi al reangajării moderne a României, răspunderea analizei trebuie să fie mai mare. Ne amintim, fireşte, ce se scrie în însufleţitoarea Declaraţie de la 1 Decembrie 1918: „În domeniul vieţii publice, se va instaura un regim de guvernare democratică. Drept de vot universal, secret, egal, pe bază de sistem comunal, pentru toţi cetăţenii bărbaţi şi femei ce au împlinit vârsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presă, drept de întrunire şi de asociaţie. Libera manifestare a spiritului şi a răspândirii ideilor.”
Unde ne aflăm acum cu ţara noastră? Să amintim doar că Guvernul României din 2009-2010 a „reuşit” „performanţa” de a scădea cu 1/3 PIB-ul României, de a genera peste 600.000 de şomeri, de a mări datoria ţării la peste 90 de miliarde de Euro, de a tăia veniturile cetăţenilor cu 25-63% şi de a demotiva toate generaţiile. „Performanţa” este rară în Europa şi în lume şi nici o deviză n-a fost mai flagrant contrazisă, de faptele celor care au cultivat-o, pe cât este deviza „Să trăiţi bine!” lansată în 2004!
Autorităţile României nu au la această oră nici o proiecţie de viitor pentru ţară, nici un proiect major nu este în curs de realizare, populaţia tânjeşte să lucreze, dar unităţile se închid (după ce s-au închis peste 30.000 de unităţi în ultimii doi ani!). În 2008, „The Economist” scria că România va suferi datorită „incompetenţei” decidenţilor, iar Comisia Europeană arăta, în 2009, că România este vecină „incapacităţii administrative”. Recent, Banca Mondială acuza proiectul de buget 2010 că este făcut „după ureche”. În fapt, în 2009-2010 România a devenit univoc „lanterna roşie” a Uniunii Europene. Toate evaluările obiective, internaţionale (inclusiv temerea deunăzi exprimată la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative în privinţa actualei Românii.
Mai profund decât orice, România trăieşte, sub multe aspecte, cel mai grav declin instituţional de la alegerile din 1948 încoace. S-a intrat în Uniunea Europeană (începând cu decizia din decembrie 1999), în NATO (începând cu pregătirile din 1996), dar meritul nu aparţine nicidecum liderilor de astăzi: nici unul dintre aceştia nu a fost în stare să închidă vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo faptă remarcabilă. Alegerile prezidenţiale din 2009, probabil singulare în Europa actuală, au reluat „tradiţia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numărat voturile (după ce ministrul de interne a fost înlocuit brusc!), iar ambasadele României (începând cu cea de la Paris), au făcut executări de voturi cu viteză record pe continent! Apoi – tot ca premieră continentală – preşedintele (uzând de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucată din PSD şi o alta din PNL (împotriva votului nominal şi a votului cetăţenilor) şi şi-a creat partiduţe la purtător. S-a ajuns astfel la „democraţia aritmetică” ce guvernează astăzi România, cu rezultatele amintite, şi, apoi, la o Curte Constituţională (prin deformarea, devenită regulă, a votului în Camera Deputaţilor). Preşedintele s-a instalat în fruntea unei ierarhii, numită pe drept „africană”, în lucrările de drept constituţional, îşi orientează fără orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupeţii din anii treizeci) şi dirijează cu rezultate mediocre o ţară deocamdată înmărmurită. Samuel Huntington vorbea de emergenţa unui „sistem pretorian”: România confirmă diagnoza: o preşedinţie ce destructurează instituţiile şi caută fără ezitare „uzurpări constituţionale” (precum slăbirea Parlamentului) şi „uzurpări legislative” (reducerea la tăcere a unor cetăţeni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.
România este astăzi pradă unei patologii politice, pe care oricât am fi de îngăduitori, este realist să o luăm în seamă. Prima patologie a politicii româneşti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se caută conflictualizarea celor care lucrează în sfera privată cu bugetarii, mai ieri au fost opuşi întreprinzătorilor salariaţii, acum câţiva ani, tinerii au fost mobilizaţi contra celor mai devreme născuţi şi aşa mai departe. Dă rezultate o astfel de politică? Se văd bine în jur rezultatele: stagnare în epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie şi relativă, a performanţelor şi, până la urmă, sărăcia.
De „guvernarea prin antagonizare” se leagă imediat alte patologii. Prima este „disfuncţia prezidenţialismului actual”: preşedinţia se interpretează pe sine ca o forţă în luptă deschisă (fie cu Parlamentul, fie cu opoziţia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) şi stimulează o „competiţie sălbatică (savage competition)”, în condiţiile unei politizări mai extinse decât oricând şi decât în orice altă societate. A doua este „fuga de răspundere a celor care decid”: aceştia aruncă vina nereuşitei pe orice („criza mondială”, „greaua moştenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supuşilor etc.), fără ca vreun moment să îşi asume vreo răspundere în generarea vizibilă a crizelor actuale. A treia este „constituţie fără constituţionalism”: cei care conduc împing societatea într-o luptă în care nu se mai respectă nici măcar Constituţia, ei înşişi (cum s-a observat, de pildă, la formarea majorităţii guvernamentale alternative, în 2009) căutând să se sustragă controlului constituţional. A patra este „conceperea instrumentalistă a legilor”: legile promovate spre Parlament de către decidenţi nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat în luptă. A cincea este „dictatura majorităţii aritmetice”: ideea profundă a democraţiei dintotdeauna şi de pretutindeni – aceea după care s-ar putea ca un singur cetăţean să aibă dreptate în faţa ecrasantelor majorităţi aritmetice – a rămas străină actualilor lideri din România, iar deciziile se adoptă, mecanic, cu majorităţi aritmetice. A şasea maladie, care încoronează oarecum panoplia nefericită a patologiilor politicii de astăzi din România, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclamă obsesiv dezideratul „guvernului tare”, în vreme ce orice ţară civilizată preferă „guvern competent”. În practică, la noi, se ajunge, astăzi, la compromisuri de neadmis pe seama adevărului şi performanţelor.
Nu această situaţie o voi descrie, însă, ci alta, care a făcut-o şi o face posibilă: este vorba de proasta înţelegere a democraţiei de către cei care conduc, care face ca democraţia să nu se mai deosebească îndeajuns de „consultarea maselor” din regimul de tristă amintire sau de „democraţia faptelor” a militanţilor extremismului de odinioară. Este o neînţelegere care transformă democraţia într-o simplă unealtă de promovare a intereselor de „gaşcă” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, căruia un distins intelectual ieşean îi caută zadarnic echivalentul în latină!) şi de controlare a societăţii. Vreau să ilustrez ideea neînţelegerii democraţiei de către autorităţile actuale din România prin trei observaţii.
Prima se referă la confundarea legitimităţii cu legalitatea. Trec peste faptul că la guvernanţii de astăzi nu este vreun semn că înţeleg ce înseamnă legitimitate. Ei cred că, după un scrutin legislativ la care au participat 40% dintre alegători, iar partidul lor a obţinut în jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este în regulă. În fapt, spus fără ocolişuri, în România actuală, nu există legitimitate a deciziilor, chiar dacă, forţând „democraţia aritmetică”, se obţine o legalitate chinuită. Oriunde în lume, astfel de guvernanţi ar fi precauţi, dacă ar avea cultura legitimării.
Este straniu comportamentul „aleşilor”: ştiind bine că nu vor mai fi aleşi a doua oară, cinismul întrece orice limită înregistrată în democraţiile europene. Peste noapte, unii devin „independenţi” (ceea ce este, în fond, ilegal, oricând aceştia putând fi acţionaţi în justiţie de către cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) şi relativizează, oportunist, toate opiniile lor anterioare. Alţii spun în privat ceea ce cred cu adevărat despre guvernanţi, pentru ca în declaraţii publice să îşi umfle pieptul, ca eroici apărători ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, în numele „mandatului imperativ” al partidului, care îi târâie în soluţii proaste.
Guvernanţii actuali din România nu înţeleg că democraţia nu se lasă redusă la numărarea voturilor şi la stabilirea celui care are un vot în plus. „Democraţia aritmetică” şi „dictatura majorităţii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratică a lumii civilizate, iar un democrat onest ştie că un consens cât mai larg, mai ales atunci când aritmetica este subţire (câteva voturi în Parlament în plus), sau discutabilă (în definitiv, ce ar fi fost dacă la alegerile prezidenţiale din 2009 numărarea voturilor ar fi fost alta? sau dacă se lua în seamă victoria în ţară a candidatului rival?), este soluţia înţeleaptă. Carpaticii democraţi de mucava nu înţeleg – se vede prea bine – ce înseamnă democraţia. Până la urmă, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (după cum arată şi remarca unuia: „nu se obţin banii de la Bruxelles, căci se lucrează cu români!” sau invitaţia recentă a preşedintelui la „a folosi libertatea câştigată pentru a părăsi ţara”).
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (8)

