Limba de râs

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Despre modul în care limba română este stâlcită, pocită şi batjocorită am mai scris. La fel şi despre ridicolul cu care se acoperă cei care folosesc neologismele la modă fără discernământ, cum am scris şi despre snobismul jalnic al celor din publicitate.
Am scris şi despre lipsa totală de autoritate a forurilor competente şi neimplicarea acestora în a împiedica metisarea limbii române. Vi se pare că exagerez? Atunci urmăriţi un film indian. Veţi avea ocazia să ascultaţi limba hindi, o limbă milenară, siluită de englezisme. Dar, măcar, ei au scuza că au fost colonie. Noi, se pare că dorim să fim.
Există o aviditate, o dorinţă cvasi-unanimă de a substitui cuvintele româneşti cu echivalentul lor englezesc, deşi acest lucru nu aduce nicio îmbunătăţire exprimării. Fenomenul este asociat celui de omitere cu bună ştiinţă a diacriticelor, acuzat fiind Windows-ul, deşi nu am mai întâlnit o asemenea atitudine la alte naţii. Aţi văzut o publicaţie franceză, de orice natură a ei, fără acentele sau diacriticile cuvenite? Dar una germană fără umlaut-uri? Poate vreuna cehească? Sau ungurească? Nu, în niciun caz. Deşi niciuna nu poate fi suspectată că nu foloseşte Windows-ul... Noi suntem port-drapelul acestei atitudinii duşmănoase faţă de propria limbă.
Dar această atitudine nu duce doar la aspecte patetice atât ale limbii române, cât şi ale vorbitorilor unei asemenea limbi stâlcite, ci şi la unele hilare.
Într-un interviu recent, una din membrele unei trupe româneşti, pe care am auzit-o cântând doar englezeşte şi care este foarte promovată de un post de televiziune, spunea, la terminarea unui flash mob: A fost foarte fan (fun, în englezeşte, limba română fiind una fonetică). Numai că fun este substantiv, nu adjectiv şi traducerea exprimării ei ar fi: A fost foarte distracţie. Dacă chiar dorea să fie englezită, corect ar fi fost să spună: A fost foarte funny, funny fiind adjectiv şi însemnând distractiv, traducerea putând fi în acest caz: A fost foarte distractiv, ceea ce ar avea un oarecare sens. Iată cum snobismul face casă bună cu prostia, rezultatul ducând la aspecte hilare.
Dar dacă aspectul de mai sus nu vi s-a părut o culme a veseliei, haideţi să vedem un titlu scris într-o publicaţie care are oroaore de diacritice: Nasul lui Jean de la Craiova, călcat de recuperatori!
Da, exact aşa scrie: Jean de la Craiova a fost călcat pe nas de recuperatori. Cumplit moment să te calce nişte recuperatori tocmai pe nas, ştiut fiind faptul că aceştia sunt persoane, în general, cu gabarit depăşit. Oare nu l-a durut nasul după aceea?
Să auzim bine!

Urmările

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Gata, epava avionului a fost ridicată pentru constatări, victimele au început să iasă de prin spitale, morţii au fost îngropaţi. Ce a urmat? Pornind de la principiul că “peştele de la cap se împute”, a urmat demisia ministrului de interne şi un număr de directori daţi sau care urmează să fie daţi afară.

Doar că noi trăim în România, iar aici principiul amintit mai sus are o altă conotaţie, una perversă, inversă. În România peştele se împute de la coadă.

Despre lipsa simţului civic la noi am mai pomenit. Lipsă manifestată printr-un egoism dus dincolo de limitele bunului simţ, egoism care se manifestă prin refuzul nostru îndârjit de a accepta ideea că suntem membrii unei colectivităţi, că nu trăim singuri, că interacţionăm, vrem, nu vrem, permanent cu cei din jurul nostru. El se manifestă pleanar şi zilnic, începând cu cel care se opreşte în mijlocul intrării în magazin ca să-şi numere banii şi terminând cu şoferul care parchează sau circulă ca un nesimţit.

Toţi ne manifestăm deplina noastră rupere de cei din jurul nostru, ne manifestăm lipsa de interes faţă de oricine altcineva decât propria persoană. Iar când nu ne manifestă, ne ascundem după cuvinte, dând vina pe alţii.

Mă întreb cum arată şi cum se numesc operatorii din ziua accidentului. Acei operatori care au spus că “nu sunt familiarizaţi cu aceste coordonate”. De ce nu li se fac publice numele? De ce nu ni se arată? Pentru a le putea pune pozele în dicţionar, în dreptul cuvintelor „laşitate”, „prostie” şi „egoism”. Pentru a le putea arăta copiiilor cele mai josnice făpturi omeneşti. Pentru că nu ştiu cum se pot numi nişte făpturi care, nefiind familiarizate cu acest tip de coordonate, închid transmisia şi se duc liniştiţi la familiiile lor. Nu erau familiarizaţi cu acest tip de coordonate? Şi cine i-a oprit să-şi întrebe colegii, să-şi sune directorul, ministrul, preşedintele, la Comisia Europeană sau la ONU, să întrebe NATO şi să spună: băăăi fraţilor, noi suntem tembeli şi nu suntem familiarizaţi cu acest tip de coordonate! Ajutaţi-ne, pentru că de noi depind vieţile unor oameni! Cât de sălbatică poate fi forma egoismului, de te poate lăsa indiferent faţă viaţa unor oameni? Cum poţi sta liniştit ca o legumă şi să nu te frămânţi, să nu încerci să găseşti soluţii şi coordonate cu care să fi familiarizat atunci când ştii că vieţile unor oameni depind de tine?

Ce i-a oprit altceva decât egoismul şi laşitatea? Cât de tembel poţi fi încât, având funcţia respectivă să nu ştii să citeşti o hartă? Cât de mare poate fi prostia ca atunci când cineva îţi dă o serie de repere geografice de pe hartă, tu să nu fii în stare să localizezi punctul? Cât de dobitoc poţi fi ca să nu ştii să introduci coordonatele cu care nu eşti familiarizat în orice aplicaţie de orientare (de pe calculator sau telefon) pentru a identifica punctul?

Nu, dragii mei, nu trebuia ca ministrul de interne să-şi dea demisia, nu trebuiau daţi afară directori sau alţi şefi. Operatorii, acele vietăţi laşe, egoiste şi proaste care au preluat informaţiile în acea zi fatidică trebuiau trimise pentru 25 de ani la ocnă. Cu executare.

Să auzim de bine!

Un articol care debutează în premieră (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În dcursul celor cinci ani de existenţă ai blogului am scris numeroase articole în care criticam lipsa de respect faţă de limba română şi modul penibil prin care nişte agramaţi devin corespondenţii unor posturi de televiziune. Bunînţeles că fără niciun rezultat concret.

Iată că recidivez mânat de la spate de avalanşa de aberaţii lingvistice care ni se servesc zilnic sub numele de ştiri. Lipsa de pregătire şi de profesionalism îi fac pe aceştia să debiteze minute în şir enormităţi măsurabile cu carul, enormităţi care ţin nu numai de limba română, ci şi de modurile de întocmire şi difuzare ale reportajelor.

Iată, la un post de televiziune (şi regret că nu i-am notat numele) un corespondent din Braşov ne vorbeşte minute în şir şi fără nicio legătură, despre problemele unui spital din Botoşani!!! Rămâne un mister de ce nu au apelat la corespondentul din Taiwan...

Un alt post ne oferă o perlă rară despre spiritul de echipă cu ocazia unui reportaj în care se face vorbire despre un bloc din sectorul 4 al Bucureştilor, construit sub ferestrele altui bloc. Doar că pe toată durata reportajului nu vedem nicio imagine cu respectivul bloc, ci doar cea a corespondentului...

