Femeilor de 1 Martie

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Mă aflu împreună cu o cunoştinţă într-un magazin de încălţăminte. Cât durează procesul de selecţie şi achiziţie, mă aşez cuminte pe un scaun mai retras şi admir publicul din stabiliment. Iată că intră trei doamne. Doamne, adică femei trecute lejer de 60 de ani, cu părul bleu făcut pe bigudiuri, pantofi de lac şi poşetuţe asortate. Ce îmi atrage atenţia este faptul că fiecare din ele foloseşte apelativul „fetelor” atunci când se adresează grupului. Mi se pare puţin forţat având în vedere vârsta lor, aşa că încep să le urmăresc. Una dintre ele dă semne vădite că doreşte să-şi achiziţioneze o pereche de pantofi. Vânzătorul îi aduce pantoful de probă, doamna se retrage lângă o oglindă, încalţă pantoful cel nou şi calcă de câteva ori pe cartonul pus la dispoziţie de vânzător.
- Ei, ce ziceţi, fetelor? le interoghează ea.
- Îţi face un picior superb! îi răspund “fetele” în cor.
Pe moment sunt fulgerat: cum poate fi superb piciorul unei femei de vârsta ei? Ce poate face o femeie de vârsta ei cu un picior superb? Ce înseamnă un picior superb la o femeie de vârsta ei? Şi alte asemenea întrebări legitime. Dar mă liniştesc curând pentru că totul se clarifică. Cum pot fi atât de neatent? Doar este vorba de femei, nu? Iar cochetăria unei femei nu are limită de vârstă. Mă uit zâmbind la doamna respectivă şi imi dau seama că este unul din motivele pentru care iubesc femeile.
Pentru că sunt cochete la orice vârstă. Pentru că stau zece minute în oglindă ca să se aranjeze doar pentru că duc gunoiul până la ghenă. Pentru că se lipesc chiar şi de un ciob de oglindă dacă le iese în cale. Pentru că riscă să se parfumeze cu parfumuri execrabile doar ca să ne placă nouă. Pentru că poartă cercei. Pentru că noi, dacă purtăm cercei arătăm ca nişte boşimani. Pentru că sunt născut dintr-o femeie. Pentru că am o mamă şi o soţie. Pentru că sunt dătătoare de viaţă. Pentru că umblă cu unghiile cojite din cauza treburilor pe care nu reuşesc să le mai termine. Pentru că ne liniştesc când avem coşmaruri. Pentru că ne dau voie să stăm cu capul în poala lor. Pentru că mângâierile lor le ţinem minte toată viaţă. Pentru că ne cheamă la masă deranjându-ne de la meciul pe care îl urmărim la televizor. Pentru că, fiind frumoase se cred urâte. Pentru că, fiind urâte se cred frumoase. Pentru că de câte ori fac cumpărături se gândesc şi la berea care ne place. Pentru că ştiu ce este adevărata suferinţă. Pentru că îndură mai mult ca un bărbat şi se laudă mai puţin. Pentru că au încredere în noi şi minciunile noastre. Pentru că se dezbracă pentru noi. Pentru că se îmbracă pentru noi. Pentru că nu avem încredere în ele. Pentru că poţi juca şeptic cu ele fără să-ţi fie frică de trişat. Pentru că ne dau voie să le scriem poezii. Pentru că ne dau voie să le privim. Pentru că ne arată doar ce vor ele. Pentru că ne fac să credem că facem ce vrem noi când, de fapt, facem ce vor ele. Pentru că râd cu noi. Pentru că plâng pentru noi. Pentru că judecă cu inima şi iartă. Pentru că umblă cu ciorapii cutaţi la genunchi din cauza sacoşelor pe care le cară. Pentru că au mâini uşoare. Pentru că stau că pălăriile pe cap la teatru. Pentru că ne ţin două ore într-un magazin ca să nu cumpere nimic până la urmă. Pentru că noi nu avem răbdare să stăm atâta într-un magazin. Pentru că noi murim, iar ele dăinuie prin maternitatea lor. Pentru că sunt femei. Pentru că există aşa cum sunt.
Tuturor fetelor şi femeilor din lumea asta le transmit sentimentele mele de dragoste şi respect. Să fie sănătoase şi să trăiască mulţi ani în pace şi fericire! Şi, măcar de ziua lor, să nu uităm ce spune Talmudul evreiesc: femeile nu trebuie supărate pentru că lacrimile lor sunt numărate de Dumnezeu!
Să auzim de bine!