Prigat Activ (Doi coloranţi, multă energie)
de Cristina Andreea Călin - 7/01/2009
Reclama pentru Prigat Activ este foarte adevărată. Numai că energia nu este dată de cantitatea mai mare de fructe, ci de aditivii alimentari folosiţi drept coloranţi: carmoisine E122 şi sunset yellow E110. Aceştia sunt incriminaţi în apariţia sindromului de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD).
În luna mai 2007, cercetători de la Universitatea Southampton, din Marea Britanie, au dat publicităţii un studiu care scotea în evidenţă tocmai acest fapt. Atât carmoisine, cât şi sunset yellow se află pe lista neagră. Din această cauză, producătorii britanici sunt obligaţi începând cu această lună să găsească înlocuitorii pentru aceşti coloranţi, iar autorităţile europene au început demersurile pentru interzicerea lor.
Cei mai afectaţi de efectele nocive ale acestor coloranţi sunt copiii. Cercetătorii britanici au atras atenţia că şi la maturitate pot apărea probleme grave de comportament şi de acomodare în societate.
COLORANŢI PERICULOŞI
Pe lângă ADHD, carmoisine (sau azorubina) mai poate provoca urticarie, edem şi are efecte cancerigene. Colorantul sunset yellow (sau galben portocaliu) poate provoca alergii, congestie nazală, astm, bronhoconstricţie, disfuncţii ale percepţiei gustului, distrugeri cromozomiale, spasme vasculare, dureri gastrice şi blocarea enzimelor digestive. La animale opreşte creşterea, ducând la retard, menţionează profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Efecte adverse are şi guma guar, mai ales în ceea ce priveşte tractusul digestiv. În cazul unui consum în cantităţi mari duce la apariţia stărilor de greaţă, a balonării şi a stărilor de vomă. În urma analizei informaţiilor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că produsul nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, celor cu ADHD, alergicilor, astmaticilor, suferinzilor de cancer, celor cu boli ale tractusului digestiv. Persoanele care suferă de diabet vor cere sfatul medicului curant şi vor ţine cont de cantitatea de glucide conţinută de băutură.
ETICHETA
Băutură răcoritoare necarbonatată cu suc de căpşuni şi banane (fruct minim 10%). Produs pasteurizat, fără conservanţi. Apă, concentrat natural de căpşuni şi banane în proporţie variabilă, zahăr (Brix. Min. 10,5 Bx.), acidifiant: acid citric E330, stabilizator: gumă de guar E412, coloranţi: carmoisine E122, sunset yellow E110, aromă de căpşuni şi banane. Valori nutriţionale medii la 100 ml: valoare energetică 44 kcal/184 Kj, proteine 0 g, glucide 11 g, lipide 0 g.
Preluare din Jurnalul Național

marți, 26 iunie 2012

Foarte, foarte interesant

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Hoţii cibernetici fură banii direct din cardurile trecătorilor! Credeaţi vreodată că veţi citi sau auzi despre aşa ceva? Ei bine, progresul tehnologiei nu se materializează doar în creşterea nivelului de trai al oamenilor cinstiţi, ci şi în cel al hoţilor. Acum, foştii hoţi de buzunare s-au transformat în hoţi cibernetici la drumul mare. Progresul tehnologic i-a ajutat să creeze dispozitive speciale, cu ajutorul cărora pot să afle, de la o distanţă de un metru, toate datele personale înscrise în cardurile bancare ale trecătorilor.
Numele şi adresa, data naşterii, codul numeric personal, numărul de cont, soldul contului, care sunt pin-urile şi multe altele, suficiente pentru a putea clona imediat un card bancar cu ajutorul căruia să golească într-o clipită conturile posesorilor de drept.
Interesant este că, deja se anunţă că au fost create dispozitive care nu numai că "scaneaza" conturile trecătorilor, copiind datele esenţiale, ci şi transferă instantaneu banii acestora în anunite conturi, după care banii sunt rostogoliţi mai departe, în decurs de câteva ore, până la un cont mamă, de unde banii se "evaporă" în maximum 24 de ore.
Aceste dispozitive scanează, de pildă, trecătorii aflaţi într-o piaţă, îi identifică cu ajutorul CNP-urilor, pe baza chip-urilor implementate în carduri.
Deşi pare de domeniul SF, tehnologia există şi este folosită inclusiv de CIA şi NSA. Este primul pas în tehnologia care va putea urmări persoanele pe baza chip-urilor din cărţile de identitate noi.
Cumva, hoţii au izbutit să fure tehnologia NSA şi au pus-o în aplicare în spaţiile aglomerate, acolo unde victimile pot fi supravegheate cu camere video speciale, care funcţionează ca nişte radaro-scanere. Hoţii nu golesc cardurile complet, pentru că ar putea fi identificaţi, li s-ar putea afla locaţia, iar camerele video sunt costisitoare şi greu de amplasat. Este suficient să se scoată din cardul fiecărui trecător câte un euro, fără ca persoana în cauză să-şi dea seama, trecând-o pe "comisionul bancar".
Printr-o piaţetă de acest gen trec în jur de câteva mii de persoane cu card "eligibil" în 24 de ore. Ca atare, hoţii cibernetici ajung să producă câteva sute de mii de euro într-o lună folosind numai o locaţie şi fără să facă nimic, doar să amplaseze camerele speciale şi să colecteze banii.
Sigur, acum se poate pune întrebarea dacă şi românii sunt “beneficiarii” unui asemenea sistem.
Tot mai mulţi români au reclamat că le-au dispărut banii din conturi, iar poliţia este neputincioasă.
Nici cei de la bancă nu pot afla ruta banilor, pentru că, aparent, chiar posesorul contului este cel care transferă banii.
Răspunsul este da, românii sunt oameni harnici şi inventivi, sincronişti în multe privinţe, aşa că şi-n ţara noastră este posibilă frauda cibernetică de acest tip, mai ales că în România supravegherea video nu este reglementată, poliţia nu dispune de aparatura necesară identificării acestor aparate, iar poliţiştii noştri sunt foarte slab pregătiţi din punct de vedere al tehnicii soft şi al înţelegerii acestui sistem. Aşa că, aveţi grijă cum vă purtaţi cardul în buzunare.
Specialiştii americani recomandă ca acest card cu chip să fie pus într-un fel de "husă" care este căptuşită cu elemete de plumb, alţii că este mai bine să fie învelită în cupru sau în aliaje care nu permit nici termo, nici radaro-scanarea. Cel mai simpus este, însă, ca atunci când vă intră banii în cont să-l goliţi imediat sau să nu mergeţi cu cardul la dvs. decât atunci când aveţi nevoie să ridicaţi bani.
Pe Youtube există şi o explicaţie despre cum se poate înveli cardul în folie de aluminiu, aşa cum se găseşte în magazinele alimentare pentru învelirea cărnii ce se pune la cuptor. Apoi, este încercată o cameră cu termo-scanare, care se dovedeşte a fi ineficientă în acest caz.
În România, problema a fost soluţionată parţial de către fostul guvern Boc prin diminuarea salariilor cu peste 25 %... Oamenii având bani mai puţini, aveau şi conturile mai „subţiri”, ceea ce îngreuna foarte mult activitatea hoţilor.
Nu am găsit însă niciun material care să ne înveţe cum să cheltuim banii atât de repede, încât hoţii să rămână cu buzele umflate...
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (7)