Ca să păstreze tonul, într-o emisiune Promotor despre un salon auto, un operator excitat ne oferă imagini doar cu femeile care făceau reclamă automobilelor, fără să acorde nici măcar o secundă vreunei maşini...

Asta a fost, ca să zicem aşa, încălzirea. Pentru că acum vin câteva exemple cu erori de exprimare atât de grave încât transformă mesajul într-un tembelism public. Primul exemplu este o ştire care va bucura mulţi români cu faţadele boţite pentru că ne spune că “S-au aprobat regulile după care statul va ajuta românii să-şi reabiliteze faţadele” deşi cred că românii ar fi fost mai interesţi de reabilitarea faţadelor caselor şi nu ale lor.

O altă ştire tembelă, la Antena 3, ne exemplifică cunoscutul aforism să alergi de unul singur şi să ieşi pe locul doi spunându-ne că “... cel mai folosit drog fiind întrecut doar de heroină” lăsând bujbe o mulţime de oameni care nu înţeleg de ce mai există locul unu dacă poate fi întrecut...

PROTV nu se lasă mai prejos şi vine puternic din urmă cu ştirea că “...nigerianul a învăţat fotbal pe străzi de foame” uitând până astăzi să ne explice ce sunt alea străzi de foame.

Însă bomboana de pe colivă o culegem pe cea pusă de Răzvan Zamfir/businesscover.ro: ...”pe drumul Asmita Gardens, alt mare faliment care nu a vrut să reducă preţurile pentru a se adapta”. Vă e clar, nu? Un faliment care nu a vrut să reducă preţurile, ce nu e clar?

Timid, dar tenace, vin şi traducătorii unor posturi de altfel, prodigioase, cum este Realty TV unde ne e dat să citim “...băiatul dispărut de 17 ani” ceea ce e o minciună, un fals şi un dol pentru că, de fapt, este vorba de un băiat în vârstă de 17 ani şi nu de unul dispărut de atâta timp.

Şi ca să terminăm acest capitol al articolului, haideţi să ne amuzăm puţin cu un titlu fabulos, furnizat de cei de la 0-100.ro: “Aşa arată Mercedes-Benz Clasa E restilizată. Unele tehnologii de pe viitorul Clasa S debutează în premieră”. Ceea ce nu e puţin lucru chiar pentru un Mercedes, să debuteze în premieră!

Dacă v-a plăcut acest articol, atunci vă răspund în două cuvinte, ca şi solista Andra: “...în două cuvinte, m-aţi emoţionat”! Ce dacă sunt trei?

Să auzim de bine!

Noi vorbe de duh

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Iată, astăzi, o nouă dovadă că duhul prostiei nu numai că este nepieritor, dar este şi omniprezent.

Pe această temă am mai publicat articole, aşa că cel de azi vine să le completeze într-un mod, sper eu, fericit.

Echipa s-a mişcat încet, dar repede.

-- Casey Stengel, jucător de baseball, managerul Mets

Cuvântul "geniu" nu este aplicabil în football. Un geniu este un tip ca Norman Einstein.

-- Joe Theisman, analist de NFL football şi sport

Fără cenzură, lucrurile pot deveni teribil de confuze în mintea publicului.

-- Generalul William Westmoreland

Nu mai este o mahala murdară. Nu am mai auzit de vreun cubanez împuşcat de mult timp.

-- Un vecin din mahalaua Wrigley, Chicago, IL.

Imaginaţia la scris e minunată. Poţi schimba aproape orice.

-- Ivana Trump, după ce şi-a scris prima nuvelă

Traficul este infernal în acest moment, aşa că dacă vreţi să plecaţi acum, trebuie să o faceţi cu câteva minute mai devreme.

-- Raport de trafic

Asigură-te că ai pus câţiva din neutronii ăia pe ea.

-- Mike Smith, prinzător la baseball, comandând o salată la restaurant

Aceşi oameni nu mi-au văzut ultima faţă. Dacă merg în jos, o fac mergând în sus.

-- Chuck Person, jucător de NBA Basketball

Să auzim de bine!

Facebook şi prostia cumulate

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu mai este un secret pentru voi, cititorii blogului, că sunt un duşman declarat al prostiei mondiale numită Facebook. O falsă socializare şi o falsă înţelegere a noţiunii de prietenie au fost primele efecte. O socializare făcută în faţa ecranului, din casă, cu persoane aflate la zeci, sute sau mii de kilometri depărtare nu poate fi reală şi singurul sentiment produs este cel al accentuării sentimentului de singurătate. Un sentiment al prieteniei împărţit cu sute de alţi parteneri nu mai poate avea consistenţă, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o realitate virtuală, falsă.

Dar asta a fost doar încălzirea. Pentru că greul începe abia cu un alt aspect al acestei plăgi, şi anume popularizarea prostiei. Parcă o pâclă s-a aşternut peste creierele oamenilor odată cu crearea unui cont pe Facebook. O adevărată competiţie a început în publicarea celor mai intime şi periculoase informaţii personale. O adevărată frenezie îi cuprinde pe participanţi în a se face de râs cât mai mult şi mai intens. Aberaţii de neimaginat se petrec sub ochii noştri, aberaţii care fac, se pare, şi mai atractiv acest Facebook. Aşa numitele vedete îşi fac publice cele mai intime poze (de cele mai multe ori cât mai dezbrăcate) pentru ca apoi să se supere că sunt făcute vagaboande de către cititori! O fostă vedetă prezentatoare la televizor îşi publică intimităţile legate de divorţul de soţul ei, pentru ca apoi, tot pe Facebook, normal, să solicite admiratorilor să-i respecte intimitatea! O intimitate accesibilă milioanelor de cititori se mai poate numi aşa?

Orice persoană care a reuşit să facă o tâmpenie o publică imediat, iar rapiditatea postării e direct proporţională cu mărimea prostiei. O cântăreaţă vetustă nu găseşte cu ce să-şi facă un buchet de flori decât cu o floare monument al naturii după care, ce credeţi? îşi publică prostia făcută pe Facebook, cu o bucurie masochistă care întrece riscul de a face puşcărie pentru fapta comisă. Dar a avut satisfacţia de a-şi face publică prostia făcută... Un post de televiziune se milogeşte prin diverse clip-uri să îi dăm like (chiar termenul de a da like este cât se poate de impropriu; cititorii nu pot da nimic, cel mult pot acorda) de parcă numărul acestora ar duce la scăderea preţului abonamentului sau creşterea calităţii emisiunilor... Un oarecare cetăţean, ajuns parlamentar cu nu ştiu ce ocazie, face o călătorie cu un paşaport expirat într-o ţară în care prezenţa lui poate provoca un scandal diplomatic. Că a ajuns acolo cu un paşaport la care nu mai avea dreptul nu e problema lui, ci a celor de la vamă care l-au lăsat să iasă. Şi ce credeţi că îl îndeamnă fudulia pe omul nostru a face cu cel mai mare zor? Exact, îşi pune poze pe Facebook, ca să ştie o lume întreagă că el e autorul posibilului conflict prostesc, nu altul! O mulţime de firme te somează să-ţi spui părerea pe contul lor de Facebook sau să te înscrii la concurs lor tot de pe un cont de Facebook. De ce? Nu se mai pot posta comentarii pe pagina de Internet a firmei, nu poţi intra într-un concurs de pe aceeaşi pagină de Internet? Ai şanse mai mari de câştig? Ca să nu mai vorbesc de faptul că, o pagină de internet îţi permite instalarea a tot felul de gadget-uri care îţi pot furniza cifre statistice cu adevărat utile, nu numai numărul de like-uri. De ce să îi dau like-uri? Îmi vor ieftini produsele proporţional? Eu cu ce mă aleg dacă îi dau de la mine un like? Care e sensul acestei nebunii colective?

