Întâmplări din iarnă (3)

Tuturor celor prezenți li viitori, salutare!
Mă aflu cu familia într-un mall. Crăciunul se apropie cu paşi repezi şi este nevoie de măsuri rapide şi eficiente. Am ales acest mall pentru că la parter a fost amenajată un fel de tabără pentru copilaşii din dotarea clienţilor. Printre brazi, pitici şi alte personaje de basm circulă o sanie, obiect care constituie punctul de atracţie. În sanie se află un Moş Crăciun, iar copiii ocupă restul scaunelor. În timp ce fac un tur pe culoarele magazinului, copilaşii sunt supuşi tirului întrebărilor adresate de Moş Crăciun. Ce este interesant este faptul că Moşul are în dotare un microfon wireless cuplat la staţia de amplificare a mall-ului, lucru ce face posibil ca părinţii să-şi audă odraslele oriunde s-ar afla.
Ca să fim mai operativi, am decis să aplicăm diviziunea muncii în forma ei cea mai explicită. Asta înseamnă ca eu să stau cu fiica cea mică şi să-i monitorizez plimbarea cu sania, iar soţia împreună cu cealaltă fiică să facă un tur al magazinelor, cu intenţia declarată de a face cumpărături. Cu un an în urmă fusesem în aceeaşi locaţie şi îi achiziţionasem celei mici cu câteva sute de mii de lei vechi un laptop de jucărie, o chestie din plastic ce scotea felurite sunete la apăsarea tastelor, dar avea un mouse în toată regula.
Vorba lungă sărăcia omului, aşa că fetele mele pleacă, iar eu, tupeist cum mă ştiţi, aburc copila în sanie după care mă aşez la un capuccino dar, ca un părinte vigilent, sunt cu urechea la transmisia live efectuată de Moş Crăciun. Aroma băuturii era subliniată de glasurile vesele ale copilaşilor şi de mărturiile lor cele mai sincere. Iată că vine momentul aşteptat şi aud interviul luat copilei din dotarea personală.
Moş Crăciun o întreabă: Iar tu cum te numeşti, fetiţa Moşului?
Copila îi răspunde: Ana.
Moş Crăciun continuă interogatoriul: Foarte frumos, Ana. Dar spune-mi, ai fost cuminte?
Copila bucuroasă: Daaa!
Moş Crăciun nu se lasă: Ana, dar tu ştii să-mi spui o poezie?
Copila derulează prompt pe fast forward o poezie.
Moşul vine cu întrebarea decisivă: Şi ce ai vrea să-ţi aducă Moşul anul acesta?
Copila răspunde cu mare bucurie: Un laptop nou.
În mall se lasă o linişte stranie. Toţi, clienţi (inclusiv eu) sau vânzători devin atenţi. Se schimbă priviri semnificative. După care, copila continuă la fel de nevinovată: Pentru că ăla de anul trecut s-a stricat. Moşul tace brusc.
Mulţumită staţiei de amplificare, dialogul a fost ascultat în toate ungherele mall-ului. Oamenii se privesc stânjeniţi: oare cine e nababul ăla care îi cumpără unei copile de câţiva anişori un laptop în fiecare an? Iar ea îl mai şi strică…
Continui să-mi savurez paharul de capuccino aşteptând să apară sania la orizont şi să-mi pot recupera copila. Aşa cum stăteam cu privirile aţintite în zare, vă că apar, încărcate cu pachete soţia şi cealaltă fiică. Roşie la faţă de efort, copila vine spre mine spunându-mi:
- Tata, tata, ai auzit la staţie?
Neînţelegând despre ce e vorba în propoziţie, dau din cap că nu.
- E un tip în mall aşa de bogat, că îi cumpără fie-sii de câţiva anişori câte un laptop în fiecare an! Cine o fi?
Să auzim de bine!