Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă spuneam cu ocazia altor postări despre fobia mea faţă de activitatea desfăşurată de mass media, în special cea românească.
Redactori, reporteri sau corespondenţi agramaţi şi analfabeţi stâlcesc îngrozitor limba română, asta în cazul în care reuşesc o exprimare coerentă şi formularea unei idei logice. Specialişti în colportări şi aberaţii, au toţi un numitor comun: se pricep extraordinar de bine la răstălmăcirea şi trunchierea oricărei informaţii cu dorinţa pecuniară de a obţine o ştire.
Rubricile de sport ale canalelor de televiziune se referă exclusiv la fotbal, iar imaginile obţinute cu iubita unui fotbalist pe plajă sunt considerate ştiri sportive. Vedete de carton, numite vedete deşi nu au nicio aptitudine sau trăsătură remarcabilă, umplu paginile ziarelor cu cele mai scabroase şi intime amănunte din viaţa lor personală. Iar aici, pentru o mai bună înţelegerii a spuselor mele, puteţi rememora conflictul din familia Zăvoranu.
Declaraţiile unor personalităţi politice româneşti sau străine (şi avem exemple recente...), care prin subiectul abordat pot provoca conflicte diplomatice, sunt trunchiate sau răstălmăcite cu dorinţa vădită de a face pe plac susţinătorului politic.
Subiecte notabile, cu adevărat importante şi care pot aduce informaţii sau forma concepte sau opinii sunt neglijate sau omise cu cea mai mare uşurinţă. Să ne reamintim aici cazul intrat în istoria reportajului, oferit de o jună reporteră care, trimisă să comenteze un eveniment cu adevărat important, se întrerupe în timpul comentariului pentru a alerga după o tipă pe nume Maria Marinescu, vedetă de carton care tocmai apăruse pasager în peisaj.
În douăzeci şi doi de ani nu am reuşit să avem o publicaţie, nu de calibrul, dar măcar de profilul National Geographic. În schimb avem Click şi Cancan în toate chioşcurile.
Nu am văzut, atât timp cât am citit presa românească, nicio tendinţă, cât de firavă, de a forma caractere, de a îndruma sau culturaliza, de a ajuta oamenii să-şi depăşeasă condiţia. Nu am găsit nici măcar o ştire căreia să-i acord credibilitatea mea deplină, nu am găsit nicio informaţie utilă, nici măcar din reclame. Cu ceva timp în urmă, într-un moment când presa occidentală fierbea datorită descoperirilor lui Bab Ballard din Marea Neagră, descoperiri care ar fi confirmat existenţa Potopului biblic, într-o perioadă în care televiziunile occidentale nu mai pridideau cu filme şi reportaje cu imagini ale descoperirilor făcute, într-o perioadă când, datorită acestor descoperiri se puneau probleme existenţiale şi de fundamentare religioasă, se făceau comentarii ştiinţifice şi se organizau mese rotunde, ei bine, în acele momente presa românească ne anunţa pe toate canalele că Delia este disponibilă!
Vă spun cu toată sinceritatea că, dacă aveam sâni şi nu păr pe piept, dacă eram o blondă şi nu un brunet, dacă aveam unghii lugi lăcuite şi nu degetele ca nişte cârnăciori olteneşti, într-un cuvânt, dacă eram Delia şi nu bărbatul care sunt, m-aş fi simţit umilit de această clasificare, de această referire ca cea făcută la adresa unei garsoniere.
Acum sper că aţi înţeles de ce nu acord niciun credit informaţiilor vehiculate de mass media, de ce refuz să citesc ziarele şi să urmăresc buletinele de ştiri.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!