Adio, dar rămân cu voi!

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Ei, dragii mei, a venit și acest moment, momentul când periplul nostru muzical de sfârșit de săptămână ia sfârșit.

Nu am încercat nici de departe să vă fac o prezentare a cunoștințelor mele muzicale și nici una exhaustivă a muzicii bune. Dar, într-o lume în care soliștii sau trupele apar și dispar peste noapte, fiind interesați doar de câștiguri mari și imediate, în care soliștii sau trupele apar și dispar fără a lăsa nici măcar o urmă, am considerat că este util să ne reamintim de ceea ce înseamnă muzica bună, muzica adevărată. Milioane de admiratori dansează pe muzica lui Michel Telo și tot atâția dolari îi intră în cont. Dar cine credeți că va fi pomenit peste cincizeci de ani? El sau Jerry Lee Lewis?

La ultimul său concert, Julio Iglesias, care cânta pe o căldură grozavă, a fost întrebat de ce continuă să cânte îmbrăcat în costum, de ce nu se schimbă. Răspunsul lui a fost că ar prefera să moară decât să nu-și respecte spectatorii. Ce poți pune alături de un asemenea răspuns? Imaginile solistelor care întâi pozează goale în diferite reviste pentru ca apoi să devină cântărețe?

V-am prezentat soliști sau trupe care umpleau stadioanele cu spectatori care veneau pentru muzica lor și nicidecum pentru tatuajele de pe genunchi sau cerceii în buric. V-am prezentat soliști sau trupe care, pe lângă calitățile vocale sau interpretative, știau să cânte la cel puțin un instrument, nu la calculator. Soliști sau trupe care FĂCEAU muzică și trăiau pentru muzică. Soliști sau trupe care au generat școli și curente, care au deschis drumuri și au avut discipoli. Soliști sau trupe care trăaiu pentru muzică, nu pentru veniturile generate de aceasta. Soliști sau trupe care CÂNTAU, care știau muzică, o interpretau și nu aveau nevoie de clip-uri extravagante pentru a atrage atenția publicului. Încercați să alăturați un clip cu Lady Gaga de cel al lui Sting cu piesa Every Breath You Take și veți înțelege mai bine. 

Practic, tot ce este muzică modernă acum este rodul contribuției și muncii lor. Unii dintre ei au dispărut, alții mai trăiesc, iar alții chiar mai cântă. Indiferent însă de situația lor actuală, muzica lor va fi pomenită atât timp cât va exista cuvântul muzică.

Să auzim de bine!