"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 3 mai 2010

Cum să ocoleşti (cu) un GPS

GPSTuturor celor prezenți și viitori, salutare!
De data asta suntem hotărâţi: o vom face lată. Ne-am strâns toată gaşca şi am decis să închiriem o cabană, undeva într-un loc mai retras, un loc cu verdeață, un loc doar pentru noi. Stabilimentul trebuie să fie nici prea mic, dar nici prea mare, noi fiind un grup de vreo 14 persoane, fără să mai punem bagajele la socoteală. Mihăiţă se oferă să rezolve el treaba. Ştim bine ce înseamnă asta: o va pune pe Melania, soţia lui, să stea zi şi noapte pe Internet până va găsi ceva potrivit. Cu sufletul trist gândindu-ne la biata femeie, ne despărţim.
Dar nu pentru mult timp, pentru că după doar două zile Mihăiţă ne anunţă că a rezolvat problema: o cabană nou-nouţă undeva prin Făgăraş. Ne întâlnim vineri pe la prânz la ieşirea din Bucureşti ca să formăm coloana auto. Suntem distribuiţi fără deosebire de sex, religie sau apartenenţă politică în cinci maşini. Printre altele, Iulică vine cu propunerea că ar fi fost bine să solicităm un motociclist de la Poliţie, având în vedere numărul maşinilor din coloană. Îl liniştim spunându-i că, dacă va conduce cum ştim noi, sigur ne vom trezi cu un motociclist. Iar Mihăiţă ne linişteşte şi ultimele temeri anunţându-ne că este fericitul posesor al unui GPS nou, cu toate hărţile la zi.
După ce se potolesc uralele, pornim la drum, cu Mihăiţă evident în frunte. Iulică iar deschide gura ca să propună ca Mihăiţă să conducă cu GPS-ul scos pe fereastră ca să vedem cu toţii traseul. Şi această problemă se rezolvă prin numărul sporit de staţii de emisie-recepţie pe care le avem în dotare. Tot chichirezul este ca fiecare din şoferi să fie atent la maşina condusă de Mihăiţă şi la semnele făcute de el. Şi uite aşa, cu ochii unul pe altul şi cu staţiile deschise, ajungem la intrarea în Braşov. După câteva sute de metri, vedem că Mihăiţă frânează. Hop şi noi la fel. După 2,6 secunde îl vedem că semnalizează la dreapta. Hop şi noi la dreapta. Mergem puţin şi îl vedem că semnalizează din nou la dreapta. Şi noi la fel. Opreşte la o intersecţie şi oprim şi noi cu tot alaiul. După care vedem că semnalizează iar la dreapta. Noi după el. Intrăm într-o şosea mare şi lată, facem la dreapta şi nu după mult timp vedem un indicator către Braşov. Ne continuăm drumul, de data asta mai încet şi cu o oarecare nelinişte în suflet. În peisaj erau elemente care ne erau deja cunoscute. Ajungem la o bifurcaţie, Mihăiţă opreşte, după care semnalizează la dreapta. Noi după el ca oile. Continuăm să oprim la intersecţii şi să facem la dreapta până observăm cu toţii (chiar şi copiii care aţipiseră) că am reintrat în şoseaua cea mare. Luăm legătura prin staţii şi decidem să tragem pe dreapta.
Urmează un consiliu de război rapid prilej pentru Mihăiţă de a declara că el merge pe unde îi arată GPS-ul. Suntem debusolaţi: e posibil ca, după câteva zile de mers în cerc, să ni se termine benzina şi proviziile. Decidem în unanimitate să închidă aparatul şi să mergem după indicatoare. Figura a ţinut excelent până la intrarea în Făgăraş. Acolo însă nu am mai avut nici un indicator să ne ajute aşa că, după o scurtă consultare, am decis că e mai bine să redeschidă aparatul. Am pornit din nou cu entuziasm la drum, dar după câteva ocoluri, un membru mai lucid al grupului a observat că iar ne rotim în jurul unui punct.
Iar am oprit şi iar ne-am consultat, dar după o mică pauză necesară ca să alungăm localnicii care începuseră să ne cunoască. Am decis cu majoritate de voturi să închidă naibii aparatul şi să mergem înainte. Şi bine am făcut pentru că, e drept că mai pe seară, am ajuns la destinaţie. Zilele de sfârşit de săptămână au trecut ca o părere cu glume şi veselie şi iată că ne trezim că este duminică la prânz şi trebuie să revenim la domiciliile conjugale. Prilej de noi consultări: mergem după indicaţiile GPS-ului au ba. Mihăiţă ne dă asigurări că, noapte de noapte, cât a durat şederea noastă la cabană, el a reglat aparatul care acum merge ca ceasul.
Decidem să plecăm în aceeaşi coloană, urmând indicaţiile aparatului. Trecem de o comună, trecem şi de a doua (bucuroşi de zilele de distracţie care vor urma, nimeni nu reţinuse nimic din imaginea drumului la dus) şi vedem că maşina lui Mihăiţă semnalizează şi face la dreapta. Ne ţinem după el o porţiune destul de scurtă pentru că iată, drumul devine impracticabil chiar pentru tractoarele forestiere. Oprim, coborâm şi ne aplecăm asupra aparatului. E clar că aparatul indică acest drum ca fiind cel mai scurt spre Bucureşti.
- Da, dar este peste Munţii Făgăraş, observă Dănuţ cu o luciditate care nu îl caracterizează.
- Îmi pare rău, continuă el, dar eu nu pot merge cu maşina pe aşa înălţimi, am astmă.
Ne uităm năuci la el: sunt semne clare că şi-a revenit şi e cel pe care îl ştim. Drumul cred că e impracticabil şi pentru caprele negre, dară-mi-te pentru nişte maşini de oraş cu garda la sol de zece centimetri!
Aşa că decidem să o ia fiecare pe unde îi convine. Iulică se ţine tare că el va păstra indicaţiile aparatului pentru că el (adică Iulică) nu crede că acesta (adică aparatul) se poate ţicni. După zece kilometri ne ajunge din urmă nervos că drumul pe care dorea să-l urmeze se termina într-o pădure.
Faptul că am scris acest articol e dovada clară că am ajuns înapoi în Bucureşti.
Să auzim de bine!

