Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Scularea la ore matinale tembele pentru un concediu şi plecarea spre o nouă ţintă. Care nu este alta decât plaja Makriamos. Plajă pivată, cu taxă la intrare. Înainte de a aborda plaja, ne oprim la un supermarket zonal pentru o reactualiza proviziile de bere Mithos…
Este una dintre plajele ratate anul trecut şi faptul că este cu taxă la intrare este tot ce ştiu despre ea, situaţie asupra căreia i-am avertizat pe toţi. Dar vorbele mele nu trezesc nici un ecou în mintea lui Florin care, după ce noi plătim şi intrăm primii, îl văd că opreşte maşina în poartă şi începe lungi parlamentări cu portarul. După câteva minute de aşteptare vine la noi şi ne întreabă supărat ce ne oferă ăia de trei euro, cât este taxa. Asemenea întrebare ne face să ne întrebăm serios dacă omul nu are grave probleme mentale…
În sfârşit, plăteşte şi el şi intrăm cu toţii. Ei, dragii mei, vreau să vă spun că, şi dacă era zece euro taxa, tot merita. Faptul că nisipul este curat nu ne miră. Faptul că apa are o culoare inimaginabilă, iar nu ne miră. Dar peisajul… dar armonia culorilor… dar aleile tăiate printre pini…. dar barurile şi restaurantele ascunse prin pădurici… dar zecile de căprioare şi cerbi care hălăduie în bună convieţuire cu o mulţime de păuni superbi… ei bine, astea ne iau ochii şi ne încântă sufletul.
Deşi termometrul de exterior al maşinii indică ceva peste patruzeci şi două de grade, nimic nu ne împiedică să bântuim plaja în căutarea unui loc de campare. Asta pentru că, deşi noi eram deja trei familii stabilite pe un anume loc, Florin vine să ne ceară să ne mutăm în alt loc, unde se poziţionaseră ei şi cu Valentin… Deja se pare că omului îi făcea plăcere să se joace cu nervii noştri… Intrăm în apa minunată şi nu ne mai îndurăm să ieşim preţ de câteva ore bune. Şi mai stăteam alte ore dacă nu venea Florin să îmi spună că el nu respiră bine cu tubul meu snorkell! Vorebele lui îmi produc ţiuitul urechilor. Cum, a băgat muştiucul tubului MEU de respirat în gura lui? Păi, să-l spăl acum cu tot clorul din Grecia şi eu nu îl mai pot băga în gură. Cu frică să nu încerce să îmi folosească periuţa de dinţi, sunt obligat să iau o atitudine tranşantă, pentru că asta nu mai este familiarism, ci nesimţire. În final, tupeul lui mă costă nouă euro, contravaloarea unui muştiuc nou.
Către orele patru plecăm spre casă cu nemulţumirea că, deşi stăteam doar în apă, căldura era insuportabilă. Poate vom mai reveni… O scurtă toaletă la domiciliile noastre vremelnice, echiparea de oraş, de data asta în ritm normal şi ieşim pe corso, cum se spune pe la noi, prin Drumul Taberei. Ocolim cu dibăcie intrarea în localul Twins (deşi cu capul întors, patronul se pare că m-a recunoscut pentru că îl aud cum mă salută) şi intrarea în localul Doukas ca să ne oprim la o terasă cu o superofertă: patru suvlaki, o salată, pâine şi o sticlă de bere sau de Pepsi la doar cinci euro. Când să ne aşeză, peste cine dăm? Da, exact, peste Florin şi Valentin cu nevestele proprii. Am ocazia unui nou dialog în greceşte cu ospătarul, spre deliciul lui Alin, după care trecem la devorarea bucatelor aduse.
O scurtă plimbare pe cheu şi la parcul de distracţii pentru copii şi luăm cap compas hotelul pentru că, deh, suntem părinţi cu copii după noi. Vorbe de clacă pentru că, ajunşi la hotel simţim nevoia unei beri reci care, ştiţi şi voi bine, nu se poate bea ca lumea decât la o partidă de remy, terminată după miezul nopţii…
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!