17. Al doilea Thasos-sosirea

Imagine preluat[ de pe finish.co.in

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Iată-mă acasă, cu lucrurile încă împrăştiate prin casă, dar cu gândul la concediul abia terminat. Programul zilei este clar: despachetat lucruri şi pus genţile la loc, băgat rufele la spălat, făcut cumpărături pentru că stomacurile noastre încă digeră alimentele primite pe drum, frigiderul fiind cam gol, ca să nu zic pustiu. După care, urmează descărcatul fotografiilor şi a filmelor şi curăţatul maşinii.

Înainte însă de toate, un lucru ne este clar: tuturor ne-a plăcut extraordinar de mult în Thasos şi toţi îi ducem dorul insulei. Dar, oricât de frumos ar fi acolo, gata, la anul vom merge în altă locaţie. Tocmai pentru că vedem că există locuri atât de frumoase vrem să cunoaştem cât mai multe. Poate că, peste vreo zece ani, dacă vom mai fi şi vom mai putea, să revenim în această insulă. Dar altfel, nu. Deja gândurile noastre se îndreaptă spre Lefkada, Skiathos sau Peloponez, ceea ce mă face să cred că vom merge în Corfu...

Faţă de anul trecut, două lucruri au fost deosebite. Cazarea şi masa. Cazarea, pentru noi, în mod paradoxal, deşi hotelului i-au fost aduse îmbunătăţiri, a fost sub nivelul celei de anul trecut. Să ne gândim doar la faptul că, din cauza neglijenţei, am stat mai mult de patru zile fără uşă la baie şi fără hârtie igienică. Aşternuturile nu au fost schimbate decât odată, iar de măturat prin cameră nu s-a pomenit. Situaţie surprinzătoare pentru că, vorbind cu prietenii mei, am aflat că ei au fost realmente mulţumiţi de cazare întrucât în camerele lor s-a măturat zilnic, aşternuturile au fost schimbate de vreo trei ori şi nu au dus lipsă de nimic. Să fie asta o formă de manifestare a simpatiei existente între mine şi administratorul hotelului?

Cât despre mâncare, ce să mai spun? Dacă anul trecut a fost bună, anul acesta a fost excelentă, lucru confirmat public şi de prietenii mei care, de când au venit, mănâncă doar bouiourdi şi ţaţiki. Despre comportamentul locuitorilor nu mai are rost să vorbesc pentru că au devenit un loc comun amabilitatea şi căldura lor sufletească. Aşa că, astăzi nu voi mai vorbi mult, ci vă voi arăta mult pentru că, postarea de azi şi alte câteva următoare vor fi consacrate imaginilor surprinse în acest concediu, fie ele fotografiate sau filmate.

Traversarea din Keramoti spre Limenas durează aproximativ o jumătate de oră cu ferry. Acestea sunt un fel de autobuze maritime pentru localnici (dar și pentru turiști) pentru că circulă din jumătate în jumătate de oră și, de cele mai multe ori, se întâlnesc pe traseu. Sunt două linii care fac transportul, una cu vasele vopsite în albastru și o alta cu ele vopsite în roșu. Gararea mașinilor se face sub punte, pe puntea principală sau pe puntea superioară. După cum puteți observa, puntea nu este încărcată la toată capacitatea, spre deosebire de anii trecuți când era bătaie pentru a prinde un loc...

Odată pornit vasul din port, sute și sute de pescăruși te înconjoară, atrași de biscuiții oferiți de turiști pe punte sau de peștii care sunt atrași, la rândul lor, de navă. Dacă te afli pe puntea cea mai înaltă a navei, ai ocazia nu numai să admiri un peisaj minunat, dar să fii mult mai ușor depistat de "pescărușii cerșetori". Aici am încercat, printr-un efect fotografic, să îmi imaginez cum vede un pescăruș un alt pescăruș...

Imaginea pescărușilor care te însoțesc pe toată durata traversării se suprapune în modul cel mai fericit peste imaginea muntoasă a insulei. Imagine care te urmărește și pe plajă când, dacă te uiți în față vezi marea cea mare, iar dacă te întorci vezi munții...

Nu este nicio problemă ca să fotografiezi un pescăruș în zbor, chiar dacă nu ai un teleobiectiv puternic. Ei vin atât de aproape, cât le permite deschiderea aripilor. Mulțimea navelor care traversează i-a făcut deosebit de prietenoși și, de ce să nu recunoaștem, de dolofani...

Așa cum vă spuneam, de cele mai multe ori, navele se întâlnesc undeva, pe traseu, iar dacă ai noroc, poți vedea stolul de pescăruși care înconjoară cealaltă navă aidoma unui nor alb. În mod curios, dacă ești pe navă zgomotul motoarelor nu se prea aude. În schimb, dacă ești pe țărm, aproape că se aude bătaia fiecărui piston, chiar dacă te despart kilometri buni de navă.

Să auzim de bine!