"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 30 august 2012

Şi?

Imagine preluată de pe somethingborrowed.ro
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Şi este o conjuncţie. Asta dacă ne luăm după spusele dicţionarului. Numai că, ştim cu toţii că există o mulţime de cuvinte care posedă şi alte sensuri decât cele gramaticale. În cazul nostru, unul dintre sensurile cuvântului este acela de întrebare retorică, întrebare care trădează indiferenţa. Ai văzut ce pantofi şi-a cumpărat Jeni? Şi? vine răspunsul indiferent, cu sensul şi ce dacă, ce e cu asta?
Aşa stând lucrurile, folosită sub această formă, conjuncţia noastră capătă aspecte peiorative. Iar în rândurile de mai jos vă voi oferi câteva exemple concrete şi reale despre utilizarea publică şi cu deplin succes a conjuncţiei şi.
Primul exemplu. Mă aflu în staţia de troleu. La un moment dat, un taxi opreşte în staţie. Când citiţi expresia opreşte în staţie vă rog să vizualizaţi imaginea unui taxi oprit fix în mijlocul staţiei de troleu, la mai mult de un metru de bordură. Din el coboară şoferul care, relaxat, se duce la toneta de ziare, cumpără un ziar şi rămâne la o mică şuetă cu vânzătoarea.
Timpul trece şi omul nu dă semne de plecare. Dar iată, troleul apare în depărtare şi potenţialii călători încep să migreze spre marginea trotoarului. Şoferul nostru e neclintit pe poziţie, iar troleul se apropie. Mă gândesc să fac o faptă de bine, aşa că mă apropii de el şi îi spun:
- Nu vă supăraţi, dar vine troleul.
Individul se opreşte din conversaţie şi mă priveşte peste umăr:
- Şi?
- Şi aţi parcat chiar în mijlocul staţiei, iar oamenii nu se vor putea urca.
- Şi?
Troleul ajunge în staţie, oamenii se chinuie să ajungă la uşi, iar măgăoaia de troleu, fiind oprită pe banda doi, blochează toată strada. Din cauza unui şi.
Al doilea exemplu. De data aceasta mă aflu în autobuz, deplasându-mă spre centru. Autobuzul e aproape gol, aşa că îmi permit să iau loc pe un scaun la geam. Ne apropiem de intersecţia de la Răzoare, cunoscută pe plan european pentru aglomeraţia existentă acolo indiferent de oră. Iată că se petrece şi momentul blocajului şi autobuzul este încercuit de autoturisme. Într-o maşinuţă cochetă, un domn şi o doamnă de condiţie, dacă ne luăm după aparenţe. El conduce, iar ea mănâncă ceva dintr-un şerveţel. Fără să vreau, privirea îmi este atrasă de ei, prilej de a observa că doamna, după ce termină conţinutul şerveţelului, îl mototoleşte, deschide geamul şi aruncă şerveţelul pe geam. Nu rezist unei asemenea nesimţiri, aşa că mă uit insistent spre ei şi, când surprind privirea doamnei îi bat obrazul cu degetul. Doamna se uită mirată la mine, apoi îi spune câteva cuvinte domnului, după care mă privesc ambii întrebători.
- Nu vă e ruşine? Aţi aruncat şerveţelul pe geam, încerc eu să strig la ei prin deschiderea geamului.
- Şi? vine răspunsul dezarmant al doamnei.
Un şi spus în asemenea condiţii m-a lămurit mult, mult mai mult decât toate hainele lor de marcă.
Al treilea exemplu. E seară, e vară şi e cald. Stau la geamul dormitorului şi privesc cerul nopţii încercând să pronostichez cum va fi vremea mâine. În faţa intrării blocului de peste drum stă obişnuita hoardă de beţivi. Ca de obicei, aceşti urlă şi grohăie măscări şi tot ca de obicei, nimeni din respectivul bloc nu zice şi nu face nimic. Meditând la condiţia de a fi român, observ o maşină care opreşte lângă grup. Nu mai este un secret pentru nimeni că aleile dintre blocuri sunt suficient de înguste, iar spaţiile de parcare suficient de puţine pentru ca respectivele alei să fie cât se poate de înghesuite la orele serii. Abia dacă pot trece maşinile pe un rând. Şoferul maşinii oprite începe un dialog cu beţivii dar, nu trece mult şi, în spatele maşinii se opreşte o altă maşină. Şoferul continuă să vorbească cu cei din grup. O a treia maşină opreşte şi ea. Primul şofer e netulburat. Pierzându-şi răbdarea, cel de al doilea şofer claxonează scurt. Nicio reacţie din partea primului. Omul se dă jos din maşină şi se duce la primul şofer:
- Ce Dumnezeu, domnule! Nu vezi că ai blocat strada?
- Şi? vine răspunsul şoferului pe care, acum, îl putem numi fără grijă nesimţit.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!