Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă spun sincer că m-am săturat. Ştiu, deşteptăciunea are limite, pe când prostia nu. Dar niciodată nu mi-am imaginat că volumul ei este atât de mare. Nimeni nu mai discută decât despre presupusa Apocalipsă. Tot felul de şarlatani emit profeţii şi prognoze care mai de care mai fanteziste. Desigur, e dreptul lor la libera exprimare, dar ce este îngrijorător este numărul uriaş al credulilor. Şi mai îngrijorătoare este apatia şi lipsa de interes a persoanelor competente, persoane care ar putea spulbera şi demonta uşor toate cretinătăţile debitate pe canalele mass media.
Aproape că nu mă mai pot întâlni cu un prieten care să nu mă întrebe, mai în glumă, mai în serios:
- Ei, ce crezi, ce va fi pe 21?
Nu îmi voi pierde timpul acum în a demonta asemenea aberaţii prin demonstraţii ştiinţifice pentru că, într-adevăr, problema este atât de insignifiantă încât nu merită un asemenea efort. Mă voi rezuma la un singur argument, un argument de la care derivă toate celelalte explicaţii.
Iar acest este următorul: calendarul este o convenţie! În orice civilizaţie, inclusiv cea mazaşă, calendarul este o convenţie. Nu este un dat imuabil şi universal valabil. Atunci şi doar atunci s-ar fi putut face legături între diferite date ale calendarului. Dar calendarul, repet, este o convenţie, nu este un dat aşa cum este, de exemplu, faptul căSoarele răsare la răsărit şi apune la asfinţit oriunde am fi pe suprafaţa Pământului.
Până în anul în 46 î.Hr., când a fost introdus de către Iulius Caesar pe cale administrativă, deci ca o convenţie, se utiliza calendarul roman. Chiar anul 46 î.Hr. este o convenţie, fiind socotit ca anul 709 ab urbe condita. Convenţia numită calendarul iulian a fost implementată după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria, iar el a fost calculat prin aproximarea (deci iarăşi o convenţie) a anului tropic. Calendarul iulian a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe. O dovadă vie sunt turiştii din Moldova care vin să-şi petreacă Revelionul în România la multe, multe zile după ce noi am terminat deja sarmalele şi fruptura... Sărmanii oameni, ei vor fi loviţi de două ori, odată pe 21 după calendarul gregorian şi încă odată pe 21 după calendarul iulian... Dar acest calendar nu coincide perfect (pentru că este o convenţie) cu anul astronomic, care e mai lung cu cu 11 minute decât anul iulian mediu, ceea ce duce la apariţia unei zile diferenţă după 128 de ani.
Până aici a fost clar? Vorbim de convenţii, de lucruri stabilite arbitrar de oameni pe căi administrative şi nu de axiome, nu de situaţii universal valabile şi imuabile. Nu se pot compara şi nu se pot face legături între mere şi pere. Ambele sunt fructe, dar între ele nu există nicio legătură de cauzalitate sau continuitate reciprocă. Ce ştiau sau anticipau mayaşii despre aceste schimbări sau corecări sau erori ca să le ia în calcul şi să rezulte coincidenţa calendarului lor cu 21 decembrie actual? Ca să vă spun un secret, pe Muntele Athos există comunităţi monahale la care nici ora nu corespunde cu cea oficială... Şi aceştia, sărmani oameni, vor fi loviţi de două ori. Odată la 12 fix după ora oficială şi încă odată la ora 12 fix după ora lor... Pentru că, dragii mei, chiar şi ora, fatidica oră 12 este o convenţie. Despre care oră 12 vorbesc proorocii de două parale, despre cea a Bucureştilor sau cea a Lisabonei, cea a Honk Kong-ului sau cea a Venezuelei?
