"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 9 octombrie 2014

Legi avem. Sunt ele idioate?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Motto: o soţietate fără prinţipuri, care va’zică nu egzistă!
Despre necesitatea şi utilitatea legilor nu cred că mai este cazul să discutăm. Dacă până în ‘89 aveam – nu aveam legi, aderarea la grupul NATO şi intrarea în Uniunea Europeană au impus creşterea numărului lor.
În mod automat, existenţa unui grup format din mai mult de o persoană impune apariţia unor reglementări legale. În măsura creşterii numărului membrilor grupului, creşte şi numărul reglementărilor legale, având drept corolar şi creşterea în paralel a numărului de nemulţumiri.
Nu a existat nicio orânduire sau formă statală care, prin sistemul său legislativ, să-şi mulţumească toţi membrii. Din purul şi simplul motiv că nu există două persoane identice. Dar, indiferent de numărul mulţumiţilor sau nemulţumiţilor, o lege trebuie să fie dreaptă. Cu atât mai mult în cazul unor reglementări legale care impun pedepse sau revendicări. Vi s-ar părea dreaptă o lege care pedepseşte un hoţ de buzunare cu închisoare pe viaţă? Cu siguranţă că nu. Dar una care pedepseşte un violator înrăit sau pedofil cu două zile de puşcărie fără executare, vi s-ar părea dreaptă? Cu siguranţă că nici asta. Dar o lege care are doreşte corectarea unei nedreptăţi fără a specifica nicio pedeapsă sau pedepsind alte persoane decât cele vinovate, cum vi s-ar părea?
Cum, vor zice cei mai curioşi dintre voi, există o asemenea lege? La noi în ţară? Nu se poate! Ba uite că se poate.
Un număr de funcţionari, aparţinători ai unuia sau două ministere, au greşit nişte calcule. Ca urmare a greşelii lor, un număr de pensionari au primit pensii mai mari decât cele cuvenite. Până aici lucrurile par clare şi, dincolo de orice prevedere legală, doar pe baza bunului-simţ, cei care au primit bani necuveniţi e firesc să îi returneze. Vi se pare corect? Sigur că da. Iată că legiuitorul, într-un gest de bunăvoinţă, decide să amnistieze pensionarii vizaţi şi emite o lege în acest sens. Vi se pare corect? Sigur că da, atât timp cât această problemă este reglementată printr-un act legislativ. În fond, oamenii nu au avut nicio vină că li s-au virat sume mai mari decât cele cuvenite. Nu ei au făcut calculele şi nici viramentele.
Dar iată că legiuitorul român se opreşte aici, la amnistierea sumelor de returnat. Asta vi se mai pare corect? Ca să ne fie imaginea mai clară, haideţi să recapitulăm. Nişte funcţionari greşesc calcularea unor pensii, pensionarii primesc pensi mai mari, leguitorul decide să amnistieze restituirea surplusului, dar nu pe seama funcţionarilor vinovaţi, ci pe seama populaţiei.
Ca vinovaţii acestor calcule greşite să nu păţească nimic, iar recuperarea să se facă pe seama unor nevinovaţi, asta vi se mai pare corect?
Să auzim de bine!

joi, 2 octombrie 2014

Parapetul salvator

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Un monstru, o bestie, o fiară cu chip de om, nu a găsit alt mijloc să se sinucidă decât lund cu el şi alte cinci vieţi. Cinci oameni, dintre care doi copii, au trebuit să moară nevinovaţi pentru că aşa a vrut creierul lui monstruos.
Putea să se arunce într-o râpă, putea să îngită o găleată de Verde de Paris, putea să se spânzure, să-şi taie venele, putea să se sinucidă în mii de moduri, fără ca vieţile altora să fie afectate de egoismul lui hidos. Pentru că, orice ar zice sau ar încerca să-l justifice neamurile lui, cine merge pe o şosea cu 180 km/oră cu luminile stinse, după ce a postat un mesaj de adio tuturor, acela merge la sinucidere, nu la o plimbare prin parc.
Bunînţeles, mass media şi-a făcut simţită prezenţa imediat, ipotezele şi scenariile nu au întârziat să apară, iar protestatarii de meserie au găsit un bun prilej de manifestare, în bunul spirit românesc de eludare a esenţei problemei: totul putea fi evitat dacă guvernul monta parapeţi despărţitori, zic protestatarii. Zău? Chiar aşa?
Şi pe ce drumuri ar trebui montaţi aceşti parapeţi, având în vedere că în România există mai multe drumuri şi şosele, aşa, bune, rele, cum sunt ele? Doar pe DN1? De ce doar aici? Dacă nemernicul se ducea pe drumul Bucureşti – Urziceni? Sau pe Gherla – Dej? Sau pe drumul Bacău – Vaslui? Ce, vasluienii nu au şi ei dreptul la protecţie? De ce să nu punem şi acolo? Dar de ce nu pe toate şosele şi drumurile din ţară? Şi cam de pe unde să înceapă punerea lor? De la ieşirea din Bucureşti? Şi dacă vine un nemernic care vrea să se sinucidă pe porţiunea dintre Casa Presei Libere şi Fântâna Mioriţa? Nu punem şi acolo? Atunci, de ce să nu începem de la Kilometrul Zero, din Piaţa Sfântul Gheorghe?
Dar parcă un nenorocit se poate sinucide doar intrând pe sensul opus? Nu ar fi bine să punem şi între benzi? De cum pleacă din faţa casei, intră omul pe o bandă pe care nu o mai poate părăsi până ajunge la destinaţie, fără posibilitate de ieşire, întoarcere sau depăşire. Ai intrat pe bandă? Ăla eşti!
Păi, nu, o dau la întors protestatarii, într-un moment de aparentă luciditate. E vorba de evitarea accidentelor, zic ei. Pe lângă faptul că acesta nu a fost un accident, ce altceva poţi să mai spui altceva decât să recitească rândurile de mai sus. La care putem face câteva adăugiri substanţiale în care se poate vorbi despre lipsa educaţiei la mulţi, foarte mulţi dintre şoferii români, despre îngustimea gândirii lor atunci când se află la volan, neînţelegând că sunt participanţi la trafic, şi nu persoane singulare. În care putem vorbi despre comportamentul violent şi lipsa de bun simţ sau despre neam-prostia în creştere exponenţială. Şi multe alte lucruri generatoare de accidente pe care nu le poate înlătura niciun parapet despărţitor.
Să auzim de bine!