miercuri, 12 decembrie 2012

O analiză la sânge (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Una peste alta, USL a câştigat, iar ARD a pierdut. Şi, dacă nu mă înşel, mai abitir ca la alegerile locale. Această stare de lucruri nu mă fericeşte în mod deosebit pentru că sunt de părere că un sistem nervos vegetativ, care temperează un sistem nervos central excesiv de puternic este soluţia cea mai bună pentru un organism echilibrat. Dar, să sperăm că majoritatea covârşitoare a USL în tot spectrul decizional românesc nu va avea alt efect decât realizarea cât mai curând a promisiunilor de mai bine.
Haideţi acum să ne referim puţin şi la actorii recentei campanii încheiate. Din partea USL au fost mai mulţi. Cu mesaje bune sau mai puţin bune, toţi membri USL au avut posibilitatea apariţiilor publice şi a emiterii unor păreri în nume propriu, al partidului sau al uniunii. La aceste mesaje s-au adăugat o prezentare unitară a campaniei şi una grafică menită să atragă şi să liniştească privirea alegătorului, ncidecum să o sperie. Candidaţii lor au apărut la orice post de televiziune au fost invitaţi şi comportamentul avut în faţa camerelor a fost unul pacifist, înţelegător, bazat pe dialog. Au fost atacate ideile şi realizările sau nerealizările adversarilor politici şi nu persoanele. Lucrurile nu au stat însă la fel în tabăra ARD. Din start, mânaţi de orgolii şi defulări stranii, aceştia au refuzat apariţia în faţa oricărui public, transmiţând astfel imaginea unui elitism de care alegătorul român nu avea nevoie. Grafica execrabilă a panourilor publicitare, jocuri de cuvinte puerile (noi avem candidaţi noi) sau fotografii respingătoare au avut şi ele aportul lor deloc de neglijat. Mesajul transmis în puţinele apariţii publice ale candidaţilor a fost unul extremist (vezi cel cu România lui Ungureanu) sau chiar timorat (vezi supărarea lui Cezar Preda despre apariţiile lui Traian Băsescu), iar atacul la persoană a fost nelipsit. Dar, dincolo de toate acestea, mai este un aspect. Unul singur, dar foarte, foarte important. Iar acest aspect se numeşte Traian Băsescu. Dar, haideţi să facem un mic exerciţiu de imaginaţie ca să înţelegem mai bine.
Să ne imaginăm o firmă, o firmă dotată cu tot personalul de decizie şi execuţie necesar. O firmă în care directorul general îşi anunţă salariaţii că el va semna orice act şi va lua orice decizie. Şi firma îşi începe activitatea. Vine furnizorul de butelii de apă plată. Şeful aprovizionării le face recepţia, dar nu poate semna avizul sau factura pentru că directorul general şi-a asumat acest drept, iar el e într-o şedinţă. Aşa că furnizorul se reîntoarce acasă cu buteliile între picioare, ca să zicem aşa. Apoi, directorul tehnic vede că tocmai a terminat de executat o nouă şarjă de produse şi se duce la contabilul şef să-i întocmească facturile pentru beneficiari. Dar acesta îl refuză pentru că nu el, ci doar directorul general are acest drept şi tocmai acum este plecat la băi la Sovata. Aşa că directorul tehnic scoate producţia din hală şi o bagă pe stoc, în depozit. Şi aşa mai departe... până ce firma îşi blochează singură întreaga activitate din cauza unui motiv care se numeşte simplu delegarea responsabilităţilor.
Iar această delegare a responsabilităţilor sau, în limbaj politic, respectarea Constituţiei, este chiar lucrul pe care domnul Băsescu a refuzat să îl practice din momentul în care s-a declarat preşedinte jucător. A înţeles ca, peste prerogativele constituţionale (situaţie despre care doamna Merkel văd că nu a emis încă nicio opinie), să se amestece şi să dicteze activitatea Guvernului sau a Parlamentului, iar mai nou, să facă el singur campania publicitară a ARD. Omiţând cu bună ştiinţă că, aidoma directorului din imaginaţia noastră, toate belelele şi toate nemulţumirile se vor spage în capul unui singur om: al lui. Omiţând cu bună ştiinţă că, prin atitudinea avută în două mandate, a devenit paratrăsnetul tuturor frustrărilor şi nemulţumirilor. Rezultatul a fost cel prezumat: domnul Băsescu a devenit, prin apariţiile sale, cel mai bun promotor al USL.
În urma acestei campanii aiuritoare şi, în ceea ce îl priveşte pe domnul Băsescu, ilegală (sunt curios care va fi reacţia stimabilei doamne Reding), PNŢ nu a pierdut nimic pentru că practic, partidul nu mai există de ani buni. Forţa Civică nu a pierdut pentru că nu avea ce. PDL nu a pierdut pentru că partidul a pierdut şi e pe ducă încă de la alegerile locale. Singurul mare perdant este domnul Mihai Răzvan Ungureanu, cel care, condus de principiul care ne spune că fiecare tindem spre nivelul nostru maxim de incompetenţă, a pierdut postul de director SIE pentru cel de prim ministru, cu speranţa probabil ascunsă că, uite aşa, încet, încet, poate ajunge şi el preşedinte...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!