Până de curând, atunci când doream să cunosc o colecţie de prostii consultam YouTube, dar acum observ că, faţă de Facebook este mult rămas în urmă. Nu există prostie sau neamprostie care să nu fie publicată şi chiar mai mult, care să nu fie motiv de fală. Faptul că există oameni care şi-au pierdut serviciul, că au fost arestaţi sau şi-au distrus familia se pare că este un stimulent şi nu un factor de temperare. Oamenii nu se mai roagă în faţa icoanelor sau în sufletele lor, nuuu! Rugăciunile sunt publicate pe Facebook, să ştie un mapamond cât de creştin/ă este, de parcă Dumnezeu le citeşte mesajele pe Facebook în fiecare dimineaţă, la cafea... S-a sculat de dimineaţă mahmur după o beţie? Imediat o poză pe Facebook, să nu scape nimeni ocazia de a vedea cum arată el după o beţie bună... S-a sculat şi are ochii cârpiţi de somn? Imediat o poză pe Facebook pentru ca fiecare locuitor al planetei să ştie cum arată ea nespălată pe ochi... Nu există nicio limită în publicarea celor mai intime şi penibile imagini sau texte cu o frenezie demnă de o cauză mai bună.

Nu ai cont de Facebook? Nasol. Cum va afla atunci populaţia planetei că ai un ciorap găurit?

Să auzim de bine!

Pământul va intra în ZONA ZERO

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am primit pe e-mail un avertisment cutremurător. Autorul nu este altul decât Oracolului din Shambala! Oracolul din Şambala, fraţilor! După cum bine ştim, oracolele epocii moderne se remarcă prin aptitudinea ciudată de a prezice un eveniment după producerea acestuia. Iată că oracolul nostru îl bate cu trei lungimi pe cel din Dămăroaia nu numai prin faptul că prezice ceva înainte, dar prezicerile lui sunt atât de grave încât mă captivează mult mai mult decât recomandările feng-shui pe care am avut ocazia să le comentez în paginile acestui blog cu ceva timp în urmă. Dar haideţi să vedem groaznicele avertismente, cumplitele preziceri.
Avertismentul Oracolului din Shambala cu privire la 21.12.2012. Un călugăr tibetan de la mănastirea Gyandrek de lângă Kailas, cunoscut drept Oracolul Shambalei, a trimis un mesaj uluitor către NASA, în care afirma că pe 21 decembrie 2012 Pământul, împreună cu sistemul solar, va trece prin aşa-numita "zona zero", scrie potrivit Earth-chronicles.ru, citat de Info Peregud.
Sunt convins că mesajul e uluitor pentru cei de la NASA nu atât pentru aberaţiile cuprinse, ci pentru că un călugăr tibetan, singur şi rupt de lume a reuşit nu numai să le afle adresa de e-mail, dar să le şi trimită mesajul, deşi este de notorietate că calugării tibetani nu au în dotare computere şi conxiuni Internet. Dar, indiferent de modul de trimitere, cu siguranţă că prostiile din mesaj i-au uimit pe cei de la NASA.
Potrivit călugărului, în 21 decembrie 2012, ora 6 (meridianul Greenwich), întreg Pământul va fi cuprins de întuneric-zona zero.
Având în vedere condiţiile astronomice şi durata zilei, cu siguranţă că pe 21 decembrie, la ora aia matinală e deja întuneric beznă, cel puţin pe o anumită zonă a Pământului.
Va dispărea soarele şi nu vom mai avea nici energie electrică, ceea ce înseamnă că nu vom mai putea folosi nici căile de comunicare.
În sfârşit, linişte, nu tu telefon celular, nu tu player-e supărătoare în autobuz, nu tu reclame tâmpite la televizor, nu tu emisiuni cu Pepe şi Zăvoranca. Asta viaţă! Chiar dacă, prin absurd, aşa ceva se va întâmpla, soarele nu are cum să dispară. Cel mult, nu îl vom mai vedea, ceea e cu totul altceva. Se pare că noaptea care va pune stăpânire pe noi, a pus deja stăpânire pe creierul respectivului prooroc.
Zona zero este explicată de călugăr ca fiind “o stare a spaţiului unde se stinge şi nu poate să se răspândească nici un fel de energie. Dispare câmpul electromagnetic al tuturor obiectelor”. “Nu trebuie sa va îngrijoraţi sau să vă speriaţi’’, spune însă călugărul Tibetan, pentru ca întunericul va dura aproximativ 3-4 zile, după care lumina soarelui va reveni.
Păcat că prezicerea lui a început să se bleojdească. Unde e precizia lui de la început? Ce e aia 3-4 zile faţă de fix ora şase dimineaţă după meridianul Greenwich?
Iată care sunt sfaturile pe care le dă oamenilor călugarul tibetan:
• Trebuie ca din timp să vă pregătiţi pentru acest schimb de cicluri. Să vă terminaţi treburile pentru 2012 si să nu începeţi altele. Să vă plătiţi datoriile.
Exclus! Să le spună el patronilor că salariaţii nu vor să mai înceapă nicio treabă odată cu data de 21 şi să vedem ce răspunsuri va primi... Ei, hai că e tare! Ce are sula cu prefectura? Adică lumea se sfârşeşte şi eu să îmi plăteasc datoriile? Să aştepte ele, băncile... Poate fac şi eu un ciubuc şi scap cu ocazia asta şi de datorii şi de bănci.
• În 20.12.2012 să luaţi copiii, documentele, banii cash şi să plecaţi din oraş undeva în natură, la ţara. Să vă faceţi rezerve de produse şi apă pentru două luni, deoarece liniile de curent electric se vor reface încet.
De unde şi vorba locuinţa mea a de iarnă e la ţară... Haideţi să facem o socoteală simplă. Doi litri de apă-doar apă de băut!-necesari unei persoane înmulţit cu trei persoane, cât ar fi un minim pentru o familie, înmulţit cu şaizeci de zile fac fix treisute şaizeci de litri! Doar de apă! Cine şi cu ce poate căra aşa cantitate? Ia mai adăugaţi şosete de schimb, zahăr, şerveţele de nas, fulgi de cartofi, pulovere, foi de plăcintă, plăpumi, crătiţi, chibrite şi nelipsitele acte! Iar izvoarele din natura atât de călduros recomandată vor seca şi ele oare?
• Să aveţi în casă provizii de apă şi lemne pentru încălzire şi lumânări pentru iluminat. Este bine să plecaţi acolo unde există o sobă de lemne, deoarece din 21.12.2012 curentul electric va înceta să mai existe.
Care casă? Nu zicea să plecăm în natură? Chiar şi un călugăr tibetan ar trebui să ştie că nici măcar românii nu au toţi o a doua casă în mijlocul naturii. Să creadă el că va sta cineva să taie lemne de foc la lumina unei lumânări... Oricum, recunosc că acesta va fi primul şoc pentru mine pentru că abia am schimbat contorul de curent. Poate îmi vor da cei de la ENEL banii înapoi.
• Legatură cu televiziunile se va întrerupe. În decursul “zilelor negre” să închideţi geamurile şi să le acoperiţi cu ceva întunecat. Să nu va uitaţi în geamuri, să nu credeţi ochilor şi urechilor voastre şi să nu ieşiţi în stradă deoarece în aceasta stare energetică a pământului veţi putea vedea şi auzi lucruri care în mod obişnuit nu sunt percepute şi asta poate să îi scoată din minţi pe mulţi.
Ei, da, asta e o veste bună şi aşteptată! Gata cu Măruţă, gata cu Capatos! Dar VOYO, VOYO va mai exista? e întrebarea care mă roade. La ce mama naibii să mai acopăr ferestrele cu ceva întunecat dacă tot e beznă pe tot locul? Bunul prezicător uită să ne spună dacă ne putem uita la lap top-uri sau tablete... Cum să văd şi să aud dacă energia nu se va mai transmite, iar fiul meu preşcolar îmi spune că sunetul şi lumina sunt forme ale energiei? La fel ca şi căldura lemnelor arse de pomană, din moment ce energia nu se va mai transmite. Alte defrişări abuzive, alte afaceri cu păduri?
• După apariţia Soarelui, nu vă grăbiţi să va întoarceţi în oraş. Mai bine să rămâneţi până la primavară, undeva în natură.
Sigur că da! Asta aştept şi eu de mult, un concediu prelungit în natură. E voie să ne alegem şi locul? Eu, după cum ştiţi, aş vrea pe o insulă grecească. Trebuie doar să îi transmit contul meu bancar în care să-mi trimită banii din care voi trăi până în primăvară...
• Ieşirea deplină a Pământului din zona zero, potrivit tibetanului, se prevede a avea loc pe 7 februarie 2013. Atunci va avea loc restaurarea parţială a energiei electrice, a circulaţiei rutiere. Până la sfârşitul lui martie, procesul de recuperare va fi complet.
La ce oră, frate, la ce oră? Oricum, e bine că nu va fi pe 29 februarie. 7 februarie va pica într-o joi. E tocmai bine pentru că nu vor fi aglomerate drumurile cu circulaţia de la sfârşitul de săptămână.
• Există şi o parte pozitivă a acestor evenimente dramatice. Oamenii se vor schimba radical şi vor deveni mai înclinati spre spiritualitate. Sistemul sanitar şi ştiinţa se vor dezvolta foarte mult.
Dramatică e doar cantitatea uriaşă de prostie care se poate acumula în creierul unui singur om. Nu ştiu dacă ştiinţa se va dezvolta aşa cum ne spune prezicătorul, dar sistemul sanitar cu siguranţă, după atâtea luni cu oameni nespălaţi şi nemâncaţi. După toată înşiruirea asta de baliverne, care m-a enervat atât de rău încât nu ştiu dacă am reuşit să-i formulez nişte comentarii vesele, un singur lucru mă preocupă: se gândeşte măcar o singură secundă respectivul prezicător la sensul cuvântului responsabilitate? Se gândeşte cum va face faţă milioanelor de oameni care vor veni să-i spargă capul după ce vor vedea că totul a fost o mare şi tembelă minciună?
Noi ne vom VEDEA pe 22 decembrie.
Să auzim de bine!