Chiar Cezar era conştient de imperfecţiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Din cauza imperfecţiunilor care deveneau observabile, lungimea anului se stabilea (deci iarăşi un act administrativ) de Pontifex Maximus. Reglările se făceau la fiecare doi sau trei ani, uneori după perioade mai mari de timp, iar alteori se făceau reglări ale anului în doi ani consecutivi, ceea ce face să nu mai poată fi stabilită absolut nicio corelaţie între calendarele aparţinând unor culturi diferite. Atunci când au fost omise prea multe intercalări, aşa cum s-a întâmplat după al doilea război punic şi în timpul războaielor civile, calendarul s-a îndepărtat foarte mult de alinierea cu anul tropical. Mai mult, cum intercalările erau făcute relativ târziu, cetăţenii romani nu cunoşteau data oficială, mai ales cei din zonele rurale. Datorită acestor fapte, ultimii ani de dinaintea calendarului iulian au fost denumiţi ani ai dezordinii. Încă mai credeţi acum că poate exista vreo legătură între cele două calendare, cel gregorian şi cel mayaş? Înainte de a fi aplicată reforma, 67 de zile au fost adăugate între noiembrie şi decembrie 46 î.Hr., sub forma a două luni suplimentare faţa de cea de 23 de zile care fusese deja adăugată deja după februarie. Hm, unde e legătura cu mayaşii? Toate aceste 90 de zile au fost adăugate ultimului an roman republican, rezultând un total de 445 de zile. Dar nici acest calendar nu a fost absolut, cel puţin în aplicare, pentru că Cezar Augustus a trebuit să dispună să se sară câteva zile după 36 de ani. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582 (deci iarăşi o acţiune administrativă, deliberată şi fără nicio legătură cu vreun reper universal valabil, reper care să fi fost utilizat sau cunoscut de mayaşi), reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian.
În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conţinea efemeride (tabel al poziţiilor pe cer ale soarelui, lunii şi planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean, cât şi în cel roman. Din el se paote deduce că anul roman a coincis cu anul iulian în perioada 32-26 î.Hr. Aceasta sugerează că unul dintre scopurile reformei lui Augustus a fost aceea de a asigura ca datele cheie ale carierei sale să rămână neschimbate, (precum aceea a căderii Alexandriei de pe 1 august 30 î.Hr. care a rămas neschimbată de reformă), deci iarăşi acţiuni administrative, fără legătură cu alte calendare sau culturi şi nici măcar cu realitatea astronomică.
Este incredibil cum, într-o epocă în care oamenii au atâtea mijloace la dispoziţie pentru a-şi întări credinţa sau ateismul din suflete, ei se pretează la un misticism sordid.
Aşa că, în încheiere, vă răspund cu tot respectul şi toată seriozitatea la întrebarea ce se va întâmpla pe 21 decembrie:
- Care 21 decembrie?
Să auzim de bine!
Vă spun sincer că m-am săturat. Ştiu, deşteptăciunea are limite, pe când prostia nu. Dar niciodată nu mi-am imaginat că volumul ei este atât de mare. Nimeni nu mai discută decât despre presupusa Apocalipsă. Tot felul de şarlatani emit profeţii şi prognoze care mai de care mai fanteziste. Desigur, e dreptul lor la libera exprimare, dar ce este îngrijorător este numărul uriaş al credulilor. Şi mai îngrijorătoare este apatia şi lipsa de interes a persoanelor competente, persoane care ar putea spulbera şi demonta uşor toate cretinătăţile debitate pe canalele mass media.
Aproape că nu mă mai pot întâlni cu un prieten care să nu mă întrebe, mai în glumă, mai în serios:
- Ei, ce crezi, ce va fi pe 21?
Nu îmi voi pierde timpul acum în a demonta asemenea aberaţii prin demonstraţii ştiinţifice pentru că, într-adevăr, problema este atât de insignifiantă încât nu merită un asemenea efort. Mă voi rezuma la un singur argument, un argument de la care derivă toate celelalte explicaţii.
Iar acest este următorul: calendarul este o convenţie! În orice civilizaţie, inclusiv cea mazaşă, calendarul este o convenţie. Nu este un dat imuabil şi universal valabil. Atunci şi doar atunci s-ar fi putut face legături între diferite date ale calendarului. Dar calendarul, repet, este o convenţie, nu este un dat aşa cum este, de exemplu, faptul căSoarele răsare la răsărit şi apune la asfinţit oriunde am fi pe suprafaţa Pământului.
Până în anul în 46 î.Hr., când a fost introdus de către Iulius Caesar pe cale administrativă, deci ca o convenţie, se utiliza calendarul roman. Chiar anul 46 î.Hr. este o convenţie, fiind socotit ca anul 709 ab urbe condita. Convenţia numită calendarul iulian a fost implementată după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria, iar el a fost calculat prin aproximarea (deci iarăşi o convenţie) a anului tropic. Calendarul iulian a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe. O dovadă vie sunt turiştii din Moldova care vin să-şi petreacă Revelionul în România la multe, multe zile după ce noi am terminat deja sarmalele şi fruptura... Sărmanii oameni, ei vor fi loviţi de două ori, odată pe 21 după calendarul gregorian şi încă odată pe 21 după calendarul iulian... Dar acest calendar nu coincide perfect (pentru că este o convenţie) cu anul astronomic, care e mai lung cu cu 11 minute decât anul iulian mediu, ceea ce duce la apariţia unei zile diferenţă după 128 de ani.
