miercuri, 23 ianuarie 2013

Sâni am, minte ce-mi mai trebuie?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem asaltați de imaginea femeii pe toate canalele posibile. Asta nu ar fi ceva rău, dacă nu ar fi vorba de femeia-marfă. Femeia–marfă, postură modernă a femeii moderne, pentru care unele luptă cu o ardoare demnă de o cauză mai bună.
Femeia-marfă pentru că vorbim de postura umilitoare de femeie dezbrăcată din dorința infantilă de a fi cunoscută sau a avea publicitate. Cât mai dezbrăcată, ca să se vadă cât mai bine cât este de siliconată, lucru cu care, după părerea mea, nu ar trebui să se laude din moment ce nu este ceva propriu ei, ci o făcătură, au legătură cu persoana proprie tot atât cât o pereche de pantofi. Solistele de muzică ușoară nu se mai lansează în urma unei pregătiri muzicale sau a reușitelor în vreun concurs. Nu! Este suficient să găsească un sponsor ca să-i finanțeze un clip în care să cânte cât mai dezbrăcată și gata, cariera muzicală îi este asigurată. Pentru că, sper că ați observat și voi în clipurile difuzate la televiziune, cântărețe din zilele noastre cântă cât mai dezbrăcate. Nu am văzut în ultimul timp nici un clip în care cântărețele să nu cânte în costum de baie. Asta în varianta soft…
Nu se mai cere voce, nu se mai cer cunoștințe muzicale, se cer doar silicoane implantate pe tot locul. Ce e curios este devotamentul cu care femeile de astăzi se consacră posturii de femeie-marfă fără nicio remușcare sau regret. Pare că nimic nu le poate împiedica elanul de a poza sau a se înfățișa cât mai dezbrăcate, fiindu-mi greu să le întrezăresc dezideratul atâta timp cât este știut că goliciunea la grămadă nu provoacă cine știe ce plăceri bărbaților…
Când sânii nu le mai oferă loc unde să planteze pungile de silicoane, recurg la alte zone ale corpului, cu dorința expresă de a nu fi una mai siliconată ca alta. Dar fără renunțarea la dorința de a se înfățișă cât mai siliconată și cât mai dezbrăcată.
Sunt bărbat și e de presupus că ar trebui să votez pentru asemenea manifestări. Dar, vă rog să mă credeți nu-mi provoacă decât milă. Pentru că, de fiecare dată, îmi vin în minte cuvintele pline de adânci și puternice semnificații rostite de Nicoleta Luciu după a doua operație de siliconare: mi-am pus silicoanele astea pentru că existau femei cu sânii mai mari ca ai mei și nu vroiam ca soțul meu să se uite după ele. Frumoase și gândite vorbe! Mă întreb ce ar fi făcut dacă soțul i s-ar fi uitat după una cu trei masterate…
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!