Bonificaţia bonusurilor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Mărturisesc că, deşi am o oarecare experienţă în domeniu şi chiar o facultate de profil terminată cu 10, încă mai sunt mecanisme economice care îmi scapă.

Unul dintre ele este cel al ajutoarelor financiare acordate de organismele financiare internaţionale ţărilor cu probleme financiare, iar al doilea este cel al bonusurilor uriaşe primite de salariaţii băncilor. Dar haideţi să le luăm pe rând.

Ca urmare a crizei mondiale (deşi nu ştiu de ce i se spune aşa pentru că în Africa şi în America de Sud nu se ştie de ea), unele state au început să aibă dificultăţi financiare, iar rezolvarea acestora se poate face numai prin intermediul unui ajutor extern. De obicei, de la banca Centrală Europeană şi/sau de la Fondul Monetar Internaţional. Ca un element de pornire de bun simţ, consider că o ţară într-o asemenea situaţie îşi face foarte bine calculele privind necesarul de bani, nu de alta, dar ei trebuie returnaţi într-un interval dat. Acest necesar, cum spuneam, presupun că implică nişte calcule financiare foarte minuţioase, consolidate la nivelul întregii economii naţionale. Iar banii sunt solicitaţi de către banca centrală a ţării aflate la strâmtoare, urmând să rezolve problemele unei întregi economii naţionale.

Ei bine, aici apare prima ciudăţenie, prin faptul că, deşi banii sunt solicitaţi prin mecanisme statale şi urmează să acopere necesităţile unui stat, sumele sunt virate băncilor comerciale, care sunt private. Acum, cred că aţi identificat prima nedumerire: de ce banii sunt ceruţi şi garantaţi de stat, dar utilizaţi de bănci particulare care, în cazul nostru, nici măcar nu sunt cu capital românesc? Să mergem mai departe cu a doua nedumerire: Dacă banii au fost solicitaţi de stat şi prin intermediul unor organisme statale, de ce nu sunt gestionaţi de banca centrală a statului? Puse cap la cap, cele două nedumeriri s-ar putea sintetiza prin întrebarea: de ce să plătesc eu, contribuabilul nevinovat decapitalizarea unei bănci private? Ca o soluţie simplistă şi personală, cred că lucrurile ar fi fost mult mai eficiente dacă respectivele ajutoare s-ar repartiza direct firmelor cu probleme, asigurânduse astfel recapitalizarea lor şi nu prin bănci care, colac peste pupăză, mai solicită şi comisioane şi dobânzi de acordare.

A doilea mecanism care îmi scapă este legat cumva de primul şi se referă la bonusurile uriaşe care se acordă în interiorul băncilor. Din cele cunoscute de mine, un bonus se acordă în mod clar şi neîndoios pentru realizări obţinute peste cele solicitate prin fişa postului. Iar într-o bancă, asemenea realizări pot însemna un număr sporit de credite acordate, un număr sporit de clienţi, un număr sporit de depozite, sume mai mari depozitate, încasări mai mari din dobânzi, în fine, orice se poate referi la creşterea rulajului banilor gestionaţi de bancă. Dar în ultimii ani, datorită crizei financiare mondiale, numai de asemenea lucruri nu se poate vorbi într-o bancă. Şi iată şi întrebarea rezultată: în condiţiile unei crize de care nu mai scăpăm, în condiţiile scăderii depunerilor, a numărului creditelor acordate, pe scurt, în condiţiile în care toate elementele care aduc plusvaloare banilor băncii au scăzut sau au dispărut, pentru ce şi de unde se acordă asemenea bonusuri uriaşe? Pentru că, singurul răspuns pe care îl găsesc cu mintea mea slabă este că din banii primiţi ca ajutor pentru ieşirea din criză.

Să auzim de bine!