Cum se montează un şifonier

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nea Ion este vecinul nostru. Om cumsecade, crescut şi trăit în spiritul neaoş românesc: nu se îmbată decât vinerea şi nu îşi bate nevasta decât joia. Îşi aprinde ţigara ori de câte ori iese din casă şi, ceea ce e mai grav, şi când intră în casă. Chiar dacă nu e casa lui. E drept că nu fumează mai mult de două pachete pe zi, astfel încât mirosul de tutun să nu-l acopere pe cel de băutură. Omul a rămas în cărţile de specialitate prin încercarea pe care a făcut-o de a mesteca un supozitor de Coprol, în loc să-l îndese viguros acolo unde îi era locul.
Astăzi mă trezesc cu el la uşă. După ce-şi aprinde ţigara şi după pompatul mâinilor de rigoare, omul dă glas unei cereri de ajutor: şi-a cumpărat un şifonier nou şi are nevoie de cineva înalt şi puternic să-l ajute. Adică de mine. Mândru că, în sfârşit, activitatea mea în bodybuilding va căpăta o valorificare, accept.
Îmi mut masa musculară în apartamentul lui şi observ cu uimire că omul reuşise de unul singur să fixeze pe picioare planşeul de jos al şifonierului, un perete intermediar şi cei doi pereţi de capăt. Planul întocmit de el era ca, odată ce el pune pereţii pe poziţie, eu să le trag câţiva pumni pentru a se îmbina nuturile. Ca să mă ajute, el urma să-mi ţină contra pe faţa cealaltă a peretelui. Bun, zis şi făcut, ne apucăm de treabă. Aşezăm pereţii utilizând toate mâinile din dotare, omul trece de partea cealaltă şi, după câteva momente de concentrare, aud comanda: dă-i! Şi i-am dat.
Au fost necesare câteva minute bune ca să se risipească praful din încăpere şi ca aşchiile să se aşeze. După care, am văzut oripilat cum dispăruse orice formă sau idee de panou, şifonier sau îmbinare. Totul era îmbinări rupte, panouri despicate şi mult praf. Atât de mult că abia l-am văzut că iese de sub un panou damblagit, smulgându-şi părul din cap:
- Ce-mi făcuşi, bre, ce-mi făcuşi? M-ai lăsat fără şifonier!
- Stai puţin, nea Ioane. Nu matale mi-ai spus să îi dau un pumn? I-am dat.
- Da, bre, i-ai dat, da’ chiar aşa fără milă?
Să auzim de bine!