Topul prostiei

Imagine preluată de pe saloane.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Suntem obişnuiţi să ni se prezinte tot felul de clasamente, pentru tot felul de activităţi, dar toate având un numitor comun: cine este cel mai tare din parcare! Iată că astăzi avem ocazia să vedem un top invers, un top al prostiilor sau, în aceeaşi măsură, al proştilor, top obţinut fără strădanii prea mari...

LOCUL 5

Un tip dă o spargere la un magazin. După ce a luat toţi banii, hoţul a văzut o sticlă de Scotch pe un raft şi i-a cerut vânzătorului s-o bage şi pe aceasta în pungă. Vânzătorul a refuzat, motivând că nu crede că hoţul are vârsta legală pentru a-i putea da alcool. Hoţul a insistat că are vârsta, însă vânzătorul a replicat ca de fiecare dată că nu-l crede fără dovezi. Drept urmare, hoţul a scos permisul auto şi i l-a arătat vânzătorului pentru a-şi dovedi vârsta. Tipul a studiat bine actul, după care a recunoscut că nu are dreptate şi i-a dat hoţului sticla. După ce hoţul a părăsit magazinul, vânzătorul a sunat la poliţie şi le-a dat acestora numele şi adresa din permis. Hoţul a fost arestat peste două ore.

LOCUL 4

Un automobilist a fost prins de un radar care i-a înregistrat viteza şi i-a fotografiat maşina. A primit apoi prin poştă o amendă de 40$ şi o fotografie a maşinii. În loc să plătească, automobilistul a trimis la poliţie o poză cu 40$. Câteva zile mai târziu, a primit o scrisoare de la poliţie care conţinea o altă fotografie, de data aceasta fiind fotografiată o pereche de cătuşe. Şoferul nostru a achitat imediat amenda.

LOCUL 3

Este o poveste adevărată din San Francisco. Un bărbat, care vroia să jefuiască Bank of America a intrat într-o sucursală şi a scris pe o foaie de depozit: "Acesta este un jaf armat. Pune toţi banii în această pungă". În timp ce aştepta la coadă pentru a da biletul discret funcţionarului, s-a gândit că cineva l-ar fi putut vedea în timp ce scria biletul şi ar fi putut anunţa poliţia. Drept urmare, a ieşit din bancă şi a intrat în sucursala băncii Wells Fargo de peste drum. După ce a ajuns la ghişeu, i-a dat nota funcţionarului, care i-a răspuns că nu poate da curs cererii deoarece mesajul este scris pe un bilet al Bank of America şi că, trebuie ori să scrie mesajul pe un bilet Wells Fargo, ori să se întoarcă la Bank of America. Dezarmat, tipul a zis doar "OK" şi a plecat. A fost arestat câteva minute mai târziu, în timp ce stătea la coadă în sucursala Bank of America.

LOCUL 2

La începutul anului, câţiva angajaţi ai firmei Boeing s-au hotărât să fure o barcă de salvare pneumatică de la un Boeing 747. Au reuşit să o scoată din avion şi să o aducă acasă. La puţin timp după aceea, au plecat într-o excursie pe râu. Nu a trecut mult şi au observat un elicopter al Pazei de Coastă care survola împrejurimile. Se pare că semnalul radio de urgenţă încorporat în astfel de bărci a pornit automat atunci când s-a umflat... Nu mai este nevoie să menţionăm că respectivii nu mai lucrează la Boeing.

LOCUL 1

Un student la medicină, care efectua practica într-un centru de toxicologie povesteşte cum că a fost sunat la un moment dat de o doamnă foarte panicată, care i-a spus că şi-a surprins fiica mâncând furnici. Studentul a liniştit-o, spunându-i că furnicile totuşi nu sunt toxice şi că nu este nevoie să o aducă pe fetiţă la spital. Calmată, doamna i-a mai povestit că, oricum, luase măsuri şi că-i dăduse copilului otravă pentru furnici, pentru a omorî insectele pe care aceasta le înghiţise deja. A fost momentul în care studentul i-a spus s-o aducă imediat la spital...

Şi Marele Premiu

Ştire la radio: un pasionat de bungee-jumping a sărit de la 30 m cu o coardă elastică de 60 m.

Ei, asta da, prostie!

Să auzim de bine!

Cap am, minte ce-mi mai trebuie...

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Rândurile şi imaginile de mai jos se constituie într-o selecţie de vorbe de spirit, de mare adâncime spirituală şi existenţială, spuse de diverse personalităţi româneşti în la fel de diverse ocazii. Menţionez că ele se încadrează în categoria asta să nu faceţi...

Adelina Pestriţu (piţipoancă)-Punctul G eu îl am în ceafă.

Adi de la Vâlcea (manelist)-Nu trebuie să fim mândri că avem creier.

Adi Minune (manelist)-Este strigător la cer ca pe lista votanţilor să fie nouă-zece morţi care nu există.

Costi Ioniţă (manelist)-Fiecare are gusturile lui în muzică. N-are cum să asculte toată lumea numai Schopenhauer.

Costi Ioniţă (manelist)-Foarţă este un cuvânt românesc şi vine de la forţă.

Elena Băsescu (europarlamentar)-Am dăruit unei doamne bătrâne, cu dizabilităţi, un scaun electric.

Gheorghe Frunda (parlamentar)-Noi, maghiarii, sântem apreciaţi de femeile din România pentru că sântem cel puţin bilingvi.

Gigi Becali (afacerist)-Becali e un brand. Eu la Avicola Iaşi pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau.

