1. Al doilea Thassos-Pregătirea

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Iată o veste bună pentru unii dintre voi, rea pentru alţii. Şi acest an mă voi deda la scrierea unor note de călătorie. Dacă stau să mă gândesc bine, chiar a început să-mi placă...

Cei care au citit postările mele anterioare pe teme de călătorie au observat cu uşurinţă faptul că orice plecare o decidem după o matură chibzuinţă. De data asta nu a mai fost necesară nicio maturitate pentru că am decis prin vot majoritar să mai mergem odată în Thasos. Lucru rar întâlnit în familia noastră, ca să nu zic unic. Pentru simplul motiv că noi intenţionăm să cunoaştem toată Grecia, nu numai o zonă a ei. Doar că acum, la fel cum am păţit şi în Corfu, suntem restanţieri. Deşi anul trecut, pe o insulă de maximum o sută de kilometri în circumferinţă noi am reuşit să circulăm peste opt sute de kilometri, ei bine, jumătate de insulă, în special partea ei dinspre interior, a rămas nevizitată. Aşa că decizia luată a suna cam aşa: anul acesta să terminăm Thasos, iar la anul, dacă ne ajută Dumnezeu, să terminăm Corfu.

La acest argument a mai contribuit un factor: prezenţa noastră deosebit de activă pe insulă a fost remarcată de echipa hotelului Esperides (unde am locuit în acele vremuri de adânci frământări turistice), care a decis să ne numească membri ai clubului hotelului, ceea ce nu e vorbă în vânt, iniţaitiva materializându-se într-o reducere generoasă a costului şederii pentru acest an. Politicoşi cum ne ştiţi ne-am gândit că nu e frumos să mergem cu mâna goală şi, în loc să cutreierăm magazinele de artizanat, am considerat că e mai util să mai luăm încă patru familii cu noi.

Aşadar, anul acesta ne vom deplasa spre şi în Thasos într-un grup compact de cinci maşini, totalizând un număr considerabil de persoane adulte apte de muncă, inclusiv copiii din dotarea fiecăreia. Iar odată ajunşi acolo, există un risc foarte mare ca să ne mai întâlnim cu alte două familii...

Cum este de aşteptat, o asemenea echipă şi un asemenea traseu implică o pregătire logistică prealabilă exemplară. Pe care, la sugestia mea, am concretizat-o printr-o masă cu mici şi fripturi la Florin, ales nu întâmplător, ci pentru argumentul că posedă una bucată casă cu curte şi umbrar. Fix la ora stabilită în graficul orar ne-am prezentat la uşa bunului Florin, lucru uşor de relizat datorită faptului că a venit cu maşina proprie şi ne-a luat din poarta casei. Profitând de neatenţia lui în conducere, pe traseu am cumpărat un număr corespunzător de cutii de bere pe care, ca să nu mă ţină cu ele în mână, Florin le-a băgat repede în frigider imediat ce am ajuns la destinaţie.

După procedura pompatului mâinilor discuţiile de iniţiere au demarat încet, întâi cu alune şi sucuri, după care a intervenit artileria grea formată din mici şi copane de pui. Fire distributivă, Florin a reuşit prepararea lor la grătar chiar în timpul discuţiilor, lucru care, sincer vă spun că nu l-aş fi reuşit, măcar din cauza salivaţiei abundente.

După un tratament de refacere cu bere de la frigider, am trecut la rubrica de întrebări şi răspunsuri, ocazie de a prezenta auditoriului elemente relevante din bogata noastră carieră de turişti filogreci (ei fiind la prima lor ieşire de acest gen) şi de a consuma minunatele prăjiturele şi fursecuri puse amabil la dispoziţia publicului de Ştefania, soţia lui Florin. Pe fondul prezentării unor imagini cu traseul pe care îl vom urma, Mihaela, soţia lui Alin, a adus tangenţial în discuţie subiectul asigurărilor de sănătate şi al grupelor sanguine, prilej pentru Florin de a face remarca că el, dată fiind grupa deosebită pe care o posedă, nu poate primi sânge de la oricine decât de la el. Afirmaţia lui ne-a lăsat bujbe o bună bucată de timp, întrebându-ne ce folos ar avea omul să-şi tragă sânge din braţul stâng pe care să şi-l perfuzeze apoi în braţul drept...

De un real ajutor în cadrul prezentării s-a dovedit Valentin care, împreună cu Rodica, soţia lui mai fuseseră cu timp în urmă în Grecia. E drept că pe alt traseu, dar măcar ştiau că trebuie să traversăm Bulgaria... Odată prezentarea traseului făcută, stabilite condiţiile deplasării, lămurite detaliile privind atribuţiile fiecăruia sau punctele de întâlnire şi terminarea bucatelor, am considerat că multe nu mai sunt de spus, ci a venit rândul faptelor.

Să auzim de bine!