luni, 29 martie 2010

Interviul

InterviuTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt şef de serviciu într-o mare firmă. Am pornit cu un serviciu format doar din mine, iar acum am şase subordonaţi şi încă mai este nevoie. Vorbesc cu şefa de personal şi îi solicit câteva CV-uri. Trec câteva zile şi primesc un teanc. Fac o primă selecţie şi încep să chem oamenii la interviuri. În timpul zilei sunt prea ocupat, aşa că le organizez după program. În felul acesta, în trei zile am reuşit să cunosc o bună parte din candidaţi. Azi trebuie să se prezinte un tip care lucrează la Griviţa Roşie. Sau, mă rog, la ceea ce a mai rămas din ea.
Ciocăneşte, intră, se prezintă şi îl invit să ia loc. Un tânăr, puţin grăsuţ, cu mâinile cam fine, lent în mişcări, dar politicos. Printre altele, aflu că lucrează pe o funcţie fără prea multe responsabilităţi şi câştigă puţin sub salariul mediu pe economie. Normal, imediat după ce aflu această informaţie, îi prezint noul post, responsabilităţile pe care le implică şi îl întreb care ar fi pretenţiile lui salariale. Îmi spune o cifră astronomică. Deşi e confidenţial, cunosc salariul directorului meu şi este cam jumătate din ce îmi cere el! Sunt bulversat de tupeul lui. Încerc să îi explic faptul că responsabilităţile lui nu sunt nici pe departe atât de importante încât să solicite acest salariu. Senin, flăcăul îmi răspunde:
- Ştiţi ce? Acolo unde lucrez acum, pe banii care îi iau acum, vin de dimineaţă, îmi fac o cafea şi citesc ziarul până pe la ora zece. Ca să nu mai stau să citesc ziarul trebuie să fiu plătit mult mai mult. Dacă nu îmi puteţi da banii ăştia, prefer să mă întorc unde lucrez acum.
După care, se ridică, mă salută şi iese.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!