Mesaj de la Microsoft

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cititorii mai vechi şi mai perseverenţi ai blogului au putut lesne observa că îmi plac glumele vii. Nu neapărat cele care se lasă cu spitalizare, dar cele care au un efect practic sau palpabil mi se par cele mai reuşite. Am fost şi iniţaitor, dar am fost şi victimă, în aceeaşi măsură. Problema este să ieşi râzând din respectivele situaţii, indiferent de poziţia ocupată...
Lucrez la birou cu o ardoare ce nu mă caracterizează, fapt care îmi provoacă o oboseală prematură. Motiv suficient ca să-mi acord o mică pauză de refacere. De băut nu beau, de fumat nu fumez, de mâncat mănânc doar acasă, aşa că ce-mi mai rămâne de făcut? Să mă uit în jurul meu la colegii mei fruntaşi pe ramură. Şi al doilea personaj pe care îmi cad privirile este bunul, blajinul şi atot-temătorul Iulică. Absorbit de cele scrise pe ecran şi hârtiile împrăştiate pe birou, omul nu mai vede nimic în jurul lui. Dar se pare că gândurile noastre se intersectează undeva, în spaţiul virtual pentru că un bip scurt mă avertizează că am primit un mesaj e-mail, mesaj care se dovedeşte a fi chiar din partea lui.
Bunul om îmi re-transmitea un measaj în limba engleză din partea Microsoft, mesaj pe care mă ruga să i-l traduc, el nefiind cunoscător al acestei limbi. Mesajul era un simplu anunţ care te avertiza să nu uiţi să descarci actualizările periodice pentru o mai bună funcţionare a calculatorului şi o mai mare siguranţă.
A fost o simplă formalitate să traduc mesajul, dar nu mi s-a părut a fi ceva suficient şi eficient. Era nevoie de mai mult spirit civic în el, de un îndemn real la o altă conduită civică... Drept pentru care, în răspunsul meu către Iulică am mai adăugat două rânduri mesajului în engleză, astfel ca traducerea lor să facă referire la faptul că acest calculator a fost identificat pe baza IP-ului că nu foloseşte un sistem de operare licenţiat de Microsoft şi o echipă de specialişti îl va contacta pe individ în maximum două zile.
Cunoştinţele mele despre numitul Iulică sunt suficient de cuprinzătoare ca să ştiu că are habar ce este aia un program licenţiat, dar că nu ştie o iotă dacă firma foloseşte aşa ceva sau nu (între noi fie vorba, în firmă nu ştiu dacă existau mai mult de două persoane care să ştie ce sistem de operare folosesc sau ce e ăla...).
Fără nicio remuşcare dau clic pe butonul de trimitere a mesajului de e-mail, care se dorea o glumă nevinovată. Dar socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă... şi de multe ori, crapă în altă parte decât unde dai...
Ziua trece şi nu observ nicio reacţie vizibilă a numitului Iulică. Ei, îmi zic eu, a primit mesajul, şi-a dat seama de glumă, dar e prea ocupat ca să-mi răspundă. Aşa că îmi văd şi eu de treburile mele. A doua zi, cum intru în firmă mă întâmpină cu o mină alarmată Mioara secretara.
- În cinci minute şedinţă la şefu'! Toată lumea! Prezenţă obligatorie! sună vorbele ei severe.
Mă conformez şi iau loc la masa din sala de consiliu, alături de ceilalţi colegi. Fix la ora anunţată intră patronul cu o mină gravă, ca să nu zic supărată. Fără să mai ia loc şi fără să salute, ne spune:
- Astăzi nu se lucrează nimic pe calculatoare până nu vi se dezinstalează toate sistemele de operare şi se înlocuiesc cu altele!
Să auzim de bine!