sâmbătă, 1 decembrie 2012

A cui e România?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că se apropie alegerile, iar aşa numita clasă politică românească are un comportament tot mai vocal, cunoaşte o adevărată efervescenţă.
Personaje care mai de care mai anonime sau, din contră, mai cunoscute, se întrec în a face comentarii şi promisiuni sindicaliste, fără niciun suport ideologic sau posibilităţi de susţinere. Chiar preşedintele se implică de la o zi la alta tot mai mult în campania electorală, dar nu la modul paternal, sfătuitor, ci în cel mai concret mod partizan.
Nu am fost niciodată adeptul înregimentării, iar acum mai puţin ca oricând. Dar iată, unele exprimări sau evenimente publice recenta mă determină să iau atitudine. Mai ales când e vorba de ţara mea.
Ţară pe care o iubesc fără să pot da explicaţii pentru că asemenea sentimente sunt prea grave ca să poată fi prezentate în ambalajul cuvintelor. Cu ţiganii, turcii sau ungurii ei, cu oamenii ei buni şi răi, cu prostimea ei şi cu geniile ei, cu oamenii ei curajoşi şi cu laşii ei, cu pământul ei în care mă voi întoarce şi eu odată, cu dealurile sau lacurile ei, cu şoselele ei cârpite sau cărările de munte, toate astea precum şi multe altele sunt ale ţării mele, sunt ţara mea şi le iubesc necondiţionat. E locul în care îmi doresc să mă întorc cu ardoare indiferent cât de bine m-am simţit în cele străinătăţuri, e locul în care mă simt apărat nu datorită guvernului, ci datorită apartenenţei.
Ne amuzăm şi ne distrăm la comediile lui Caragiale, râdem cu gura până la urechi atunci când auzim declamaţiile personajelor despre România meeehaaa, ţărişoara meeehaaa, iar comportamentul lor ni se pare burlesc. Dar iată că şi în realitatea imediată lucrurile se întâmplă încărcate de aceeaşi doză de ridicol.
În mod cu totul întâmplător, aud la televizor un comentariu de câteva secunde în care un personaj, parcă Cezar preda după nume şi PDL-ist după apartenenţă vorbea despre România lui Mihai Răzvan Ungureanu şi România lui Victor Ponta.
Îmi este greu să trec peste asemenea afirmaţii grave şi consider că sunt necesare câteva precizări, chiar dacă respectivul domn citeşte sau nu acest blog. Dincolo de inepţia de a vorbi despre realizările unui prim ministru care a activat doar şaptezeci de zile, timp insuficient şi pentru a-şi comanda o cheie nouă la birou, doresc să îl atenţionez pe domnul Cezar Preda că România nu a fost niciodată şi nici nu va fi a domnului Mihai Răzvan Ungureanu. Că România nu a fost şi nu va fi niciodată a domnului Victor Ponta. România este pur şi simplu a românilor. A tuturor românilor, inclusiv a domnilor Cezar Preda, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta. România este a tuturor românilor, indiferent că trăiesc aici sau în Peru. România este a tuturor celor care, născuţi sau nu aici, au îngrăşat pământul ei cu trupurile lor. România este a celor care vorbesc şi gândesc româneşte, indiferent de partidul din care fac parte sau de Dumnezeul în care cred.
România este a tuturor românilor şi nu a reprezentanţilor ei efemeri. Asta vreau eu să le reamintesc românilor de ziua noastră, a românilor.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!