Crenvurştii Prodprosper (Păcăleala Prodprosper)
de Mihaela Ionescu – 16/07/2009
Crenvurştii Prodprosper au înscris pe etichetă următoarea sintagmă: "Sănătos şi natural!". Analizând eticheta, ne dăm seama că ce ar putea fi natural nu este sănătos, iar ingredientele sintetice sunt de-a dreptul nocive.
Producătorul nu avea voie să facă menţiunea "sănătos şi natural" pe etichetă. Regulamentul European 1924/2006 interzice astfel de înscrisuri fără să fie verificate, pentru că duc la înşelarea consumatorului. Acesta din urmă ar trebui să citească şi ingredientele, nu numai reclama mincinoasă pe care producătorul şi-o face.
Carnea de porc, de vită şi slănină sunt ingrediente ce s-ar putea încadra în categoria "natural", însă nu pot fi şi sănătoase. Slănina, în special, conţine grăsimi animale saturate, care afectează sănătatea inimii, a ficatului, a sistemului cardiovascular şi pot duce la apariţia cancerului. Sarea, prezentă într-o cantitate mare, este incriminată în apariţia bolilor de rinichi, de inimă şi a hipertensiunii, oricât de naturală ar fi.
Pe lista de ingrediente urmează o serie de substanţe care au trecut prin procedee de industrializare, deci nu pot fi încadrate la categoria "natural". Amidonul de cartofi este folosit pentru a da produsului o textură cât mai aproape de a unuia "sănătos şi natural", neavând un rol nutriţional. Polifosfatul de sodiu este un aditiv alimentar ce dezechilibrează balanţa calciu-fosfor, împiedicând fixarea calciului în oase. Ascorbatul de sodiu este un E, deci nu poate fi natural. Conservantul azotit de sodiu E250 este unul dintre cei mai periculoşi aditivi alimentari, fiind incriminat în apariţia cancerului. La fel de periculos poate fi glutamatul E621, care poate produce persoanelor sensibile dureri de cap, slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură în antebraţ şi ceafă, astm, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă. Condimentele naturale şi boiaua de ardei dulce pot fi naturale, dar nu sănătoase pentru toate categoriile de consumatori, ne spune profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi.
În urma analizei informaţiilor de pe etichetă, specialistul ne spune că produsul nu este recomandat nici unei categorii de persoane suferinde, supraponderalilor şi obezilor, copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează.
ETICHETĂ
Produs afumat şi fiert în membrană artificială comestibilă. Materii prime: carne de porc, carne de vită, slănină, alte ingrediente: sare max. 3 g/100 g, amidon din cartofi, stabilizator polifosfat de sodiu E452, antioxidant ascorbat de sodiu E301, conservant: azotit de sodiu E250, condimente naturale, glutamat E621, proteină din soia, boia de ardei dulce. Valoare energetică 100 g: 386 kcal/1614 kj, proteine 40 g, grăsime 37,11 g.
Preluare din Jurnalul Național

luni, 25 iunie 2012

Topul prostiei

Imagine preluată de pe saloane.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem obişnuiţi să ni se prezinte tot felul de clasamente, pentru tot felul de activităţi, dar toate având un numitor comun: cine este cel mai tare din parcare! Iată că astăzi avem ocazia să vedem un top invers, un top al prostiilor sau, în aceeaşi măsură, al proştilor, top obţinut fără strădanii prea mari...
LOCUL 5
Un tip dă o spargere la un magazin. După ce a luat toţi banii, hoţul a văzut o sticlă de Scotch pe un raft şi i-a cerut vânzătorului s-o bage şi pe aceasta în pungă. Vânzătorul a refuzat, motivând că nu crede că hoţul are vârsta legală pentru a-i putea da alcool. Hoţul a insistat că are vârsta, însă vânzătorul a replicat ca de fiecare dată că nu-l crede fără dovezi. Drept urmare, hoţul a scos permisul auto şi i l-a arătat vânzătorului pentru a-şi dovedi vârsta. Tipul a studiat bine actul, după care a recunoscut că nu are dreptate şi i-a dat hoţului sticla. După ce hoţul a părăsit magazinul, vânzătorul a sunat la poliţie şi le-a dat acestora numele şi adresa din permis. Hoţul a fost arestat peste două ore.
LOCUL 4
Un automobilist a fost prins de un radar care i-a înregistrat viteza şi i-a fotografiat maşina. A primit apoi prin poştă o amendă de 40$ şi o fotografie a maşinii. În loc să plătească, automobilistul a trimis la poliţie o poză cu 40$. Câteva zile mai târziu, a primit o scrisoare de la poliţie care conţinea o altă fotografie, de data aceasta fiind fotografiată o pereche de cătuşe. Şoferul nostru a achitat imediat amenda.
LOCUL 3
Este o poveste adevărată din San Francisco. Un bărbat, care vroia să jefuiască Bank of America a intrat într-o sucursală şi a scris pe o foaie de depozit: "Acesta este un jaf armat. Pune toţi banii în această pungă". În timp ce aştepta la coadă pentru a da biletul discret funcţionarului, s-a gândit că cineva l-ar fi putut vedea în timp ce scria biletul şi ar fi putut anunţa poliţia. Drept urmare, a ieşit din bancă şi a intrat în sucursala băncii Wells Fargo de peste drum. După ce a ajuns la ghişeu, i-a dat nota funcţionarului, care i-a răspuns că nu poate da curs cererii deoarece mesajul este scris pe un bilet al Bank of America şi că, trebuie ori să scrie mesajul pe un bilet Wells Fargo, ori să se întoarcă la Bank of America. Dezarmat, tipul a zis doar "OK" şi a plecat. A fost arestat câteva minute mai târziu, în timp ce stătea la coadă în sucursala Bank of America.
LOCUL 2
La începutul anului, câţiva angajaţi ai firmei Boeing s-au hotărât să fure o barcă de salvare pneumatică de la un Boeing 747. Au reuşit să o scoată din avion şi să o aducă acasă. La puţin timp după aceea, au plecat într-o excursie pe râu. Nu a trecut mult şi au observat un elicopter al Pazei de Coastă care survola împrejurimile. Se pare că semnalul radio de urgenţă încorporat în astfel de bărci a pornit automat atunci când s-a umflat... Nu mai este nevoie să menţionăm că respectivii nu mai lucrează la Boeing.
LOCUL 1
Un student la medicină, care efectua practica într-un centru de toxicologie povesteşte cum că a fost sunat la un moment dat de o doamnă foarte panicată, care i-a spus că şi-a surprins fiica mâncând furnici. Studentul a liniştit-o, spunându-i că furnicile totuşi nu sunt toxice şi că nu este nevoie să o aducă pe fetiţă la spital. Calmată, doamna i-a mai povestit că, oricum, luase măsuri şi că-i dăduse copilului otravă pentru furnici, pentru a omorî insectele pe care aceasta le înghiţise deja. A fost momentul în care studentul i-a spus s-o aducă imediat la spital...
Şi Marele Premiu
Ştire la radio: un pasionat de bungee-jumping a sărit de la 30 m cu o coardă elastică de 60 m.
Ei, asta da, prostie!
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (6)

