Plimbarea fără combustibil

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Am plăcerea deosebită ca să fiu posesorul unei maşini cu motor Diesel şi un consum uluitor de mic. Practic, un rezervor umplut aşa cum mă pricep mai bine, îmi oferă o autonomie de peste 1.800 km, ceea ce, pentru o excursie în străinătate este minunat.
La ora 4 dimineaţa suntem cu bagajele în portbagaj şi cu motorul pornit. Luăm drumul Greciei unde vom petrece Revelionul, pe lângă alte câteva zile de excursii şi plimbări. Mai precis, mergem pe braţul Sithonia unde am prins o super-ofertă la un hotel de cinci stele. După socoteala mea, până acolo sunt aproximativ 900 km, ceea ce nu ridică nicio problemă din punct de vedere al unei alimentări pe parcurs. Plecăm trei familii grupate în două maşini.
Numeroase echipaje şi filtre pe teritoriul Bulgariei ne obligă să circulăm cu o viteză de melc (pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, în Bulgaria viteza maximă admisă pe autostradă este de 80 km/h, iar în localităţi este de 40 km/h). Opririle inevitabile pe drum pentru dezmorţire sau o mică gustare ne-au întârziat şi ele destul, aşa că ajungem în parcarea hotelului pe întuneric.
Înainte de o opri motorul, examinez calculatorul de bord care îmi spune că mai am combustibil pentru 870 km (evident, dacă aş fi mers cu aceeaşi viteză). Este un fapt care mă face să fiu deosebit de vesel la intrarea în hotel.
Ca de obicei, de a doua zi începem călătoriile. Spre sud, pe braţul Sithonia, spre nord în Halkidiki, spre vest în Thessaloniki sau pe braţul Kassandra. Cu un asemenea program, zilele au trecut repede şi a venit momentul plecării. În tot acest răstimp nu am alimentat nici măcar o picătură de motorină, ceea ce a făcut indicatorul din bord să-mi arate niveluri tot mai scăzute pentru rezervor. Şi mă ambiţionez să nu alimentez până în noaptea plecării. Membrii grupului, care la început manifestau o oarecare neîncredere văzând autonomia, acum sunt realmente alarmaţi.
- Hai, măi omule, alimentează şi tu acum ca să nu avem probleme la întoarcere.
- Fraţilor! Aţi observat din mersul maşinii câte benzinării sunt pe marginea drumului? Una lângă alta. Grecii nu au copaci pe marginea drumului, ci benzinării. Care e problema? Când plecăm, opresc la prima, alimentez şi gata.
- Păi, mai ai motorină până la benzinărie?
- Cum să nu, uite indicatorul!
Şi uite aşa, vine momentul plecării. Este ora 1 dimineaţa. Aburcăm bagajele, pornim motoarele şi intrăm în traseu. Având nevoie să alimentez şi fiind singurul cunoscător al drumului, mi se oferă poziţia de cap de coloană. Nu merg prea mult şi văd o benzinărie. Semnalizez, fac dreapta şi intru. Intru şi ies pentru că benzinăria e închisă. Mai mergem puţin şi văd o alta. Semnalizez, fac dreapta şi opresc. Opresc pentru că o barieră îmi sugerează că e închisă. Pornim din nou, de data asta puţin mai stresaţi. În maşină nu se mai spun glume. Hopa, văd o altă benzinărie. Semnalizez, fac dreapta şi intru. Intru ca să stau de vorbă cu un cetăţean care îmi sugerează să-mi văd de drum pentru că benzinăria e închisă. Deja nu mai simt nicio reacţie legată de numele furnizorului. Poate fi motorină făcută în casă şi eu tot voi alimenta. Drumul continuă într-o tăcere mormântală. Nici prin staţie nu reuşesc să dezmorţesc o conversaţie. Transpiraţii reci îmi curg pe spinare. O nouă benzinărie la orizont. Nu mai opresc pentru că şi un orb ar vedea că e închisă. În maşină încep să aud oftaturi. Acelaşi lucru se pare ca se petrece şi în cealaltă maşină, dacă mă iau după sunetele scoase de staţie. Indicatorul de bord nu mai arată de mult nicio linie. Iar becul galben de alertă ne oferă o lumină odihnitoare în cabină. Dar ceilalţi nu apreciază acest moment feeric şi oftează în continuare. Încă o benzinărie închisă pentru care nu mai trebuie să opresc deoarece are un anunţ cât toate zilele la stradă. Şi intrăm pe o porţiune unde nu se mai vede nicio benzinărie. De fapt, nu se mai vede nimic pentru că câmp cât vezi cu ochii. Ulterior, cei din a doua maşină au recunoscut că, în acel moment se gândeau ce idee minunată au avut când au pus în portbagaj cablul de remorcare. Toată problema era că nu ştiau cum să-l lege. Continuăm drumul fără să mai îndrăznesc să mă uit la tabloul de bord. Ştiu că 90 km/h e viteza economică şi o păstrez cu sfinţenie. Din noapte apare pe stânga drumului o benzinărie mică. Pare părăsită de ani de zile. Tablele îi curg de pe acoperişuri, prin ferestre nu se mai vede de mult nimic din cauza murdăriei, cele două pompe arată jalnic. Aproape o depăşisem când, cu coada ochiului, văd o mişcare la o uşă laterală care abia se mai ţine în balamale. Virez brusc şi opresc drept lângă una din pompe. Rememorând evenimentele, nu ştiu dacă atunci maşina s-a oprit pentru că am frânat sau pentru că se terminase motorina. Din întuneric apare o făptură feminină. Mă reped năvalnic la ea:
- E deschis?
- Întâmplător, da, îmi răspunde ea.
- De ce întâmplător? zic eu.
- Pentru că azi e 2 ianuarie, e sărbătoare şi toate magazinele sunt închise.
Totul se clarifică. Nu e prima dată când mă păcălesc cu magazinele din Grecia, dar nu credeam că şi cu motorina. Continui interogatoriul:
- Aveţi motorină?
- Da, cum să nu! îmi răspunde femeia mirată de elanul meu.
- Vă rog să mă lăsaţi să alimentez eu. Vreau să pun motorină şi în buznarele de la uşi.
Prietenii din cealaltă maşină mă înconjoară ameninţător:
- De acum încolo, vei alimenta ori de câte ori alimentăm şi noi. Scurt!
Să auzim de bine!