Gigi Becali (afacerist)-Vă mărturisesc că atunci când merg la meci nici nu mă interesează imnul. Abia aştept să se termine ca să văd meciul. Nu sunt aşa de sensibil şi de sentimental.

Ion Cristoiu (jurnalist)-O să mă dea în judecată francofonia că am făcut-o vacă. Dar vacile sunt frumoase.

Irina Loghin (cântăreaţă)-În ziua de azi n-aş băga mîna-n foc nici pentru mine.

Irinel Columbeanu (afacerist)-Dubaiul e o naţie care are o poziţie care o merită în lume.

Irinel Columbeanu (afacerist)-N-am citit Karma Sutra, dar m-ar tenta foarte tare s-o rescriu.

Loredana Groza (cântăreaţă)-Am învăţat puţin limba braziliană.

Loredana Groza (cântăreaţă)- Sigur c-am auzit de El Nino. E numele unui cântareţ de muzică latină, nu?

Loredana Groza (cântăreaţă)-Sunt oameni care nu poţi să le bagi lucrurile în cap nici cu forcepsul.

Marilena Nedelcu (corespondent)-De două zile în judeţele Giurgiu şi Ialomiţa plouă cu lopata.

Mitică Dragomir (preşedinte ligă de fotbal)-Azi citeşti, mâine citeşti, poimâine citeşti… te apucă pandaliile!

Oana Zăvoranu (fostă prezentatoare)-Sunt o persoană care contează şi până la urmă asta este ceea ce importă.

Raluca Potecaru (piţipoancă)-Mai încolo vreau să fiu inteligentă, foarte inteligentă.

Sânziana Buruiană (piţipoancă)-Grecia este o ţară săracă pentru că este plină de pietre.

Vali Vijelie (manelist)-Nevastă-mea este o femeie care, oricâte greşeli a-ş face, tot o iubesc.

Astea au fost pentru ziua de azi. Cred că destule... Ce mă îngrijorează însă este ponderea crescută a maneliştilor...
Să auzim de bine!

Noi recorduri absolute

Imagine preluată de pe logos.wikia.com

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu cred că mai este vreun secret pentru voi, cititorii acestui blog, faptul că nutresc o aversiune declarată faţă de prostia ilustrată. Iar când mă refer la prostie ilustrată, sper că aţi înţeles că e vorba de publicitatea românească.

Rar pot vedea o acumulare atât de densă de prostie pe minutul de emisiune... Reclame pentru care se încasează sume uriaşe, dar care nu au nicio originalitate pentru că nu sunt altceva decât preluări ale celor făcute în alte ţări, vorbitoare de alte limbi. Reclame agramate sau ilogice, reclame făcute pentru produse cu nume englezite atât de complicate că nici prezentatorul nu le poate prezenta ca lumea. Reclame idioate ca mesaj sau ca realizare. Reclame făcute exclusiv în limba engleză, de parcă toată populaţia din Commonwealth vine să-şi facă cumpărăturile în România.

Am scris numeroase articole pe tema asta, adevărate plângeri faţă de modul în care firmele de publicitate ne tratează ca pe nişte idioţi. Dacă nu mă înşel, ultima a fost pe tema noului telefon Blackberry CURVE şi văd cu uimire cât este de promovat acest nume în continuare. Credeam că există o culme, o limită inferioară peste care nu poţi trece decât dacă ai serioase probleme la ficap. Dar iată că viaţa bate filmul, iar publicitatea bate viaţa.

Gata cu depunerile de calcar! sună unul dintre ultimele sloganuri publicitare. Imediat imaginaţia îţi zburdă la celebrul Calgon. Greşit! Eronat! Complet aiurea! Este vorba de un şampon de păr! Un şampon care împiedică depunerile de calcar! Vor trece ani până îmi va ieşi din minte imaginea bieţilor oameni mergând posaci pe străzi, cu capetele plecate şi gâturile obosite din cauza depunerilor de calcar din părul lor. Vor trece ani până voi uita imaginea de coşmar a tinerilor care, pe o bancă în parc, sunt împiedicaţi să se mângâie pe păr din cauza stalagmitelor formate în părul lor. Vor trece ani până voi uita zgomotul sinistru provocat de căderea calcarului din păr atunci când mă pieptănam la oglindă. Gata, acum toate astea sunt istorie! Iar cei mai economi, sunt sigur că au găsit deja o soluţie şi mai bună: se spală pe păr direct cu Calgon!

Pe postul PROTV apare de ceva timp o reclamă obişnuită şi neobişnuită. Obişnuită pentru că, fiind transmisă doar pe acest post, este foarte probabil ca ea să se refere la un ciubuc de-al vreunui mahăr din Protopopescu. Despre utilitatea ei nu mă pot pronunţa pentru că nu am încercat produsul. Cum spuneam, obişnuită şi neobişnuită. Neobişnuită pentru că este în limba engleză. Da, desigur, dar aşa este normal, veţi spune. Din moment ce trăim în România şi se adresează unor vorbitori de limba română, nu este normal să fie în limba engleză? Nu vezi că toate reclamele şi numele produselor româneşti sunt în limba engleză?

Ba da, văd. Văd şi ştiu. Numai că, dragii mei cititori, este printre voi unul, doar unul singur în toată ţara, care îmi poate traduce expersia LET’S VOYO?

Să auzim de bine!

Fotbaliştii 'vorbeşte'

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

După cum bine ştiţi, nu sunt o persoană preocupată de fotbal. Şi nici de fotbalişti. Singurul lucru care îmi trezeşte un oarecare interes în acest domeniu este motivul atracţiei pe care îl manifestă piţipoancele faţă de respectivii practicanţi ai respectivului sport. Poate că citatele de mai jos, copiate din cuvântările lor pline de tâlc, îmi vor aduce lumina atât de râvnită...

Dorinel Munteanu:

"La pomul lăudat nici mere nu face"

Cristi Chivu:

"Echipa naţională are nevoie de suportul suporterilor echipei naţionale"

Claudiu Răducanu:

"La bulanu' meu o să dau şi gol dacă o să mă convoacă"

Gabi Boştină:

"Nu ştiu câte goluri ar trebui să marcăm ca s-o eliminăm pe Betis. Cât mai multe ar fi suficiente"

Adi Ilie:

"Dacă ar fi să scoatem primele 30 de minute, cred că am fi putut fi câştigători"

Gheorghe Hagi:

"Omul este o persoană umană"

"Copii, mergeţi la şcoală, că şi şcoala e bună la ceva!" (în vizită la o şcoală generală)

Marius Măldărăşanu:

"Este un meci de care pe care, dar nu este decisiv"

Marian Iancu:

"Ionel Ganea, ca om, e capabil sa infecteze până şi penicilina!"

Cornel Dinu:

"Doar prin hazardul inconştient social nu se putea ajunge în sfere atât de aureolate şi în plan financiar"

"Gestul domnului Mihai Stoica a fost unul de premeditare intempestivă"

"Muncitor Nicoliţă, foarte muncitor, dar terenul de fotbal nu e şantier"

"Filosofia este o transcedentală propedeutică pentru sufletul bântuit de moarte al românului"

Dumitru Dragomir:

"Dom'le, eu muncesc 24 de ore pe zi, iar uneori chiar şi noaptea"

"Am ajuns la o vârsta la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit"

"Familia e sfântă, pe când patria... cum să vă spun, patria e sacră"

Gheorghe Ştefan:

"Am puterea să recunosc că nu sunt vinovat"

"Eu prin presupuneri deduc"

Rică Răducanu:

"La examen mi-a căzut Comuna din Paris , dar le-am spus să-mi schimbe subiectul, că nu prea le am cu geografia"

Marin Condescu:

"Cu privire la reapariţia blaturilor în campionatul nostru, nu mi-e frică, dar mă tem"

Gabi Stan:

"Pase scurte şi pe sus, ai n-ai mingea, tragi la poartă"

Gigi Neţoiu:

"Puteau să câştige ambele echipe, dar important este că noi am luat 6 puncte"

Ionuţ Popa:

"Sincer, mie nu-mi place să mă duc la Vaslui! Păi, la ultimul meci au venit cu un tablou de-al meu şi scria "Popa prostu’"

Şi... Gigi Becali:

"M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţa, dar nu ne-am insultat."