Esenţa de migdale de la Dr Oetker (Esenţă de ulei fără migdale)
de Cristina Andreea Călin - 26/01/2009
Esenţei de migdale de la Dr Oetker îi lipseşte ceva: migdalele.
Compoziţia acesteia este foarte simplă, ingredientele fiind aroma şi uleiul vegetal.
Producătorul nu specifică dacă este vorba despre aromă naturală sau despre una sintetică. De asemenea, nu putem decât deduce că a fost folosită aroma de migdale, pentru că pe etichetă această informaţie nu este prezentă.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, atrage atenţia că produsul conţine o cantitate mare de ulei, ceea ce face ca esenţa să aibă un profil nutriţional dezechilibrat. Mai mult, nu este specificat tipul de ulei folosit. Există tipuri de ulei care pot schimba caracteristicile produsului final şi care nu rezistă la tratamente termice. Acest aspect este cu atât mai important, cu cât esenţa va fi folosită pentru prăjituri.
Ingrediente: Dr Oetker. Esenţă de migdale pentru aromatizarea prăjiturilor şi deserturilor. Aromă, ulei vegetal.

duminică, 24 iunie 2012

Ce cumpărăm (5)

Polonezii Carn San (Polonezi din slănină)
de Cristina Andreea Calin - 22/01/2009
Polonezii Carn San sunt un produs cu foarte multe grăsimi de proastă calitate, care pun în pericol sănătatea inimii şi a ficatului. Slănina şi şoriciul, care ocupă locul al doilea şi al treilea ca pondere, sunt periculoase şi transformă produsul într-unul de proastă calitate. Produsul analizat conţine, pe lângă cantitatea mare de grăsimi şi aditivi alimentari periculoşi pentru sănătatea consumatorilor. Polifosfaţii dezechilibrează balanţa calciu fosfor, împiedicând fixarea calciului în oase. În timp, în cazul unui consum mare, poate apărea osteoporoza. Monoglutamatul de sodiu, E621, este un aditiv cu efecte neurotoxice şi poate induce sindromul bucătăriei chinezeşti. Acesta se manifestă prin dureri de cap, ameţeli, stări de slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură în antebraţ şi ceafă, astm, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă. Din această cauză nu este permis în alimentaţia copiilor, a femeilor însărcinate, a hipoglicemicilor, a bătrânilor şi a cardiacilor. Nitritul de sodiu, E250, are un potenţial cancerigen ridicat şi din această cauză nu trebuie să fie prezent în dieta copiilor. Acidul carminic poate provoca alergii, rinite, astm, erupţii cutanate. Din cauza efectelor sale adverse trebuie evitat de copiii cu sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD).
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi atrage atenţia că din cauza compoziţiei lor, polonezii analizaţi au o valoare energetică foarte ridicată, iar consumul lor trebuie evitat de persoanele supraponderale şi obeze. În urma analizei informaţiilor înscrise pe etichetă specialistul ne spune că produsul nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor şi celor care sunt sensibili la aditivii alimentari din compoziţie.
ETICHETĂ
Carne porc, slănină, şorici, proteină vegetală (alergen), amidon, stabilizator (polifosfaţi E452), antioxidant (acid ascorbic E300), potenţiator de gust (monoglutamat de sodiu E621), zaharuri (dextroză, glucoză), condimente, sare, conservant (nitrit de sodiu E250), colorant natural (acid carminic E120), membrană naturală comestibilă.
Preluare din Jurnalul Naţional

sâmbătă, 23 iunie 2012

Ce cumpărăm (4)

Salamul de biscuiţi Magdi (Biscuiţi, E-uri şi calorii)
de Cristina Andreea Călin - 13/11/2008
Salamul de biscuiţi Magdi (Produs de post) conţine o serie de ingrediente din cauza cărora are o mulţime de contraindicaţii.
Glucidele reprezintă o pondere foarte mare din produs, majoritatea având absorbţie rapidă.
De asemenea, salamul de biscuiţi are în compoziţie şi o cantitate mare de grăsimi vegetale.
Din cauza acestui dezechilibru nutriţional, produsul analizat are o valoare energetică foarte mare, avertizează prof. dr Gheorghe Mencinicopschi.
ADITIVII ALIMENTARI
Amestecul de zaharuri şi grăsimi este condimentat cu aditivi alimentari, unii dintre ei periculoşi. În această situaţie se află metabisulfitul de sodiu E223, care împiedică fixarea vitaminei B1. Mai mult, poate duce la apariţia astmului de sulfit. Doza zilnică admisă pentru toate sursele de sulfiţi din alimentaţie este de 0,7 mg/kg corp. Un alt aditiv cu efecte adverse asupra sănătăţii este conservantul E211, benzoat de sodiu. Acesta duce la modificări de ADN, iar în urma unui consum prelungit se poate ajunge la cancer. Producătorul acestui salam de biscuiţi nu specifică despre ce fel de coloranţi este vorba. Acest aspect este deosebit de important, pentru că cei azoici combinaţi cu E211 pot induce sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare. De asemenea, nu este specificată nici compoziţia esenţei de rom, care este o altă substanţă chimică obţinută cel mai probabil cu ajutorul unor coloranţi. Produsul analizat are în compoziţie şi alcool etilic rafinat, care, în contextul amestecului de grăsimi şi zaharuri rafinate, este foarte greu de metabolizat de ficat, devenind toxic. În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că produsul nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, celor cu maladii renale, cardio şi cerebrovasculare, hepatice, dermatologice, celor cu afecţiuni ale tractusului digestiv, astmaticilor, alergicilor, celor cu ADHD. Salamul de biscuiţi Magdi este interzis celor cu celiachie. Diabeticii vor cere sfatul medicului curant.
Ingrediente
Biscuiţi 40%: ― făină de grâu, zahăr, grăsime vegetală, agenţi de afânare: bicarbonat de amoniu – E503 şi bicarbonat de sodiu – E500, sare, antioxidant: acid citric – E330, metabisulfit de sodiu – E223, arome alimentare, rahat: ―zahăr, amidon, acid citric – E330, arome alimentare, coloranţi, zahăr, grăsime vegetală nehidrogenată, cacao, nucă de cocos, alcool etilic rafinat, esenţă de rom, conservant benzoat de sodiu – E211, acid sorbic – E200. Informaţiile nutriţionale pentru 100 de grame de produs – valoare energetică: 406 kcal/100 grame, proteine 4,76 grame, lipide 11,59 grame, glucide 61,18 grame.
Preluare din jurnalul Naţional