3 comentarii:

  1. Off-topic:
    1. Sunt pt prima oara pe acest blog (venit prin linkul atasat semnaturii la comentariul de azi de pe "Dosarele Pix revealed") - bine v-am gasit, spor si succes!
    2. Imi place ce am gasit, ma mir de putinatatea comentariilor.
    3. Sunt (putin cam prea) in varsta, dar (desi sunt de formatie tehnica) sunt nepriceput - dpdv tehnic - atat in operare PC cat si in mediul virtual. Accesarea abonarii la bloguri prin RSS imi vine "peste mana", singura solutie pe care o simt "la indemana" este abonarea prin mail newsletter, varianta pe care pe acest blog n-am gasit-o. Daca veti decide sa o oferiti (sau daca veti avea amabilitatea sa ma indrumati pt a o gasi, in cazul in care ea exista dar n-am gasit-o eu), poate postati un raspuns sub forma unui comentariu la ACEST articol, ca sa "ma gaseasca" si sa pot reveni pt abonare.
    4. Urmeaza sa va convingeti, dar eu am pretentia ca as corespunde criteriilor solicitate pt a ingadui comentarea (exprim idei "civilizate" in limbaj decent si in general cu respectarea regulilor gramaticale, sintactice si ortografice, in ciuda dificultatilor cauzate de eventualele erori de tastare, si sunt non-violent atat verbal cat si fizic) - DAR sunt logoreic (de regula, daca am ceva de comunicat - comentez lung). Deranjeaza?