"Meritul pentru titlul câştigat de Steaua e 50% al lui Olăroiu şi 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu"

"Da' cine e dom'ne Nichita Stănescu ăsta? A adus mai mulţi bani decât mine în România?"

"Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr"

"Becali e un brand. Eu la Avicola Iaşi pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau"

"Becalizarea României înseamnă că România este într-un cancer moral şi spiritual din care se va salva prin becalizare"

"Eu în tinereţe eram amfitrion pe oriunde mă duceam"

"Sunt în silenzio stampa. Dar doar pentru ziarişti. Vorbesc numai cu televiziunile"

"Dacă marcăm un gol la început, pe urmă putem să jucăm şi la 0-0"

"Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulţi parteneri de afaceri. Oameni serioşi, din lumea interlopă"

"Eu am înţeles că vorbim despre afaceriştii adevăraţi. Acest Cocoş este un papagal"

Ei, ce mai aveţi de zis despre asemenea perle?

Să auzim de bine!

Noul model de Blackberry

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am scris nenumărate postări despre snobismul şi neamprostia care domină viaţa publică românească, în special domeniul publicităţii. Vă spun cu mâna pe inimă că am ajuns ca să-mi fie silă nu numai să citesc mesajele publicitare româneşti, dar am ajuns ca să-mi fie silă să şi scriu despre acest lucru.

Sunt numeroase cazurile în care firme mari, cu renume, au fost nevoite nu numai să schimbe mesajul care însoţeşte un produs, dar chiar numele produsului. Şi asta din simplul motiv că respectivul cuvânt avea o cu totul altă conotaţie în limba altei ţări de desfacere. A ţine seama de specificul unei ţări, de tradiţiile sau de limba vorbită, mi se pare o condiţie minimală pentru un producător care vrea să îşi vândă produsele în altă ţară.

Rememorând anii de după Revoluţia din 1989 îmi dau seama că aceasta a avut un rol benefic pentru spiritul românesc. Nici un alt eveniment nu a mai scos la iveală ulterior lipsa totală a oricărei coloane vertebrale, lipsa celui mai elementar spirit civic sau a oricărei forme de mândrie naţională. Limba este batjocorită de analfabeţi făcuţi persoane publice pe criterii de tupeu şi neamprostie, valorile naţionale sunt minimalizate şi batjocorite, simbolurile au fost desfiinţate.

Stăm supuşi cu capetele plecate şi înghiţim pe nemestecate englezisme de doi bani furnizate pe bandă rulantă de snobi cu fiţe şi vagaboande ajunse VIP. Nimeni nu zice nimic, nimeni nu protestează, nimeni nu cere explicaţii. Oricine face orice din noi, fără teamă de răspundere sau ruşine.

Stau în staţia Piaţa Romană aşteptând autobuzul 368 şi privirea îmi este atrasă de un panou publicitar care ne anunţă cu litere de o şchioapă că Orange a lansat ultimul model de telefon celular, model numit Blackberry CURVE.

Gestul mi se pare deosebit de politicos pentru o anumită parte a sexului frumos. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să urmăresc şi apariţia modelului Blackberry CURVARI.

Să auzim de bine!

Comerţ pe dealuri

Imagine preluată de pe dordeduca.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Din cele mai vechi timpuri comerţul a constituit nu numai o modalitate de schimb a mărfurilor, dar şi un mijloc de socializare sau de dezvoltare a societăţii. Dacă primele schimburi se făceau printr-o relaţie de troc (marfă contra marfă), ulterior, odată cu evoluţia societăţii, trocul a fost înlocuit cu schimbul cunoscut acum de toată lumea, marfă contra bani.

Posibilitatea efectuării unor schimburi comerciale a creat premisele pentru acumulări băneşti, acestea ducând în final la apariţia băncilor şi au condus la dezvoltarea industriei şi a meşteşugurilor. În fond, dacă stăm ca să ne gândim puţin, de ce oare a fost construită prima corabie, dacă nu pentru a duce mărfuri dintr-un loc în altul?

Crescând amploarea schimburilor comerciale, a crescut şi nevoia existenţei unor spaţii adecvate. Dacă la începuturile lui, comerţul se desfăşura fără nicio noimă, odată cu dezvoltarea mijloacelor de transport pentru marfă, comerţul a început ca să se desfăşoare în locuri anume desemnate, cum ar fi în porturi sau în pieţe. De observat că amplasarea locurilor pentru desfăşurarea actelor de comerţ a fost întotdeauna legată de existenţa căilor de acces, indiferent de natura acestor căi.

Astfel, dacă primele centre de comerţ (sau contoare) erau amplasate pe malul mării, în locuri apropiate de porturile de acostare sau chiar în incinta acestora, cu timpul au apărut centre de comerţ pe parcursul diverselor drumuri comerciale terestre, pe malurile fluviilor sau chiar în câmpii, la intersecţia diverselor căi de circulaţie sau în locuri cu vad.

Din cauza dificultăţilor legate de acces, pe munţi aceste centre de comerţ nu prea au apărut, dacă facem excepţie de civilizaţia incaşă, civilizaţie care, vrând-nevrând, se desfăşura pe culmile munţilor. Iată însă că nimeni nu s-a gândit la utilitatea unor centre sau acte de comerţ pe dealuri. Până mai zilele trecute... Pentru a înţelege mai bine utilitatea unor astfel de amplasări, daţi-mi voie ca să vă redau mai întâi definiţia unui deal, aşa cum este ea în DEX: DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. ◊ Loc. adv. La deal = în sensul urcuşului, în sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ◊ Expr. (Fam.) Dă la deal, dă la vale = se sileşte în toate chipurile, încearcă toate posibilităţile. Greu la deal şi greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace şi încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se întâlneşte, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neaşteptate, sau în nădejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zonă a ogoarelor. – Din sl. dĕlŭ.

Acum, pentru că ştiţi mult mai bine ce este dealul, vă rog să acceptaţi şi această idee novatoare privind actele de comerţ, idee promovată de portalul FunDeal prin ofertele comerciale pe care le face, conform pozei de mai jos:

Este clar pentru oricine că, dacă un comerţ desfăşurat pe dealuri mai este cum mai este, cel desfăşurat pe superdealuri nu are rival! Vorbeam de rezultatele deplorabile ale examenului de bacalaureat? De situaţia catastrofală a învăţământului românesc şi a absolvenţilor? Acum aveţi ocazia ca să le vedeţi pe viu, în plină acţiune...

Să auzim de bine!

Calcul logaritmic

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu ştiu dacă sunt un tip emotiv sau nu, dar un lucru îl ştiu sigur: la toate examenele orale pe care le-am susţinut (şi vă rog să mă credeţi că am susţinut destule…), am cerut ca să intru printre primii, deşi iniţiala numelui mă plasa undeva, pe la urma grupei. Socoteala era simplă: operaţia scurtă doare mai puţin. Iar tactica era la fel de simplă: lăsam ca să intre primul eşantion, după care, la al doilea, mă fofilam şi eu printre ei. La întrebarea firească a profesorului „dar tu ce cauţi aici?”, răspundeam cât se poate de politicos că, din cauza emoţiilor, am crampe la stomac şi nu mai rezist. Evident că, după câteva experienţe de acest gen, profesorii ajungeau ca să mă cunoască, dar lucrurile mergeau nestânjenite înainte.