vineri, 22 iunie 2012

Polţia şi Tribunalul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Poliţia şi Tribunalul! Două instituţii apărute ca o necesitate pe parcursul dezvoltării societăţii, dar pe care le-am evitat cât am putut. Ambele instituţii cu o încărcătură socială uriaşă pentru simplul motiv că se ocupă de oameni, de prinderea, judecarea şi pedepsirea acestora.
Şi cred că este o ocazie bună ca să mă întreb de ce nu există şi un Cod Civil care să prevadă ce acţiuni trebuie întreprinse pentru oamenii care fac bine. De ce sunt judecaţi doar oamenii răi? De ce nu sunt judecaţi şi oamenii buni pentru a li se atribui recompense corespunzătoare cu faptele lor? Un Cod care să prevadă recompense şi nu pedepse.
Cum spuneam, două instituţii de care, cu toată utilitatea lor socială, m-am ferit să am vreun contact. La Poliţie am intrat doar atunci când a trebuit să-mi schimb buletinul, iar în Tribunal atunci când am contestat o amendă dată de poliţie. Dar, vă rog să mă credeţi, în ambele cazuri nu am ştiut cum să ies cât mai repede. Pornind de la raţionamentul simplu şi simplist că, dacă sunt un om corect, dacă nu mint, nu fur şi respect legile, nu am ce căuta acolo. Am scris simplist pentru că, din păcate, pot exista şi erori...
Nu am pregătirea juridică necesară pentru a comenta sentinţa dată domnului Adrian Năstase. Şi chiar dacă aş avea-o, tot nu aş îndrăzni să comentez o decizie judecătorească. Nu am nici bagajul de cunoştinţe politice sau economice care să-mi permită să emit judecăţi de valoare privind activitatea dânsului. Nu am nici de departe anvergura profesională a dânsului pentru a-i face o evaluare cât de cât obiectivă. Şi chiar dacă aş avea-o, tot nu aş face aşa ceva pentru că nu am nicio afinitate faţă de persoana dânsului.
Dar cred că am bun simţ. Sau, cel puţin, încerc să am. Iar doza de bun simţ din dotarea personală mă îndeamnă la unele consideraţii şi la o nedumerire. Prima consideraţie ar fi aceea că, de acum încolo, a fost deschisă o Cutie a Pandorei. Pe de o parte, orice politician va avea permanent un morcov mic în buzunarul de la spate al pantalonilor atunci când va fi tentat să comită o ilegalitate. Pe de altă parte, acest gen de sentinţe pot deveni o armă cruntă împotriva adversarilor politici odată ce justiţia ajunge în mâna unui regim totalitar.
O a doua consideraţie se referă la imaginea externă atât a României, cât şi a justiţiei existente la noi. Ca imagine a ţării nu cred că va avea un impact pozitiv semnificativ. Nimeni nu va veni să ne ofere vreo facilitate sau să ne felicite pe motiv că ne arestăm şi pedepsim corupţii pentru simplul fapt că acesta este un lucru normal într-o ţară civilizată. În privinţa justiţiei, lucrurile sunt ceva mai delicate. Asta deoarece, dacă eradicarea corupţiei în România începe şi se termină cu cazul Adrian Năstase, atunci justiţia din România chiar va avea o problemă. Singura ei şansă ca să ofere o imagine reală şi credibilă atât românilor, cât şi străinătăţii este aceea a existenţei unei lungi liste de alte asemenea cazuri, pentru că, din păcate, nu ducem lipsă de „material documentar”...
O a treia considerație se referă la efectele sociale și personale ale gestului domnului Năstase. Ca efect social mă gândesc la posibilitatea ca, un asemenea gest să nu devină o armă în mâna vinovaților pentru a influența justiția. Ceva în genul amenințării cu aruncatul de pe stâlpii de înaltă tensiune practicată de diverși indivizi pentru a obține casă de la primărie... În ceea ce privește efectul personal, ei bine, îmi păstrez convingerea că ar fi fost mult, mult mai câștigat dacă nu îl făcea. Pentru că, de acum încolo, va fi o tară pe care nu o va putea depăși niciodată. La fel cum va fi și pentru copiii și soția lui.
În sfârşit, iată şi întrebarea. Cu toţii avem cunoştinţă de numeroase cazuri de bandiţi, tâlhari, corupţi sau interlopi dintre cei mai periculoşi care au fost eliberaţi de la prima înfăţişare nu pentru că li s-a dovedit nevinovăţia, ci pentru că avocaţii lor au avut norocul sau ştiinţa să descopere un viciu de procedură. Asta însemna că, de exemplu, procurorul care a instrumentat cazul a uitat să pună o dată. Sau a pus ştampila în dreapta formularului şi ea trebuia pusă în stânga. Chichiţe avocăţeşti, dar care au permis eliberarea unor infractori deosebit de periculoşi. În cazul domnului Năstase, unul dintre judecătorii semnatari ai unei sentinţe anterioare NU avea calitatea de judecător! Acesta nu este un mare, uriaş viciu de procedură?
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (3)

Chiflele hamburger Primăvara (Chifle cu grăsimi hidrogenate)
de Mihaela Ionescu - 18/07/2009
Chiflele hamburger Primăvara sunt un produs dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, cu un exces de glucide cu index ridicat şi absorbţie rapidă.
De asemenea, conţin şi grăsimi într-o cantitate mare. Dintre acestea, cele mai periculoase sunt grăsimile vegetale hidrogenate, care afectează buna funcţionare a inimii şi a ficatului. În unele ţări europene, dar şi în SUA, utilizarea acestora a fost limitată sau chiar interzisă, tocmai din cauza efectelor nocive asupra sănătăţii.
Produsul analizat conţine şi aditivi alimentari, majoritatea dintre ei fiind incriminaţi în dereglarea funcţionării optime a tractusului digestiv. Guma guar poate produce balonări, greaţă, crampe, astm, alergii şi eczeme, iar E472e duce la apariţia durerilor abdominale, a diareei, a stărilor de vomă şi a balonării.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, atrage atenţia că în compoziţia produsului intră o cantitate mare de sare. Doza zilnică recomandată pentru un adult este de 6 g sare, depăşirea acesteia atrăgând după sine probleme cu buna funcţionare a inimii şi a rinichilor.
În urma analizei informaţiilor încrise pe etichetă, specialistul nostru ne spune că produsul nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, celor cu maladii cardiovasculare, hepatice, renale, dermatologice, hipertensivilor, alergicilor, bolnavilor de cancer.
Chiflele hamburger Primăvara sunt interzise suferinzilor de celiachie din cauza conţinutului de gluten.
ETICHETA
Făină albă de grâu, apă, zahăr, drojdie, ulei vegetal, grăsime vegetală hidrogenată, lapte praf, gluten, sare iodată, conservant propionat de calciu E282, ameliorator de făină (făină de grâu, dextroză, stabilizator, E412 guma guar, antioxidant E300 acid ascorbic, emulgatori E472e esterii glicerici ai acidului diacetil tatric cu acizi graşi, E322 lecitină de soia, făină de soia, antioxidant E300 acid ascorbic, enzime). Conţine gluten.
Preluare din Jurnalul Naţional

