Autoritatea autorităţii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Urmăresc pe sărite un film american în care, la un moment dat, unul dintre personaje comite o abatere de la lege. Întâmplător este surprins de poliţistul localităţii, om cu care copilărise şi cu care juca biliard în fiecare sâmbătă în crâşma micii lor localităţi. Deşi nu constituie acţiunea principală a filmului, dialogul lor merită toată atenţia pentru că, deşi este vorba de un film, deci o ficţiune, printre rânduri se pot citi elemente de realitate. Iar poliţistul nostru, deşi bun prieten cu contravenientul, îi spune că, deşi îi pare rău, nu are ce face şi trebuie să-l încătuşeze şi să-l ducă la secţie.

Secvenţa mă lasă pe gânduri pentru că nu-mi imaginez un poliţist din oricare localitatea românească procedând identic în atare situaţie. Răspunsul contravenienetului ar fi unul de băşcălie şi chiar de ameninţare, iar cel al poliţistului nu ar face în nicun caz referire la aplicarea legii.

După Revoluţie au fost nenumărate discuţii şi s-au emis la fel de numeroase păreri despre lipsa de autoritate pe care ar trebui să o aibă instituţiile româneşti puse să aplice legea. În mod cu totul surprinzător, majoritatea covârşitoare a fost cea a celor care au susţinut că respectivele instituţii, poliţia în cazul nostru, ar trebui să aibă cât mai puţin spaţiu de manevră, să fie cât mai îngrădită în aplicarea legii şi cât mai lipsită de putere în faţa infractorilor. Şi tare mă tem că această dorinţă nu este una provocată de traumele lăsate de miliţia comunistă... Uciderea unui poliţist în State este o cale aproape garantată spre scaunul electric. Şi nici în Anglia nu i-ar fi mai bine. Dar haideţi să vedem un caz concret legat de cele afirmate mai sus, petrecut nu în State şi nici în Anglia, ci în România noastră cea de toate zilele.

Mă aflu în trecere pe o alee mărginită pe una din laturi de un gard lung. Aşa cum merg eu pe alee, îmi este dat să văd tradiţionalul nesimţit neaoş care, cu faţa spre gard, urinează ca un animal în plină zi şi faţă de toţi cei din jur. Din dreapta văd că se apropie un poliţist de el şi îmi încetinesc mersul la gândul că voi prins în cine ştie ce evenimente dramatice. Poliţistul ajunge lângă el şi îl apostrofează:

- Ce faci, băi nesimţitule, aici?

Nesimţitul se întoarce spre poliţist şi, fără a se opri din activitate, îl înjură crunt şi scuipă spre el. Poliţistul se opreşte câteva secunde, se uită la nesimţit, apoi se uită în jur şi plecă.

Ei, acum că ştiţi întâmplarea, cam ce credeţi că ar fi făcut un poliţist în Statele Unite spre care ne lungim gâturile în căutarea modelelor de democraţie? Nu v-aţi simţi mai în siguranţă trăind într-o ţară în care un poliţist pus în asemenea situaţie ar aresta imediat contravenientul?

Să auzim de bine!