Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
În imagine avem ceea ce a mai rămas din templul marelui Hercule. Astăzi, ruinele se găsesc printre locuințele recente, iar copiii se joacă călcând la propriu pe urmele străbunilor...
După cum vă spuneam în articol, în acele vremuri, oamenii își confecționau din piatră cele necesare la fel cum facem noi astăzi din mase plastice sau din lemn. Pietrele din imagine au, fără îndoială, și o utilitate practică dincolo de una estetică.
Că nivelul mării a crescut din acele timpuri imemoriale, că nivelul solului a coborât... nu știu. Ceea ce se poate constata este că nivelul actual al străzii este cu peste doi metri superior celui din antichitate.
Aceasta este o imagine care m-a impresionat foarte mult. Nu are nimic artistic în ea. Dar are un amănunt estetic extraordinar. Este vorba de acel mic bloc pătrat de piatră aflat între alte trei mai mari. Rolul lui funcțional pare nul, așa că singura explicație logică pare a fi aceea că a fost inserat acolo întrucât marginea blocurilor adiacente era ciobită. Pentru a nu crea o imagine inestetică și pentru a nu ciopli altă serie de blocuri, a fost cioplit acest bloc mic, de umplutură.
Iată, în sfârșit, marea Agoră. Ca și precedentele ruine ea se află la peste doi metri sub nivelul actual al stăzilor. Iar dimensiunile ei sunt enorme din moment ce se întinde dincolo de copacii din fundal...
Acesta este un pasaj care duce spre poarta de nord a Agorei. Iar pragul este tocit de milioanele de pași ai thasienilor care circulau cu treburi care, și acum ca și atunci, ne umplu viața...
După cum vă spuneam, anticii foloseau piatra la modul cel mai intensiv, pentru confecționarea majorității obiectelor de utilitate. Iată un nou exemplu de piatră cioplită care nu are nici pe departe vreo conotație artistică. Afară de dorința de a fi făcută cât mai frumos...
În imagine sunt ruinele unei construcții mai recente la scară istorică, templul dedicat lui Cezar.
Iată cum, încet, încet, ne apropiem de sfârșitul plimbărilor noastre imagistice. Astăzi vă voi prezenta imagini despre vechea Agoră, cea care m-a impresionat atât de mult.
Să auzim de bine!
În imagine avem ceea ce a mai rămas din templul marelui Hercule. Astăzi, ruinele se găsesc printre locuințele recente, iar copiii se joacă călcând la propriu pe urmele străbunilor...
După cum vă spuneam în articol, în acele vremuri, oamenii își confecționau din piatră cele necesare la fel cum facem noi astăzi din mase plastice sau din lemn. Pietrele din imagine au, fără îndoială, și o utilitate practică dincolo de una estetică.
Că nivelul mării a crescut din acele timpuri imemoriale, că nivelul solului a coborât... nu știu. Ceea ce se poate constata este că nivelul actual al străzii este cu peste doi metri superior celui din antichitate.
Aceasta este o imagine care m-a impresionat foarte mult. Nu are nimic artistic în ea. Dar are un amănunt estetic extraordinar. Este vorba de acel mic bloc pătrat de piatră aflat între alte trei mai mari. Rolul lui funcțional pare nul, așa că singura explicație logică pare a fi aceea că a fost inserat acolo întrucât marginea blocurilor adiacente era ciobită. Pentru a nu crea o imagine inestetică și pentru a nu ciopli altă serie de blocuri, a fost cioplit acest bloc mic, de umplutură.
Iată, în sfârșit, marea Agoră. Ca și precedentele ruine ea se află la peste doi metri sub nivelul actual al stăzilor. Iar dimensiunile ei sunt enorme din moment ce se întinde dincolo de copacii din fundal...
Acesta este un pasaj care duce spre poarta de nord a Agorei. Iar pragul este tocit de milioanele de pași ai thasienilor care circulau cu treburi care, și acum ca și atunci, ne umplu viața...
După cum vă spuneam, anticii foloseau piatra la modul cel mai intensiv, pentru confecționarea majorității obiectelor de utilitate. Iată un nou exemplu de piatră cioplită care nu are nici pe departe vreo conotație artistică. Afară de dorința de a fi făcută cât mai frumos...
În imagine sunt ruinele unei construcții mai recente la scară istorică, templul dedicat lui Cezar.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!