joi, 21 iunie 2012

Te oftici că n-ai votat?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În câteva postări mai vechi făceam o prezentare succintă a unor mostre de prostie crasă şi necontestată, cu speranţa sinceră că nu voi mai avea ocazia să abordez un asemenea subiect (între noi fie vorba, beţivii şi proştii mi-au displăcut organic întotdeauna).
Dar iată că viaţa bate filmul şi televiziunea bate viaţa, dacă pot să mă exprim astfel. De altfel, nici titlul prezentei postări nu este unul original, el fiind o secvenţă dintr-un mesaj apărut în burtiera unei emisiuni a postului OTV.
Hopa! Văd că începeţi să vă foiţi. Sigur, aveţi dreptate: dacă vorbim de OTV, atunci subiectele pe teama prostiei sunt nenumărate. L-am ales pe cel de faţă în mod cu totul şi cu totul întâmplător, în timpul lucrului la telecomandă, încercând să evit o pauză publicitară, subiectul având oarece tangenţe cu alegerile de curând terminate.
Ce e drept, am reuşit să evit publicitatea, dar nu şi gogomănia apărută pe ecran, pe când scanam posturile. Printre alte mesaje apărute pe ecran, unul spunea ceva de genul „bla, bla, te oftici că n-ai votat PP-DD?”.
Mesajul mi-a reţinut atenţia imediat (probabil acesta era şi scopul...) în primul rând prin utilizarea termenului oftici. Că pe posturile noastre de televiziune ai ocazia să asculţi cea mai mare colecţie de agramatisme este deja un loc comun. Dar ca să foloseşti un asemenea termen idiot, şi folosesc un calificativ civilizat, mi se pare o neruşinare nu numai faţă de analfabetul care l-a scris, ci şi faţă de ceilalţi, cei care urmăresc postul.
Dar aceasta este o analiză pur şi simplu de formă, în fond fiecare fiind liber să se exprime cum îi dictează numărul de neuroni activi pe care îi posedă. Ce e interesant este mesajul de mare profunzime socială ascuns în aceste câteva cuvinte de analfabet. Altfel spus, autorul mesajului tembel consideră că oamenii se duc la vot ca să voteze candidaţii sau politicienii pe care nu-i doresc. Ajuns în cabină, votantul nostru pune mâna pe buletin şi, cu gesturi hotărâte, aplică ştampila fatidică exact pe contracandidat. După care, iese din cabină, introduce formularul în urnă şi, plin de remuşcări şi de regrete, începe să se oftice:
- Fir-aş al dracului să fiu, ce mă mai oftic! De ce l-am votat pe Ionescu, când eu îl voiam pe Popescu? Mamă, ce mă mai oftic!
Chinuit peste poate de asemenea întrebări existenţiale, pune mâna pe telefon şi sună la OTV exprimându-şi vehement starea de oftică personală.
A, desigur că aş fi manifestat o mai mare înţelegere dacă era vorba de oftică pentru că NU a ieşit candidatul votat de tine. Sau că au fost fraudate voturile date în favoarea candidatului votat de tine. Dar ca să te oftici pe tine, te pentru că tu singur ai decis să votezi un anumit candidat, mi se pare mult prea puţin chiar şi pentru mintea obosită a autorului respectivului mesaj.
Deşi, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, avem ce regreta că nu am votat un preşedinte care NU este preşedinte şi am ratat ocazia de a primi repartiţii pentru case care NU sunt repartiţii pentru case. Credeţi că acesta este un lucru trist? Nu, desigur că nu. Este un lucru ridicol şi atât. Trist este faptul că există oameni care cred asemenea balivrne.
Să auzim de bine!

Ce cumpărăm (2)

Ketchup-ul picant DLL (Ketchup cu 8 E-uri)
de Mihaela Ionescu - 20/06/2009
Ketchup-ul picant DLL are în compoziţie 70% pastă de tomate, însă restul de 30% reprezintă aditivi alimentari, sare, zahăr şi apă. Amidonul modificat din porumb este aditivul alimentar cu cea mai mare pondere în produsul analizat. Acesta are rolul de a-i da ketchup-ului textura şi consistenţa potrivite. Însă consumatorii vor resimţi probleme ale tractusului intestinal în cazul în care vor mânca o cantitate mare de produs.
Zaharina de sodiu este un aditiv controversat, fiind încadrat de Agenţia Internaţională de Cercetări în Cancer în grupa 2B, ca agent cancerigen, avertizează profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. De asemenea, E954 poate interfera cu procesul normal de coagulare a sângelui, cu glicemia şi cu funcţiile digestive, perturbându-le.
Efecte adverse are şi E950, acesulfam K, studiile arătând că poate induce stres metabolic. De asemenea, are şi potenţial cancerigen.
Specialistul nostru atrage atenţia că făina de guar, în doze mari, poate provoca greaţă, crampe, astm, alergii, eczeme. Nici consumul alginatului de sodiu nu este recomandat în cantităţi mari, pentru că poate diminua asimilarea substanţelor minerale şi a altor nutrienţi în intestin, avertizează profesorul Mencinicopschi.
Produsul analizat are în compoziţie şi o sursă ascunsă de zaharuri cu index glicemic ridicat şi absorbţie rapidă.
Diabeticii vor ţine cont de cantitatea de glucide şi vor cere sfatul medicului curant înainte de consum. De asemenea, ketchup-ul picant DLL are şi o sursă ascunsă de sare de care trebuie să ţină cont persoanele hipertensive, cardiacii şi cei care suferă de maladii renale. În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că produsul analizat nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, astmaticilor, alergicilor, supraponderalilor şi obezilor, suferinzilor cardiovasculari, hepatici, renali, celor cu afecţiuni dermatologice, persoanelor cu status proinflamator sistemic, celor care suferă de maladii gastrointestinale, suferinzilor de diferite tipuri de cancer.
ETICHETĂ
DLL Ketchup picant. Concentrat pastă de tomate 70%, oţet, zahăr, apă, amidon modificat de porumb E1410/E1414/E1420, sare, acidifianţi: acid citric E330, acid malic E296, agenţi de îngroşare: făină de guar E412, alginate de sodiu E401, antioxidant acid ascorbic E300, condimente, arome naturale, îndulcitori zaharină de sodiu E954, acesulphame - K E950. Energie 75 kcal/371 kj, proteine 1,7, carbohidraţi 16,1 g, lipide 0,4 g, fibre alimentare 0,9 g, sodiu 0,9 g, sare 2,2 g.
Preluare din Jurnalul Naţional