Aşa şi cu întâmplarea următoare. Ajung pe hol şi dau de colegii de grupă în cele mai ciudate atitudini. Unii trăgeau din ţigări de le terminau din două fumuri, alţii îşi frângeau mâinile, alţii se plimbau nervoşi şi râdeau fără motiv şi aşa mai departe.

Mă înţeleg cu cei aflaţi lângă uşă ca să mă lase să intru odată cu ei (prima serie deja intrase) şi respectivii nu exprimă nici un refuz, ba chiar au fost voci care susţineau că bine fac pentru că ei vor ca să intre mai la urmă.

Nu trece mult şi încep ca să iasă primii supravieţuitori. Întrebările de genul „ce ţi-a picat” sau „ce ai făcut” ţâşnesc aproape instantaneu. Şi urmează răspunsurile, unele mai vesele, altele mai triste, după caz…

Nu mai e de aşteptat şi dau năvală în sală împreună cu alţi doi colegi. Urmează schimbul oficial de saluturi şi la fel de oficialul schimb în natură constând în carnet de student contra bilet de examen.

Odată intrat în posesia biletului, mă aşez într-o bancă cu intenţia de a-mi arunca o primă privire asupra biletului. Dar activitatea îmi este brusc întreruptă de evenimentele aflate în derulare la tablă. Sandu, colegul meu de grupă, era la tablă cu creta într-o mână şi cu câteva coli scrise în cealaltă mână. Din privirea lui disperată îmi dau seama că individul e bâtă. Adică, spus mai elegant, nu este cu pregătirea la zi…

Las biletul meu la o parte pentru câteva momente şi mă concentrez asupra dramei în desfăşurare. Pe faţa lui Sandu se observă lesne cum trec toate apele Pământului. Evident, din cauza emoţiei. În mod curios, acelaşi lucru se poate observa şi pe faţa profesorului. La fel de evident, din cauza încercărilor repetate şi fără succes de a-l ajuta. Iar Sandu tace ca un peşte scos din apă de două zile...

La un moment dat, profesorul exasperat îi pune o ultimă întrebare:

- Bine, dragul meu, nici asta nu ştii. Dar, măcar ştii de câte feluri sunt logaritmii?

Aici, Sandu are o sclipire de inteligenţă extremă în priviri şi răspunde cu aplomb:

- Sigur! Logaritmii sunt de două feluri: logaritmi perieni şi neperieni!

Să auzim de bine!

P.S. Cititorilor mei cu afinităţi matematice mai scăzute, le reamintesc faptul că numele de neperieni vine de la numele matematicianului scoţian John Neper, cel care a inventat pe la 1600 logaritmii în baza „e” şi nicidecum de la negarea unor eventuali şi inexistenţi logaritmi perieni…

Să auzim de bine!

Fenomene stranii pe teritoriul României (2)

Imagine preluată de pe antena3.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

După cum vă povesteam în postarea precedentă, lista fenomenelor stranii observate de mine este destul de lungă şi, se pare, este în creştere. Să vedem ultimele fenomene observate.

O consilieră a Primului Ministru, Vas sau Vos pe numele ei utilizat de mijloacele mass media, ne lămureşte scurt şi din prima motivul pentru ce motiv preţurile la carburanţi nu pot fi îngheţate de actualul guvern. Explicaţia, paradoxală chiar şi pentru pisica mea care a început să miaune la auzul veştii, este aceea că, pe piaţa mondială va urma (nu se ştie când) o scădere a preţurilor la petrol. În acest caz, respectiva ieftinire ar prinde România pe picior greşit pentru că nu ar mai putea reveni asupra preţurilor. Nu este straniu Primul Ministru are o consilieră care spune o asemenea prostie în mod public, uitând că, aşa cum acest guvern poate îngheţa preţurile, tot el le poate dezgheţa, exemplul modificării legislaţiei după bunul plac fiind Codul Fiscal care a fost modificat de şaizeci (60) de ori într-un an?

Dar haideţi să mai cunoaştem un fenomen straniu. De data asta, ceva mai acaná, adică la un minister, şi anume cel al Agriculturii. O persoană care ocupă funcţia de ministru (îmi este greu s-o definesc drept ministru) afirmă cu seninătate două lucruri, ambele mari şi enorme prostii, mai mari decât ministerul pe care îl conduce. Prima este că anul acesta vom avea o recoltă năucitoare de bună. Iar a doua, la fel de mare, dacă nu şi mai mare este că agricultura a devenit (se subînţelege că în România) o loterie. Nu este straniu că un cetăţean aflat întâmplător în funcţia de ministru al agriculturii afirmă că vom avea o asemenea recoltă înainte de a răsări cerealele pe câmp, în condiţiile în care ploile nu mai contenesc, frigul o ţine pe-a lui, grindina cade pe tot locul iar pe piaţa mondială se anunţă o criză? Nu este şi mai straniu că aceeaşi persoană aflată în aceeaşi funcţie să afirme despre agricultură că este o loterie în loc să prezinte proiecte sau planuri de irigaţii sau de încurajare a agriculturii, recunoscând astfel singur şi nesilit de nimeni că ocupă funcţia de pomană?

Ia să mai vedem un fenomen straniu. Cei care au condus prin părţile de sud ale ţării, mai precis pe porţiunea Bucureşti-Ploieşti au observat cu uşurinţă faptul că, din cincizeci în cincizeci de metri se află montată o cameră de supraveghere. Utilizând acelaşi spirit de observaţie se poate remarca la fel de uşor că nimeni, dar absolut nimeni nu respectă viteza legală pentru această porţiune de drum. Atunci, vin şi vă întreb: nu este ciudat că pe o şosea dotată cu atâtea camere de supraveghere şi pe care nimeni nu respectă viteza legală, niciun şofer nu este oprit sau amendat?

Haideţi să vă mai arăt un fenomen straniu. După cum ştie tot poporul român, suntem membrii Uniunii Europene, dar nu în mod gratuit. Pentru a beneficia de avantajele aderării, trebuie să cotizăm la greu. Ei bine, de cotizat cotizăm, dar atunci când ungurii ne propun ca să colaborăm la modernizarea căilor ferate printr-un acord comun, beneficiind de ajutor european, noi refuzăm. De fapt, personajul care a răspuns anchetei, pentru că nu cred că putem avea un ministru inconştient, a dat un fel de răspuns în dude, din care nici el nu a înţeles de ce s-a refuzat acest acord. Mai mult, deşi România putea beneficia de ajutorul Uniunii pentru programe sociale, noi nu am cerut un euro! Nu e straniu că, deşi ne văităm că suntem o țară săracă şi sărăcită, deşi guvernul nu ştie decât să taie salarii, pensii şi tot ce vede înaintea ochilor fără o singură măsură de creştere economică, noi ne permitem ca să nu cerem şi chiar să refuzăm orice ajutor comunitar?

Ultimul fenomen straniu pe ziua de azi ne este oferit de negociatorul FMI la Bucureşti. Dacă nu îl cunoaşteţi, vă ajut eu spunându-vă că este acea persoană cu pantofii găuriţi care conduce guvernul României. Personajul vine la Bucureşti ca să ne spună două lucruri: că vor trebui tăiate total subvenţiile de la stat şi că, în funcţiile de conducere ale regiilor vor trebui unşi manageri de sorginte străină. Nu e straniu că, spre deosebire de alte ţări normale, unde recomandările FMI au provocat revolte, în România nimeni nu protestează? Nu e la fel de straniu că el cere tăierea subvenţiilor nu în Suedia sau Germania, ci în România, cea cu salariaţi cu salarii tăiate şi cu populaţia sărăcită? Dar nu este şi mai straniu faptul că politizarea funcţiilor în stat a ajuns pe asemenea culmi, încât trebuie să vină Pantof Găurit ca să impună o reglementare pentru că avem un Prim Ministru orb la realităţile din jur?

