joi, 22 noiembrie 2012

De ce se îmbolnăvesc acuzaţii?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Acest articol a pornit simplu, de la un rând citit pe una din paginile analfabete de ştiri care bântuie Internetul: "MM Stoica are un copil si Jean Padureanu e batran!" Aşa scria acolo, batran, nu bătrân, dar, cu un oarece efort am reuşit să descifrez.
Aprofundând lectura, am descoperit că respectivul comentariu se referea la condamnarea cu sentinţe definitive a unor persoane din fotbalul românesc.
Dar, extrapolând puţin lucrurile, putem observa cu uşurinţă o trăsătură comună a acestui gen de ştiri: imediat ce este acuzat sau condamnat, românul descoperă că are copii sau familie sau că este grav bolnav.
Cetăţeanul X a fost arestat şi acuzat că a comis o fraudă uriaşă. Instantaneu respectivul se umple de toate bolile pământului. Toate în forme cât mai acute sau în faze terminale. Faptul că până la acel moment a furat de a rupt l-a împiedicat probabil, să-şi caute de sănătate şi iată, acum, bietul om descoperă cu jale că, dacă ar fi fost mai sănătos, ar fi putut fura mai abitir. Drept pentru care cere comutarea pedepsei cu una mai uşoară sau scutire.
Cetăţeanul X a fost arestat şi acuzat că a tâlhărit. Instantaneu respectivul îşi aminteşte de bieţii lui copilaşi şi cât de nelegiuit a fost el pentru că s-a ocupat de tâlhării în loc să se ocupe de creşterea şi educaţia lor. Drept pentru care imploră clemenţa instanţei pentru a se putea dedica familiei.
Cetăţeanul X a fost arestat şi acuzat că a violat. Instantaneu omul îşi dă sema că e în vârstă şi că acesta, la vârsta lui înaintată, ar putea fi ultimul lui viol, aşa că solicită instanţei o doză de respect faţă de senectutea lui, respect manifestat printr-o condamnare cu suspendare.
Cetăţeanul X a fost arestat şi acuzat că a fraudat la greu o bancă. Instantaneu respectivul îşi dă sema că el este victima unui complot, politic sau nu, iar el, ca un naiv ce este şi încrezător s-a lăsat îndemnat să fure pe rupte pentru a-şi ridica câteva viloaie pe malul Snagovului. Drept pentru care solicită instanţei celmenţa cu promisiunea că se va retrage într-una din vile şi va medita tot restul vieţii asupra încrederii în oameni.
Personal, nu îmi aduc aminte de niciun caz, din cele făcute publice, de arestare şi condamnare a unui infractor în care acesta, la momentul arestării, să nu-şi decopere că are pe cap toate bolile, toate necazurile şi toate comploturile din lume.
Se pare că arestările şi condamnările în România provoacă oamenilor momente de luciditate dureroasă, de severă şi autocritică trezire la realitate care, dacă nu îi ajuta arestarea, i-ar fi doborât cu siguranţă.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!