miercuri, 20 iunie 2012

Instituţia Institutului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
O aprigă dispută a încins floarea intelectualităţii româneşti. Pentru necunoscători, vă reamintesc că este vorba de acea categorie socială ai cărei reprezentanţi, anterior lui 1989, au beneficiat de burse în străinătate şi avantaje la care restul populaţiei nici nu visa, din rândul lor remarcându-se dizidenţii nemulţumiţi de atâtea avantaje. Este vorba de aceeaşi categorie socială ai cărei reprezentanţi, contrar intelectualităţii din orice ţară civilizată, manifestă o ideologie de dreapta atât de vehementă încât îşi reneagă propriul popor. Este vorba de aceeaşi categorie socială ai cărei reprezentanţi, în loc să fie un simbol al verticalităţii morale, manifestă cea mai slugarnică şi umilă obedienţă faţă de conducere. În fine, este vorba de aceeaşi categorie socială ai cărei reprezentanţi au avut întotdeauna opţiuni atât de eronate încât, ulterior, chiar ei s-au ruşinat de alegerea făcută.
Şi totul a pornit de la schimbarea subordonării Institutului Cultural Român. Nu sunt sociolog şi nici politolog, dar caut să-mi folosesc din plin bunul simţ atunci când emit o judecată de valoare. Iar acest bun simţ mă determină acum să mă şi să vă întreb: ce caută un institut cu un asemenea profil în subordinea Preşedinţiei? Nu numai pentru că iniţial, el nu a avut această subordonare, care i-a fost stabilită ulterior de domnul Băsescu. Dat fiind profilul, cred că ar fi mult mai logică şi mai utilă suibordonarea lui faţă de Ministerul afacerilor externe. Sau celui al educaţiei. Sau chiar al agriculturii. Dar în niciun caz instituţiei Preşedinţiei. Pentru că, mergând pe un asemenea raţionament, putem justifica şi subordonarea Ansamblului Doina al Armatei sau a SNCFR faţă de aceeaşi instituţie a Preşedinţiei.
Dar acesta este doar un aspect formal. Aspectele de fond sunt altele. Unul este legat de celebra expoziţie organizată în 2008 de respectivul institut la New York, expoziţie care a scandalizat lumea cu însemnele naziste popularizate în numele artei. Iar scriitoarea Herta Müller, care nu e o oarecare, ci laureată a premiului Nobel pentru literatură în 2009, a criticat organizarea de către filiala din Berlin a ICR a unei şcoli de vară în colaborare cu doi foşti informatori declaraţi ai Securităţii. Ceea ce ar trebui să li se amintească intelectualilor care acum, bine înregimentaţi politic, clamează rodnica lui activitate şi verticalitatea morală a instituţiei.
Iar cel de-al doilea aspect este legat chiar de numele conducătorului respectivului institut. Care nu este altul decât domnul Horia Roman Patapievici. Cine este acest domn? Păi, nimeni altul decât cel care afirma în scrierile sale că:
- "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
- "23 de milioane de omuleţi patibulari." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)
- "Un popor cu substanţă târâtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare (nota mea: conform DEX, patibular = persoană vrednică să moară), ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34)
- "Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)
- "Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături..." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)
- "În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile...) i-au dovedit." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
- "Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49)
- "Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC." (Din "Politice" de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)
- "România are o cultură de tip second hand" a enunţat într-o emisiune televizată. (după Viorel Patrichi în Revista "Rost" nr.24/2005)
Acesta este Institutul Cultural Român din subordinea Preşedinţiei, condus cu umilinţă de intelectualul cu a cărui prietenie se mândreşte domnul Mihai Răzvan Ungureanu.
Să auzim de bine!
P.S. Dacă vreţi să vedeţi un model de operativitate în ceea ce priveşte ridicarea de osanale domnului HRP, atunci căutaţi amănunte despre ICR pe Wikipedia. În plus, veţi observa cu uşurinţă faptul că niciun eveniment politic sau cultural de până acum din România nu a avut o asemenea de rapidă transpunere în Wikipedia. Ei da, reprezentanţii intelectualităţii româneşti, morali şi verticali, nu se dezmint nici acum!

Ce cumpărăm (1)

Tnuva Frappe: Cafea şi 3 E-uri
Mihaela Ionescu - 4/04/2009
Aditivii alimentari utilizaţi pentru Tnuva Frappe pot duce la probleme ale tractusului digestiv, la tulburări de atenţie şi la afecţiuni ale sistemului osos. De aceea, este recomandat să fie evitat de consumatorii care au astfel de maladii, pentru a nu le croniciza.
Băutura din lapte cu cafea Tnuva Frappe este dezechilibrată din punct de vedere nutriţional, având un exces de glucide cu index glicemic foarte ridicat şi absorbţie rapidă (zahăr), dar şi lipide din lapte, ne spune profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Acesta face analiza profilului nutriţional bazându-se pe normele Regulamentului European 1924/2006, care stabileşte care sunt standardele pe care trebuie să le îndeplinească un produs alimentar pentru a fi echilibrat din punct de vedere nutriţional.
ADITIVII
Pentru a obţine o culoare cât mai plăcută, producătorul a folosit sirop de zahăr caramelizat E150. Acesta poate declanşa sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD), poate încetini creşterea, poate duce la distensii intestinale şi la hipertrofia muşchilor. De asemenea, distruge vitamina B şi afectează cromozomii. Un alt aditiv cu efecte nocive este şi fosfatul de sodiu, E339. Acesta este incriminat în împiedicarea asimilării şi fixării calciului în oase, putând induce osteoporoză şi/sau depuneri anormale de calciu (osteofite-cioc de papagal). Doza zilnică admisă pentru toate sursele de fosfor din alimentaţie, stabilită de JEFCA (forul mondial care reglementează utilizarea aditivilor alimentari), este de 70 mg/kg corp. Caragenanul E407 poate duce la apariţia problemelor de tractus intestinal, mergând până la ulcer şi cancer de stomac, în cazul unui consum exagerat.
CONCLUZIILE SPECIALISTULUI
În urma analizei informaţiilor înscrise pe etichetă profesorul Mencinicopschi ne spune că produsul analizat nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, suferinzilor de maladii cardiovasculare, renale, celor cu boli hepatice, persoanelor cu maladii neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer), celor cu sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD), celor cu astm, cu probleme stomatologice.
Diabeticii vor cere sfatul medicului curant înainte de consum şi vor ţine cont de cantitatea de glucide. Persoanele care suferă de intoleranţă la lactoză vor testa o cantitate mică de produs pentru a vedea care este reacţia organismului.
INGREDIENTE
Lapte pasteurizat, apă, zahăr, cafea 0,3%, sirop de zahăr caramelizat E150, corector de aciditate fosfat de sodiu E339, stabilizatori caragenan E407, aroma de cafea şi vanilie. Valoare nutritivă medie pentru 100 g: valoare energetică: 68 kcal/288 kJ, proteine 2,8 g, glucide 9,8 g, lipide 2 g.
Preluare din Jurnalul Naţional