Până aici a fost clar? Vorbim de convenţii, de lucruri stabilite arbitrar de oameni pe căi administrative şi nu de axiome, nu de situaţii universal valabile şi imuabile. Nu se pot compara şi nu se pot face legături între mere şi pere. Ambele sunt fructe, dar între ele nu există nicio legătură de cauzalitate sau continuitate reciprocă. Ce ştiau sau anticipau mayaşii despre aceste schimbări sau corecări sau erori ca să le ia în calcul şi să rezulte coincidenţa calendarului lor cu 21 decembrie actual? Ca să vă spun un secret, pe Muntele Athos există comunităţi monahale la care nici ora nu corespunde cu cea oficială... Şi aceştia, sărmani oameni, vor fi loviţi de două ori. Odată la 12 fix după ora oficială şi încă odată la ora 12 fix după ora lor... Pentru că, dragii mei, chiar şi ora, fatidica oră 12 este o convenţie. Despre care oră 12 vorbesc proorocii de două parale, despre cea a Bucureştilor sau cea a Lisabonei, cea a Honk Kong-ului sau cea a Venezuelei?
Chiar Cezar era conştient de imperfecţiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Din cauza imperfecţiunilor care deveneau observabile, lungimea anului se stabilea (deci iarăşi un act administrativ) de Pontifex Maximus. Reglările se făceau la fiecare doi sau trei ani, uneori după perioade mai mari de timp, iar alteori se făceau reglări ale anului în doi ani consecutivi, ceea ce face să nu mai poată fi stabilită absolut nicio corelaţie între calendarele aparţinând unor culturi diferite. Atunci când au fost omise prea multe intercalări, aşa cum s-a întâmplat după al doilea război punic şi în timpul războaielor civile, calendarul s-a îndepărtat foarte mult de alinierea cu anul tropical. Mai mult, cum intercalările erau făcute relativ târziu, cetăţenii romani nu cunoşteau data oficială, mai ales cei din zonele rurale. Datorită acestor fapte, ultimii ani de dinaintea calendarului iulian au fost denumiţi ani ai dezordinii. Încă mai credeţi acum că poate exista vreo legătură între cele două calendare, cel gregorian şi cel mayaş? Înainte de a fi aplicată reforma, 67 de zile au fost adăugate între noiembrie şi decembrie 46 î.Hr., sub forma a două luni suplimentare faţa de cea de 23 de zile care fusese deja adăugată deja după februarie. Hm, unde e legătura cu mayaşii? Toate aceste 90 de zile au fost adăugate ultimului an roman republican, rezultând un total de 445 de zile. Dar nici acest calendar nu a fost absolut, cel puţin în aplicare, pentru că Cezar Augustus a trebuit să dispună să se sară câteva zile după 36 de ani. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582 (deci iarăşi o acţiune administrativă, deliberată şi fără nicio legătură cu vreun reper universal valabil, reper care să fi fost utilizat sau cunoscut de mayaşi), reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian.
În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conţinea efemeride (tabel al poziţiilor pe cer ale soarelui, lunii şi planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean, cât şi în cel roman. Din el se paote deduce că anul roman a coincis cu anul iulian în perioada 32-26 î.Hr. Aceasta sugerează că unul dintre scopurile reformei lui Augustus a fost aceea de a asigura ca datele cheie ale carierei sale să rămână neschimbate, (precum aceea a căderii Alexandriei de pe 1 august 30 î.Hr. care a rămas neschimbată de reformă), deci iarăşi acţiuni administrative, fără legătură cu alte calendare sau culturi şi nici măcar cu realitatea astronomică.
Este incredibil cum, într-o epocă în care oamenii au atâtea mijloace la dispoziţie pentru a-şi întări credinţa sau ateismul din suflete, ei se pretează la un misticism sordid.
Aşa că, în încheiere, vă răspund cu tot respectul şi toată seriozitatea la întrebarea ce se va întâmpla pe 21 decembrie:
- Care 21 decembrie?
Să auzim de bine!
Sfarsitul lumii nu il poate stii decat Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere