marți, 30 octombrie 2012

Europa morgana

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
După cum bine putem afla consultând un dicţionar, Fata Morgana nu înseamnă altceva decât un fenomen optic cauzat de diferenţele de temperatură dintre sol şi aerul aflat deasupra. Deşi spectaculos şi, uneori, chiar frumos, fenomenul a rămas în conştiinţa publică drept unul dăunător. Să ne imaginăm doar dezamăgirea cruntă şi depresia în care poate cădea un biet călător însetat aflat în deşertul nemilos, atunci când îşi dă seama că toate speranţele lui s-au legat de un miraj, de o iluzie…
Pentru că, pentru românii abia ieşiţi din evul mediu comunist, aderarea la o Europă civilizată, bogată şi liberă a fost un miraj. Un miraj au fost reclamele colorate şi atrăgătoare pentru care românii îşi pierdeau nopţile ca să le vizioneze la un prieten cu video. Un miraj a fost posibilitatea liberei deplasări în ţări cu peisaje la care nici nu visaseră. Un miraj a fost muzica modernă pe care o ascultau la posturi clandestine. Un miraj au fost până şi cutiile goale de suc sau bere pe care le colecţionau ca să-şi facă suporturi pentru creioane.
Un miraj au fost vitrinele luminate atrăgător, pline de produse la care nici nu visau şi nici nu aveau habar de preţurile lor. Un miraj au fost maşinile luxoase şi iahturile albe, crezând că este suficient să fii cetăţean european ca să te bucuri de posesia lor. Un miraj a fost toată campania de aderare, începând cu cuvântările mobilizatoare şi terminând cu ceasul de la Universitate.
Personal, sunt un tip mai reţinut şi mai pragmatic. Faptul că vedeam într-un reportaj cine ştie ce produs minunat într-o vitrină nu mă mobiliza deloc, singura constatare pe care o puteam face fiind aceea că nu mă pot duce în fiecare vineri seara să-l cumpăr din Barcelona, de exemplu. Nici maşinile luxoase nu reuşeau să mă emoţioneze suficient pentru că ştiam că e vorba de produse care nu se dau gratuit cumpărătorilor. Nici măcar dispariţia paşaportului pentru circulaţia în ţările Uniunii Europene nu a fost un moment de sărbătoare pentru mine. Cu sau fără paşaport, ştiam că nu voi putea ieşi din ţară de mai mult de o dată sau de două ori într-un an, situaţie în care prezentarea paşaportului la vamă nu reprezenta niciun impediment.
Mă uitam oarecum mirat la grupurile care defilau pe străzi cu drapele, strigând şi aclamând. Ulterior, viaţa mi-a dovedit că atât mirarea mea, cât şi strigătele lor nu erau gratuite, multe, foarte multe dintre acele manifestări de bucurie fiind datorate celor care au împânzit Europa cu hoţiile şi tâlhăriile lor, acelor care au văzut în aderare şi dispariţia paşaportului doar facilităţi oferite unei pieţe interlope.
Dar apropierea de Europa, la fel ca şi cea faţă de Fata Morgana în deşert, te ajută să vezi mult mai bine, te ajută să vezi mirajul. Şi noi l-am văzut din plin. Am văzut cum toate guvernele de la aderare încoace au mărit sau au aprobat mărirea fără niciun discernământ a preţurilor pe motivul alinierii lor la cele europene, deşi salariile românilor, indiferent că lucrau în sectorul de stat sau privat, nu erau la fel de aliniate. Am văzut că cele mai aberante măsuri aşa numite economice au fost puse în cârca românilor şi aceeaşi români au fost supuşi la tot felul de experimente europene, fiind primii în aplicarea oricăror măsuri refuzate de alte state. Am văzut cum, de dragul aderării la o structură militară străină doctrinei militare româneşti, am acceptat ca un stat de care ne leagă sute de ani de prietenie să fie bombardat de avioane plecate de pe teritoriul românesc.
Dar toate acestea nu au fost decât vârful icebergului, pentru că adevărata faţă a Europei am văzut-o cu prilejul nu de mult terminatului referendum pentru demiterea preşedintelui. Atunci am văzut că Europa reală lucrează cu măsuri diferite, că Europa reală acţionează dictatorial, că Europa reală nu ezită să se amestece în treburile interne ale unui stat dacă interese de grup o cer. Am văzut o Europă care acuză fără să asculte ambele părţi, am văzut o Europă care vorbeşte despre o justiţie pe care nu o practică, am văzut o Europă care favorizează clientela. Am văzut o Europă neaşteptat de reală, o Europă în care visele nu au ce căuta ci, doar interesele.
Am văzut o Europă care nu ţine seama de cetăţenii ei care care au visat-o cu atâta ardoare.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!