joi, 20 decembrie 2012

Binefacerile auditului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Haosul este starea naturală a universului. Chiar dacă nu ar vrea aşa ceva, el (adică universul) nu are încotro şi trebuie să se supună legii entropiei. Că de aia sunt legile făcute...
Chiar în situaţia în care, în pofida oricăror evidenţe, mai apar structuri organizate, cum sunt, de pildă, oamenii, aceştia nu sunt caracterizaţi de ceea ce se numeşte ordine. Să ne gândim doar la faptul că, de multe ori, chiar noi, oamenii, etichetăm unele oraşe cu epitetul de “furnicar”. Viaţa noastră, propria noastră viaţă cu care ne mândrim sau pe care ne-o blestemăm, este o sumă de fapte, gesturi sau întâmplări haotice. Azi suntem în Bucureşti, într-o florărie pe Bulevardul Decebal, iar mâine putem fi la Videle, la tanti Raliţa după vin pentru Crăciun. Plecăm de la serviciu cu dorinţa sinceră de a face ordine în viaţa noastră şi de a merge astfel direct acasă, în sânul familiei iubitoare şi ne trezim că stăm de două ore pe o terasă la o bere mică cu prietenii. Şi câte şi mai câte se întâmplă sau ni se pot întâmpla...
Ei bine, ce e de făcut? Păi, prea multe, nu. De fapt, putem face un singur lucru: solicităm ajutorul unui auditor. Ce face auditorul? Păi, ce să facă şi el? După cum bine ştie toată lumea, activiatea de audit este o activitate foarte bine determinată prin care persoane competente şi independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite. Termenul provine din latinescul auditum/ascultare. Ca demers de ascultare, apoi de anchetă şi, în final, de sugerare de soluţii, auditul permite aportul unui raţionament motivat şi independent. Aţi fost atenţi la definiţie? Haideţi să repetăm o mică parte, esenţială după părerea mea: sugerare de soluţii. Ei, acum v-aţi prins? Deci, auditorul vine pe capul tău, vede despre ce e vorba în problemă, compară cu nişte indicatori prestabiliţi, iar la sfârşit sugerează niscai soluţii şi pune lucrurile în ordine.
Ca să vă fie mult, mult mai clar, ian priviţi imaginile de jos, cât se poate de sugestive în acest sens. Imaginea din stânga este cea iniţială, cea existentă până să-şi facă apariţia auditorul, iar cea din dreapta,... ei bine,... hm,... după ce şi-a făcut apariţia...
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!