Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Faptul că am ajuns la poarta de nord a Agorei nu înseamnă că acest complex arheologic se termină aici. El continuă mult dincolo de poartă, pe dealurile din fundal.
Şi iată unul din drumurile de acces din antichitatea care, astfel, ne apare mult mai apropiată. Mi-a fost imposibil să-i parcurg dalele fără să nu simt pulsul vieţii care fremăta aici acum două mii de ani.
Deşi ne despart mii de ani, la suprafaţă încă se mai văd printre ierburi şi vegetaţia crescută aiurea urmele sistemului de drenare a apelor care înconjura perimetrul Agorei. Bineînţeles, făcut tot din piatră.
Tot din piatră erau confecţionate şi coloanele. Coloane care, presupun,din motive de greutate, erau scobite la interior. Lucru ce m-a mirat, deoarece toate celelalte coloane erau pline la interior, racordarea bucăţilor care formau colana fiind făcută cu ajutorul unor cepuri introduse în capetele segmentelor vecine.
Iată colţul sistemului perimetral de drenaj, confecţionat din piatră cu o meticulozitate de invidiat, sistem care, după atâta amar de vreme, continuă să-şi îndeplinească menirea. Doar pentru nişte umbre...
Dar să lăsăm şi noi trecutul acolo unde îi este locul, cu speranţa că peste alte vreo două mii de ani, un alt turist din Drumul Taberei le va regăsi... şi să ne întorcem în veselul Limenas, unde tavernele te ademenesc la tot pasul, dacă nu cu aromele preparatelor greceşti, măcar cu imaginea lor deosebit de curată şi pitorească.
Astăzi vă mai ofer o suită de imagini din Agora antică a Limenasului, oraş care este capitala insulei. Vă reamintesc faptul că oraşul se mai numeşte şi Thasos, după numele insulei. Bogăţia de vestigii antice din insulă e încântătoare şi de necuprins... Vă mărturisesc faptul că plimbarea printre acele ruine mi-a întărit demnitatea de om şi bucuria cunoaşterii.
Aici putem vedea ceea ce a mai rămas din templul măreţului Zeus. În lupta eternă cu Cronos (zeul timpului), tatăl lui, se pare că Zeus a pierdut hotărât.
Să nu ne imaginăm nicio clipă că anticii erau niscai primitivi în vorbe şi în fapte. Iată o imagine care ne arată că Agora era prevăzută cu un sistem de canalizare, sistem pe care, în zilele noastre, nu-l găsim în toate cartierele bucureştene...
Faptul că am ajuns la poarta de nord a Agorei nu înseamnă că acest complex arheologic se termină aici. El continuă mult dincolo de poartă, pe dealurile din fundal.
Şi iată unul din drumurile de acces din antichitatea care, astfel, ne apare mult mai apropiată. Mi-a fost imposibil să-i parcurg dalele fără să nu simt pulsul vieţii care fremăta aici acum două mii de ani.
Deşi ne despart mii de ani, la suprafaţă încă se mai văd printre ierburi şi vegetaţia crescută aiurea urmele sistemului de drenare a apelor care înconjura perimetrul Agorei. Bineînţeles, făcut tot din piatră.
Tot din piatră erau confecţionate şi coloanele. Coloane care, presupun,din motive de greutate, erau scobite la interior. Lucru ce m-a mirat, deoarece toate celelalte coloane erau pline la interior, racordarea bucăţilor care formau colana fiind făcută cu ajutorul unor cepuri introduse în capetele segmentelor vecine.
Iată colţul sistemului perimetral de drenaj, confecţionat din piatră cu o meticulozitate de invidiat, sistem care, după atâta amar de vreme, continuă să-şi îndeplinească menirea. Doar pentru nişte umbre...
Dar să lăsăm şi noi trecutul acolo unde îi este locul, cu speranţa că peste alte vreo două mii de ani, un alt turist din Drumul Taberei le va regăsi... şi să ne întorcem în veselul Limenas, unde tavernele te ademenesc la tot pasul, dacă nu cu aromele preparatelor greceşti, măcar cu imaginea lor deosebit de curată şi pitorească.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!