duminică, 21 martie 2010

Perpetuum mobile

TroleuTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu ceva ani în urmă aveam de parcurs până acasă o bună bucată de drum, dar cel puţin jumătate din ea preferam să o fac pe jos. Veneam până la Piaţa Kogălniceanu, după care mă dedicam transportului public motorizat.
Acum, un troleibuz era deja în staţie. Forma scuarului, poziţia mea precum şi a troleibuzului nu îmi permit să văd decât latura cu uşile. O mulţime densă se îngrămădeşte la uşa din spate. Încerc să mă apropii, dar fără să-mi estimez vreo şansă de reuşită. Stau ce stau, toleibuzul stă şi el, dar ceva ciudat îmi atrage atenţia: după un anumit interval de timp, chipurile călătorilor candidaţi la urcare se repetă! Ceva nu este în regulă. Nu cred în fenomene paranormale, aşa încât mă retrag ca să pot urmări fenomenul mai atent. Da, constatarea mea e reală, chipurile se repetă la interval de câteva minute!
Mă depărtez ceva mai mult de troleibuz încercând să obţin o imagine de ansamblu a situaţiei. Şi adevărul iese la iveală precum uleiul de măsline: sub efectul forţelor reunite ale călătorilor, panoul opus uşii din spate a căzut în stradă! Consecvenţi, călătorii împing ce împing, se urcă, traversează platforma din spate a troleibuzului împinşi de noii veniţi din spate, după care se trezesc în stradă. De acolo, dau în fugă ocol troleibuzului şi reiau ciclul!
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!