"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

miercuri, 17 octombrie 2012

Bomba bonelor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prima întrebare pe ziua de azi este dacă aţi văzut vreodată cum arată Nomenclatorul meseriilor? Dacă nu, atunci vă spun eu: e uriaş. Tot ce vrei şi nu vrei găseşti în ele. Iar mai nou, am auzit că s-au adăugat noi meserii, ceea ce este firesc având în vedere că trăim într-o societate activă, în plină dezvoltare.
Citindu-l cu atenţie (ceea ce este destul de greu având în vedere mărimea) veţi remarca prezenţa unei meserii benigne, nevinovate, a unei meserii aproape duioase, de mare utilitate, cea de bonă.
A doua întrebare pe ziua de azi este dacă citiţi ziarele? Sau urmăriţi emisiunile de ştiri ale diferitelor posturi de radio sau televiziune? Dacă da, atunci aţi avut ocazia să luaţi cunoştinţă cu cele mai diverse ştiri, din cele mai diverse domenii. Dintre ele, cu siguranţă aţi reţinut ştirile despre evenimentul (nu-l pot numi accident) al cărui titular a fost Şerban Huidu, eveniment în urma căruia respectivul a ucis trei persoane. Ei bine, timp de o săptămână după eveniment, mass media românească NU a fost preocupată nici măcar de numele victimelor, ci de cu totul altceva şi anume de starea bonei familiei Huidu. Bona familiei Huidu şi-a rupt un picior, Bona familiei Huidu a fost internată, Bona familiei Huidu se restabileşte, Bona familiei Huidu iese din spital şi multe altele de acest gen, toate fiind strâns legate de bona familiei Huidu.
Nu cu mult timp în urmă a început noul an şcolar. Nu aşa cum fusese anunţat, ci cu o întârziere de o săptămână, săptămână ce a provocat o mare panică în rândul mass media românească. Panică generată nu de preţul rechizitelor, nici de încurcăturile provocate de întârziere gospodinelor doritoare de murături fabricate la domiciliu, nici de problemele cauzate părinţilor de săptămâna de concediu pierdută, ci de cu totul altceva. Panica a fost provocată de situaţia bunelor şi blajinelor bone. Ce vor face familiile cu bone, Părinţii nu îşi mai pot plăti bonele (deşi, personal, am mari îndoieli că o familie care îşi permite să plătească o bonă timp de trei luni nu o mai poate plăti o săptămână), Programul bonelor este dat peste cap titrau ziarele cu litere de o şchioapă. Iar ştirile posturilor de radio sau televiziune erau dominate de îngrijorarea ce cuprinsese ţara privitor la situaţia bonelor.
Iată cum încet, încet, bonele societăţii româneşti cunosc cea mai puternică afirmare. Ce arhitecţi!? Ce blănari!? Ce doctori!? Ce ingineri agronomi!? Ce academicieni!? Ce tinichigii!? Ce alte atâtea meserii din nomenclator!? Problema esenţială a noastră, a tuturor românilor iubitori de ţară nu sunt aceştia, ci nevinovatele bone. O adevărată bombă cu bone a explodat în mass media românească. Bona a devenit pesonajul cheie al familie româneşti, bona este pivotul în jurul căruia se învârt toate celelalte preocupări, devenite neînsemnate după ce bonele, iată, şi-au câştigat un binemeritat loc fruntaş în societate.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!