    On-topic: Am descoperit aici mult umor de buna calitate exprimat printr-o scriitura clara, fluenta si placuta.
    Descrierea proprie a autorului de la profilul Google este prea sumara dupa opinia mea (nu precizeaza nici date elementare care sa faciliteze intelegerea contextului textelor - varsta (sau macar generatie), domeniu si nivel de studii, profesie, preocupari si interese, localitate (sau macar regiune) natala, de domiciliu si (daca nu coincid) de resedinta - de exercitarea profesiei, spre ex) - dar ati incercat sa profesionalizati talentul la scris? (Cu sensul de a-l transforma intr-o sursa de venituri - de baza sau doar suplimentara, adiecenta?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit, VictorCh!
    1. Îţi mulţumesc pentru urări.
    2. Aşa cum am spus şi în profil, lipsa sau abundenţa comentariilor mă deranjează mai puţin. Scopul blogului este de a-mi refula bucuriile sau necazurile. Mai mult bucuriile pt. că sunt optimist de felul meu.
    3. Ai mai multe variante:
    a) clic pe butonul "Follow me" din dreapta sus a paginii,
    b) Conecteaza-te pe "Google friend connect" tot în dreapta sus a paginii,
    c) clic pe butonul "Subscribe feed burner" din aceeaşi parte a paginii,
    d) Chiar sub căsuţa de "Trimiteţi un comentariu" ai un link numit "Abonaţi-vă prin e-mail". Clic pe el.
    4. Poţi trimite şi îţi voi publica orice comentariu care se încadrează în regulile blogului: bun simţ şi exprimare corectă. Sunt adeptul principiului că "orice şut în fund e un pas înainte", deci mă poţi critica la greu. Nu m[ deranjează lungimea comentariului.
    On-topic. Voi încerca să completez datele din profil. Nu, nu am mai scris, sunt primele şi unicele mele scriituri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pt primire!
    ...
    3. Se pare ca nu realizezi amploarea nestiintei mele in mediul virtual! In viata mea am invatat cum sa invat (cea mai utila deprindere pe care am dobandit-o in facultate), dar deja la varsta mea nici memoria nu ma mai ajuta cat si cum trebuie, nici mobilitatea gandirii nu mai e ce-a fost. In plus, sunt autodidact de nevoie (nebeneficiind de indrumarea, sfaturile si ajutorul cuiva competent in domeniu) si nici bibliografie nu folosesc (nu stiu CE anume sa selectez din amploarea bibliografiei disponibile in principiu, pt a fi ajutat sa invat cat mai mult ca suprafata, dar deocamdata doar la nivel elementar; mi-ar folosi ceva de genul indrumatoarelor pt lucrari de laborator, asa cum erau odinioara, care sa ofere solutia "gata mestecata", doar sa selectezi cazul concret si s-o aplici).
    In aceste conditii, ceea ce simt ca imi este necesar incerc sa invat treptat, pe masura ce invat sa folosesc tot mai bine cunostintele deja dobandite. Merge greu, merge lent, mai si invat gresit dupa care trebuie sa ma corectez si sa re-invat corect (cel mai greu lucru - sa pierzi o deprindere deja dobandita)... Ma straduiesc si eu cat pot si cat imi permit puterile, "capul" si timpul.

    b). La Google friend connect m-am inscris, da' va ramane neaccesat (face parte din categoria "accesarea mi-e peste mana").
    d). La "Abonati-va prin e-mail" e rezolvat - ASA am aflat de raspunsul dumitale - dar imi asigura abonarea doar la comentariile respectivului articol, nu la noile articole postate (nici macar in general la toate comentariile, ci doar la cele pe marginea articolului in cauza).
    a). De Twitter am aflat ca exista, dar inca nu stiu "cu ce se mananca" (si nu ma apuc sa invat NIMIC in alte directii pana nu mi-am lamurit ceea ce am inceput deja sa folosesc, altfel nu voi mai reusi sa ajung sa invat nimic asa cum trebuie).
    c). Aici m-am izbit de o problema: in loc sa-mi prezinte clasica fereastra pt introducerea adresei de mail la care sa trimita abonarea, dupa ce dau clik ma pune sa "sign in" cu contul Google - dar nu-mi recunoaste nici contul (desi SUNT "signed in" pe el), nici parola introdusa (SAU imi considera gresit username-ul - desi nu gasesc precizat nicaieri nici CE user name ia in considerare, nici unde si cum as putea sa-l modific).
    M-as fi asteptat ca dupa introducerea e-mail-ului fie sa ma aboneze direct, fie sa-mi ceara verificarea cuvantului anti-spam, nu sa-mi ceara parole.

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!