Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
PEDOMÉTRU, pedometre, s. n. Aparat care înregistrează automat numărul de paşi efectuat de un pieton (şi viteza de deplasare). – Din fr. pédomètre.
PEDOFILÍE, pedofilii, s. f. (Med.) Atracţie sexuală faţă de copii. – Din fr. pédophilie.
Asta ne spune DEX-ul. Termenii par foarte apropiaţi datorită acelui prefix PEDO. Numai că, deşi dicţionarul ne spune că provin din limba franceză, eu rămân la părerea mea că provin din limba greacă din moment ce sunt obţinuţi prin alăturarea a câte două cuvinte greceşti. În primul caz, prefixul pedo provine din latinescul pedes=picioare la care s-a adăugat grecescul μέτρο/metro=a măsura, cuvântul rezultat având sensul de “măsură a picioarelor”, iar în al doilea caz provine din cuvintele greceşti παιδιά/pedia=copii şi φίλος/filos=prieten, cuvântul rezultat având sensul de “cel căruia îi plac copiii”. Indiferent însă de originea lor, cuvintele sunt cât se poate de diferite ca sens.
Imediat după 1989 un reporter, pe numele său Gaiţă, inaugurase o emisiune în care punea, prin diferite întrebări, cetăţenii ţării să justifice cunoaşterea sensurilor unor cuvinte. Şi îmi amintesc cu mare haz de unul din reportaje în care întrebase o doamnă dacă a făcut cuiva de petrecanie. În loc să răspundă cinstit, lăutăreşte, domne, nu’ş ce-i aia, doamna respectivă s-a hazardat în a răspunde că a vrut să-i facă odată de petrecanie fiului ei, dar nu a avut suficienţi bani... Mi-am amintit de această emisiune pentru că recent, mi-a fost dat să trăiesc o experienţă similară.
Drumurile repetate la farmaciile Dona mi-au adus o grămadă de puncte care, ulterior s-au transformat în premii. Fiind pus în situaţia de a alege unul dintre premii, am optat pentru un pedometru. Obiectul mi s-a părtut deosebit de util pentru menţinerea unui control mai riguros asupra distanţelor parcurse zilnic, eu fiind un fervent susţinător al mersului pe jos. Aşa că, ajuns acasă, am montat micul obiect la curea şi am purces la folosirea lui cotidiană.
Evident că obiectul, fiind amplasat într-un loc atât de accesibil şi vizibil, a început să stârnească curiozitatea interlocutorilor.
- Ce e chestia aia prinsă la cureau ta? mă întrebau cetăţenii republicii.
- Ce să fie? Este un pedometru, le răspundeam eu sincer, cum mă ştiţi.
- Şi ce face pedometrul ăla? îşi continuau ei interogatoriul.
- Îmi măsoară gradul meu de pedofilie, le răspundeam eu parşiv.
Mă credeţi că, exceptând câţiva colegi, nimeni nu a avut nicio reacţie de uimire sau de curiozitate la aflarea unei asemenea mărturisiri sinistre?
Să auzim de bine!
PEDOMÉTRU, pedometre, s. n. Aparat care înregistrează automat numărul de paşi efectuat de un pieton (şi viteza de deplasare). – Din fr. pédomètre.
PEDOFILÍE, pedofilii, s. f. (Med.) Atracţie sexuală faţă de copii. – Din fr. pédophilie.
Asta ne spune DEX-ul. Termenii par foarte apropiaţi datorită acelui prefix PEDO. Numai că, deşi dicţionarul ne spune că provin din limba franceză, eu rămân la părerea mea că provin din limba greacă din moment ce sunt obţinuţi prin alăturarea a câte două cuvinte greceşti. În primul caz, prefixul pedo provine din latinescul pedes=picioare la care s-a adăugat grecescul μέτρο/metro=a măsura, cuvântul rezultat având sensul de “măsură a picioarelor”, iar în al doilea caz provine din cuvintele greceşti παιδιά/pedia=copii şi φίλος/filos=prieten, cuvântul rezultat având sensul de “cel căruia îi plac copiii”. Indiferent însă de originea lor, cuvintele sunt cât se poate de diferite ca sens.
Imediat după 1989 un reporter, pe numele său Gaiţă, inaugurase o emisiune în care punea, prin diferite întrebări, cetăţenii ţării să justifice cunoaşterea sensurilor unor cuvinte. Şi îmi amintesc cu mare haz de unul din reportaje în care întrebase o doamnă dacă a făcut cuiva de petrecanie. În loc să răspundă cinstit, lăutăreşte, domne, nu’ş ce-i aia, doamna respectivă s-a hazardat în a răspunde că a vrut să-i facă odată de petrecanie fiului ei, dar nu a avut suficienţi bani... Mi-am amintit de această emisiune pentru că recent, mi-a fost dat să trăiesc o experienţă similară.
Drumurile repetate la farmaciile Dona mi-au adus o grămadă de puncte care, ulterior s-au transformat în premii. Fiind pus în situaţia de a alege unul dintre premii, am optat pentru un pedometru. Obiectul mi s-a părtut deosebit de util pentru menţinerea unui control mai riguros asupra distanţelor parcurse zilnic, eu fiind un fervent susţinător al mersului pe jos. Aşa că, ajuns acasă, am montat micul obiect la curea şi am purces la folosirea lui cotidiană.
Evident că obiectul, fiind amplasat într-un loc atât de accesibil şi vizibil, a început să stârnească curiozitatea interlocutorilor.
- Ce e chestia aia prinsă la cureau ta? mă întrebau cetăţenii republicii.
- Ce să fie? Este un pedometru, le răspundeam eu sincer, cum mă ştiţi.
- Şi ce face pedometrul ăla? îşi continuau ei interogatoriul.
- Îmi măsoară gradul meu de pedofilie, le răspundeam eu parşiv.
Mă credeţi că, exceptând câţiva colegi, nimeni nu a avut nicio reacţie de uimire sau de curiozitate la aflarea unei asemenea mărturisiri sinistre?
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!