marți, 19 iunie 2012

De ce îmi place jocul de snooker

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Activitatea de practicant mi s-a părut întotdeauna mult mai utilă decât cea de chibiţ. Iar manifestările pătimaşe sau comentariile făcute în calitate de chibiţ mi s-au părut întotdeauna chiar inutile. Nu cred că antrenorul vreunei echipe îşi va modifica componenţa echipei doar pentru că mie nu-mi place de un jucător sau altul. Fără discuţie, nu poţi avea timpul şi nici posibilitatea fizică de a practica toate activităţile sportive care îţi plac. Dar asta nu m-a împiedicat să-mi respect cât am putut de mult apropierea de principiul mai sus enunţat.
Astfel că, îmi place, atunci când am timp, să urmăresc o partidă de volei la fel de mult cum îmi place să urmăresc o cursă ciclistă şi îmi place să urmăresc o partidă de tenis la fel de mult ca un meci de baschet. Desigur că, majoriatea acestor spectacole le pot urmări doar aflat în faţa micului ecran dar, vă rog să mă credeţi, de fiecare dată o fac cu regretul că nu am prcticat sportul respectiv.
Unul din sporturile care mă atrag în mod deosebit este snooker-ul. Şi asta nu doar din cauză că masa de joc este mult mai mare decât cea de biliard sau găurile mult mai mici. Şi nici pentru că jucătorii se prezintă la „patru ace” şi cu pantofii făcuţi.
Atunci de ce îmi place jocul de snooker? Credeţi că pentru faptul că spectatorii nu urlă ca descreieraţii, aşa cum fac la alte sporturi, atunci când un jucător bagă o bilă în buzunarul mesei? Da, dar nu numai pentru asta.
Credeţi că pentru faptul că jucătorii nu-şi trag pe ascuns şuturi şi pumni în gură cum fac la alte sporturi? Da, dar nu numai pentru asta.
Credeţi că pentru faptul că jucătorii nu termină partida plini de noroi sau cu tricourile rupte, aşa cum se întâmplă la alte sporturi? Da, dar nu numai pentru asta.
Urmăresc pe Eurosport partidele Campionatului mondial de snooker, desfăşurat la Sheffield, în celebra sală Crucible. Pentru operativitate, în arenă sunt instalate două mese la care se joacă simultan, arena fiind despărţită în două de o cortină verticală, care se poate ridica în anumite situaţii. La una din mese joacă celebrul Stephen Hendry, unul dintre cei mai mari jucători de snooker. Iar Hendry reuşeşte un break de 147 de puncte. Pentru neiniţiaţi, un break reprezintă numărul de puncte acumulate de un jucător pe durata cât a jucat doar el la masă. Astfel, un break poate avea valori diferite, de la 1 la 147 şi durează până când jucătorul greşeşte sau efectuează o lovitură de siguranţă şi trebuie să cedeze adeversarului locul său la masă. Un break de 147 de puncte este ceva minunat şi cu totul deosebit, însemnând parctic că un jucător a jucat singur de la lovitura de deschidere şi până la introducerea într-unul din buzunare a ultimei bile, cea neagră. Pentru comparaţie, pot să vă spun că un break de 10 puncte realizat de un amator este o performanţă excepţională.
Ei bine, ce credeţi că s-a întâmplat când Hendry a realizat break-ul de 147 de puncte? În acel moment, cei doi jucători aflaţi la masa vecină, cea ascunsă de cortină, şi ei mari campioni la rândul lor, şi-au întrerupt partida şi au venit să-şi felicite viitorul adversar!
De asta îmi place jocul de snooker.
Să auzim de bine!

luni, 18 iunie 2012

Incompatibilităţi elective

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Văleu! vor zice cititorii acestui blog, ce s-a întâmplat cu omul acesta (adică cu mine)? A început să se ocupe de critică literară şi să îi parafrazeze Afinităţile elective ale bătrânului Goethe? Nuuu, nici gând! Staţi liniştiţi pentru că aici nu este vorba de critică literară, ci de locul meu de parcare plătită.
Ca tot omul gospodar, am reuşit să mă împroprietăresc cu un loc de parcare plătită. Este vorba, nici mai mult, nici mai puţin, de acel tip de loc de parcare pentru care plăteşti o taxă anuală, pe care administraţia nu se învredniceşte nici măcar să-l marcheze cu vopsea. Este vorba de acel loc de parcare pe care tu crezi, în naivitatea ta, că îl ai în proprietate, dar pe care poate parca cine vrea şi cine nu vrea pe banii plătiţi de tine. Este vorba de acel loc de parcare pe care nu îl poţi îngrădi, marca sau bloca, deşi îl ai în proprietate, decât cu riscul unei amenzi copioase şi a smulgerii pripoanelor sau opritoarelor.
Cu toate aceste neajunsuri, ce mare lucru înseamnă să ai tu locul tău de parcare! Să ştii că vii de la cumpărături şi că, deşi ai lipsit doar o jumătate de oră, îl găseşti ocupat şi nu poţi face nimic până seara! Să ştii că vii din concediu obosit de cât ai condus şi că trebuie, în miez de noapte, să umbli ca un zombi printre blocuri căutând un loc liber pentru că al tău e ocupat, pentru ca apoi să te cari cale de un kilometru cu bagajele! Este vorba de locul de parcare aflat chiar lângă un ditamai plopul bătrân, ceea ce ne face să stăm cu inimă strânsă de fiecare dată când e o furtună. Plop în care şi-au găsit sălaş mii de zburătoare, de toate soiurile, de la vrăbii la coţofene (e drept, nu am observat papagali Ara şi bâtlani cu gâtul roşu). Iar cine crede că acest păsăret se rezumă doar la a ciripi, se înşală amarnic, ca să nu zic îngrozitor. Pentru că principala lor îndeletnicire se pare că este găinăţatul, permanent şi în proporţii de masă. Am ajuns la a şasea husă cumpărată anul acesta dar, e drept, nu numai din cauza păsăretului, ci şi din cauza câinilor care se caţără pe maşină ca să vâneze pisicile pornite la vânătoare de păsări.
Despre un asemenea loc vreau să vă vorbesc în postarea de azi.
Ne întoarcem, eu şi soţia, de la cumpărăturile săptămânale. Cu imima ticăind de emoţie ne apropiem de blocul nostru. Motorul susură lin, abia auzindu-se în tăcerea din cabină. Ne este frică să emitem vreo supoziţie de frică să nu ne speriem norocul. Oare vom găsi liber locuşorul nostru? Oare vom putea duce sacoşele acasă pe un drum mai scurt decât data trecută, când a trebuit să le cărăm cale de două blocuri? Oare domnul Ponta va mări salariile bugetarilor? Oare prindem filmul de zece de pe PROCINEMA? Oare Ionescu, vecinul de la trei mai merge la serviciu cu tramvaiul 41? Şi multe alte asemenea întrebări pentru doi adulţi care vin de la cumpărături, fără să ştie ce maşină vor găsi în locul lor de parcare.
Dar, iată că, de după pomi, ne apare locul mult dorit! E liber! Cu mişcări precise, îndelung exersate, parchez maşina, timp în care îi fac ultimul instructaj soţiei privind operaţiile de întindere a husei şi a timpului scurt avut la dispoziţie. Aliniez maşina, opresc motorul, trag frâna de mână şi ne repezim la portbagaj ca doi adulţi care-şi cunosc atribuţiile. În creiere ne răsună nemilos ticăitul secundelor scurse. Soţia scoate rapid sacoşele, iar eu apuc husa cu mişcări bărbăteşti şi o arunc peste maşina proaspăt spălată. Soţia apucă un capăt şi îl întinde cu succes, iar au apuc celălalt capăt şi încerc aceeaşi manevră rapidă. Fatalitate! Soartă crudă, nemiloasă! Un colţ al husei rămâne agăţat de ţeava de eşapament, ceea ce face ca o porţiune de patruzeci de centimetri pătraţi să rămână descoperită timp de şase secunde. Şase secunde! Patruzeci de centimetri pătraţi! Atât a fost suficient ca una din orătăniile aciuate în frunziş să ţintească cu fundul un găinaţ drept în mijlocul suprafeţei rămase descoperită.
Asta înţeleg eu prin incompatibilităţi elective.
Să auzim de bine!