O poveste cu întârziere

Imagine preluată de pe amelie.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

E târziu, e cald, iar eu stau şi scriu la blog. Ce să spun, frumoasă îndeletnicire mi-am ales, când tot omul stă în bătaia aerului condiţionat şi visează să bea o bere rece... Iar eu stau şi scriu şi aştept un telefon care întârzie să sune. Aşa că, astăzi vă voi povesti ceva cu întârziere.

Suntem un grup de flăcăi şi fete adunaţi de bună voie într-o sală a unui hotel din Sinaia cu unicul scop de a participa la un curs de pregătire. Ora de începere este programată să fie 14.30, dar iată că este aproape ora 15 şi locurile nu s-au completat.

Asta în condiţiile în care lectorul, un om în vârstă şi reputat profesor, se află în sală de la ora 14.15. Cei prezenţi ne foim neliniştiţi din cauza întârzierii pe care va trebui să o suportăm, iar profesorul se tot uită la cea. Este evident că tuturor celor prezenţi ne este jenă de jena profesorului, dar nu ştim ce metodă să abordăm pentru a mai spăla din ruşine.

În sfârşit, intră toţi cei înscrişi, iar profesorul deschide cursul. După ce se prezintă şi ne prezentăm, ne cere permisiunea unui scurt moment în care vrea să ne povestească o întâmplare la care a fost părtaş cu prilejul unei burse în Anglia.

Se afla în Londra împreună cu alţi patru colegi şi urma ca, a doua zi la orele 10, să fie prezenţi la o întâlnire cu membrii echipei britanice. Om cu grijă şi respect faţă de cuvântul dat, a ţinut să le precizeze colegilor că ar fi bine ca, a doua zi, să se scoale cu o oră mai devreme decât intenţionau, ca să nu întârzie şi să se facă de râs la întâlnirea programată. Colegii l-au liniştit spunându-i că vor ajunge la timp pentru că ştiu ei mai bine.

A doua zi, în modul cel mai previzibil, echipa celor cinci români a întârziat copios la întâlnire. Au intrat în sală şi au văzut echipa de englezi că era deja aşezată pe scaune, cu materialele de curs pregătite. Nici nu s-au dezbrăcat, că s-au şi repezit la echipa engleză pentru a se scuza de întârziere. Englezii i-au liniştit imediat spunându-le:

- Nu vă faceţi probleme, sunteţi români, aşa că ştiam că veţi întârzia!

Să auzim de bine!