Să auzim de bine!

Orange şi banii aruncaţi fără folos

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Este de notorietate aversiunea pe care o nutresc faţă de publicitatea românească. Mai bine zis, faţă de firmele româneşti de publicitate.

Perla cu „OMOARĂ ţânţarii DEFINITIV” cu care se tot încearcă promovarea unor insecticide, va fi destul de greu de atins în viitorul apropiat, cu tot efortul făcut de respectivele firme...

Dar iată că presimţirile mele cele mai sumbre sunt spulberate ca un fum, pentru că oamenii nu stau cu mâinile în sân. Şi lucrează, şi lucrează... De curând a apărut o reclamă la un produs Orange. Imaginile ne arată un flăcău jovial depăşit de evenimente din cauza problemelor de comunicare pe care le are. El trebuie să organizeze o agapă şi nu îi poate împăca pe toţi convivii. Unuia nu-i plac andivele şi atunci, hop! cu ele la gunoi. Alteia, nu îi plac şlagărele. Aici, vă rog să-mi permiteţi să fac o mică paranteză. Prin şlagăr noi, românii, înţelegem o piesă de succes, cunoscută şi apreciată unanim. Dacă individei nu îi plac şlagărele, atunci ce îi plac? Melodiile necunoscute? De unde ştie de ele, dacă sunt necunoscute? Îi plac melodiile care nu au succes şi nu sunt apreciate? Vedem deja cum, uşor, uşor, autorul reclamei începe să o dea în dude.

Dar să continuăm. Ziceam că alteia nu îi plac şlagărele. Haţ! cu microfonul la pământ. Şi tot aşa. La un moment dat, în mâna tipului apare un meniu pe care este menţionată strada Soarelui, numărul 81 (optzeci şi unu). Dar nu trec mai mult de două secunde că ne este înfăţişată imaginea unei clădiri aflată la adresa strada Soarelui numărul 18 (optsprezece).

Ei, acum aţi prins şpilul? Autorul reclamei se străduieşte să ducă o reclamă până la capăt, dar nu reuşeşte. Nu reuşeşte pentru că uită de la mână până la gură, ca să zic aşa.

Dacă până acum firmele de publicitate s-au străduit ca să ne convingă că nu se zice experienţă, ci expertiză, cu nu se zice ţintă, ci targhet, că nu se zice tendinţă, ci trend, că nu se zice interpretează, ci performează, inventând o limbă doar de ei înţeleasă, dar pe care noi o acceptăm fără proteste, acum încearcă să ne convingă şi de existenţa unui alt sistem de numeraţie, în care 81 este egal cu 18.

Să auzim de bine!

Limite umane

Imagine preluată de pe cadourihaioase.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

După cum vă spuneam în postările mele anterioare, consider că singurele canale de televiziune care merită să fie urmărite sunt trei: Discovery, National Geographic şi Animal Planet. Ca imagine personală, poate că este redusă şi deformată. Dar este a mea şi mă simt bine cu ea.

Mai dăunăzi, tocmai terminasem de urmărit o partidă de snooker pe Eurosport şi butonam canalele către unul din cele trei posturi mai sus amintite când, culmea ghinionului, dau peste o emisiune a canalului lui Dan Diaconescu (vedeţi cât sunt de interesat, încât nu reţin nici măcar numele canalului...).

Am considerat întotdeauna că există o limită a fiecărui lucru. Limită impusă de bunul simţ sau impusă de condiţiile ambientale. Poţi uita apa deschisă în bucătărie, dar nu va curge la nesfârşit pentru că va exista la un moment dat un vecin care se va duce în subsol ca să o oprească. Poţi asculta o melodie cu sonorul dat la maximum, dar nu vei putea asculta o listă întreagă pentru că vor începe să te doară urechile. Poţi să îţi accelerezi maşina pe o autostradă cât de mult, dar nu vei putea oricât pentru că nu îţi va permite motorul sau poliţia rutieră. Până şi viteza luminii are o limită, chiar dacă e foarte îndepărtată...

Poţi să citeşti şi să te documentezi din momentul când ai reuşit să buchiseşti primele litere şi astfel, poţi ajunge pe culmi nebănuite ale cunoaşterii, dar vei fi limitat de propria-ţi existenţă. Iată cum, până şi deşteptăciunea are o limită. Dar prostia are? Îmi pun această întrebare stupidă deoarece în partea de sus a ecranului văd scris un anunţ: „Mama Oanei Zăvoranu va face un anunţ important pentru ţară”. Amuţesc şi degetul îmi rămâne nemişcat pe telecomandă. Ce ar trebui să am (sau să nu am) în căpăţână ca să accept veridicitatea unui asemenea anunţ? Ce ar putea spune respectiva atât de important încât să fie la nivelul unui interes NAŢIONAL? Ce reprezintă pentru această naţie individa şi ce reprezintă vorbele ei? Ce conţinut ar putea avea un anunţ din partea ei astfel încât să intereseze fiecare cetăţean al acestei ţări?

Iată, îmi spun râzând satisfăcut, tocmai am descoperit că până şi prostia are o limită! Fals! Fals, fals, fals, dragii mei! Bucuria reuşitei mi-a fost de scurtă durată. Este un raţinament fals pentru că, iată ce citesc într-o casetă aflată în partea de jos a ecranului: „Ce credeţi că va spune mama Oanei Zăvoranu?” Şi se oferă posibilitatea votării...

Ei, ce vă spuneam? Este adevărat că prostia este singurul lucru nelimitat în Univers?

Să auzim de bine!

Ieşi afară, criză ordinară!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Premiile Academiei Caţavencu pentru 2010
Categoria "Din puţul gândirii":
1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): "Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas."
2. Iulian Fota (consilier prezidenţial): "Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc."
3. Victor Ponta (preşedinte PSD): "Vă rog să oprim acest război care nu se va opri."
Câştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): "Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă."
Categoria "Gândire cu premeditare"
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): "Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit."
2. Cristian Preda (europarlamentar): "Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decât mine."
3. Dan Şova (senator PSD): "Opoziţia se caracterizează prin aceea că sunt mai puţini."
Câştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): "Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau."
Categoria "Meandrele concretului"
1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): "Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarâm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior."
2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): "Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, când avem atâtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol."
Câştigător
3. Verestoy Attila (senator UDMR): "Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim".
Categoria "Lectura nu ştie carte"
1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): "Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti... te apucă pandaliile!"
2. Gigi Becali (europarlamentar): "Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii."
Câştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): "Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă."
Categoria "Cu ce iubim femeile?"
1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): "Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este că, dacă faci, soţia să nu simtă."
2. Răzvan Theodorescu (academician): "Femeia e bună conducătoare de creştinism."
3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): "Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei."
Câştigător
4. Gigi Becali (europarlamentar): "Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!"
Categoria "Emil Bobu"
1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): "Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter."
2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): "Primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine."
3. Emil Boc (prim-ministru): "Deocamdată, suntem unde ne aflăm."
Câştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): "Furăciunile sunt de asemenea natură încât au depăşit orice limită."
Monden
Categoria "Epoca mondenă şi contemporană"
Nicolae Mitea (fotbalist blond): "Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi." (ProMotor, 24 aprilie)
Andreea Tivadar (fotomodel): "Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon." (Antena 1, 29 iulie)
Emmy (cîntăreaţă pe bani): "Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva." (Cancan, 1 mai)
Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: "M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cât a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el." (OK!, 23 aprilie 2010)
Liviu Vârciu (fost manelist): "Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist." (Pro TV, 21 mai)
Câştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): "Nu sunt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine." (Antena 1, 27 iunie)
Premii speciale
Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric.
Să auzim de bine!