miercuri, 28 noiembrie 2012

Fetişul Obamei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Şi abia plecă bătrânul... adică Steve Jobs, ce mai freamăt, ce mai zbucium... O lume întreagă se dădea de ceasul morţii. Ce se va face omenirea fără el? Ce se va întâmpla cu progresul omenirii? Cine va concepe noi versiuni de telefoane, mai performante? Va înainta ea, omenirea, pe noi culmi de progres şi civilizaţie sau se va întoarce la întunecosul Ev Mediu?
Astea au fost doar o parte, o mică parte din frământările omenirii care mi-au ajuns la urechi în acele zile. Aşa cum am şi scris la momentul respectiv, niciodată omenirea nu dăduse un semn mai elocvent că nu-şi poate scoate credinţa din suflet şi că trebuie să înlocuiască lipsa lui Dumnezeu cu altcineva. Sau altceva. Drept pentru care o mare parte a populaţiei a înţeles să facă din dispariţia lui un prilej de apologii exagerate sau de drame existenţiale pentru omenire.
Partea proastă, pe care nu toţi oamenii o pricep în totalitate sau nu o pricep de loc este aceea că Dumnezeu nu poate fi înlocuit cu surogate. Sau cu fetişuri. Aşa că, după ce oamenii şi-au dat seama că şi cu Steve Jobs şi fără el omenirea îşi vede de drumul ei, au început să caute cu ardoare un alt simbol căruia să i se închine. Şi, iată că norocul le-a surâs: Barak Obama a fost reales.
De când sunt oameni pe planeta asta nu s-au văzut manifestări mai plenare şi mai extaziate, cu precădere la oameni care nu aveau nici cea mai mică legătură cu realegerea lui sau cel mai mic beneficiu din acest succes al lui Obama. Oamenii se bucurau de parcă a doua zi, ar fi venit Mesia în persoana lui Obama la fiecare cetăţean al planetei, l-ar fi mângâiat pe creştet şi le-ar fi spus: Ia spune-i tu lu’ tata ce probleme ai ca să le rezolve el cum ştie mai bine.
Lacrimi de bucurie sau strigăte extaziate, mulţimi unduind sub briza fericirii adusă de curenţii de peste Atlantic, o bucurie universală şi profundă a cuprins cetăţenii planetei. Fără să înţeleagă de ce sau fără să aibă un motiv, masele nu mai pridideau să-şi etaleze fericirea. Gata! El este ALESUL! De acum înaine va curge lapte şi miere chiar şi în Somalia cea săracă. Odată cu realegerea lui criza economică a dispărut, criza financiară este o amintire, de recesiune nu mai ştie nimeni, o nouă eră de aur li se deschide oamenilor.
Şi toate astea pentru că iată, oamenii au găsit un nou substitut căruia să i se închine. Fără niciun folos.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!