Ce ne face viaţa mai picantă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Stau pe marginea patului şi privesc abulic televizorul. În fond, ce e viaţa asta altceva decât o lungă monotonie? Te scoli, pleci la serviciu, vii de la serviciu, te uiţi la televizor sau citeşti, te speli şi te culci ca să te scoli a doua zi pentru o nouă rundă. Nimic atrăgător, nimic deosebit, nimic picant. N-am mai ieşit în lume de o groază de vreme. Au ajuns vecinii să-mi bată în ţeavă: ce faci, bre? N-o mai scoţi şi tu pă nevasta lu’ matale la un mizilic, o atenţie, ceva, acolo?

Drept pentru care, îmi chem soaţa legiuită şi îi spun:

- Vreau să mai ieşim şi noi în lume, să ne facem viaţa puţin mai picantă!

Printr-un procedeu de care nu o credeam în stare, dispare şi reapare după doar două minute îmbrăcată, pieptănată şi parfumată.

- Fată dragă, eu nu am zis ACUM, dar dacă tot te-ai îmbrăcat, ia hai să ne pigmentăm viaţa cu ceva mai picant decât filmele la televizor.

Şi o conduc la restaurantul cu specific indian numit Bucătăria indiană. Aşa după cum ştim şi noi, cei din Drumul Taberei, bucătăria indiană excelează prin preparatele sale picante, ceea ce îmi provoacă o vie curiozitate.

Localul se află amplasat pe strada Covaci, intrarea fiind chiar lângă un restaurant chinezesc. Văzând cât de ascuns este pasajul intrării, îmi trec prin faţa ochilor imagini de arhivă cu ilegaliştii tipărind şi împărţind manifeste comuniste îndemnând populaţia la luptă împotriva fascismului.

Urcăm la primul etaj şi suntem surprinşi de imaginea decorată minimalist a localului. Nimic din carpetele, voalurile sau tapiseriile indiene, nimic din scaunele ornate şi covoarele pufoase cu care ne-au obişnuit filmele americane. Doar într-una din ferestre văd poza unui maharajah, un bărbat frumos şi distins.

Nu apucăm să ne aşezăm bine că apare şi ospătarul. Un băiat extrem de poiliticos şi amabil care, nu numai că ne prezintă meniul şi ne face recomandări, dar dovedeşte o cunoaştere profundă a modului de preparare a bucatelor, ceea ce face cinste celor cinci ani cât a lucrat în localuri cu specific indian.

Până la sosirea comenzii mă delectez cu un pahar uriaş de bere indiană, ceea ce este o premieră pentru papilele mele gustative, cărora le mulţumesc pe această cale pentru tot ajutorul oferit pe parcursul serii. La sugestia ospătarului, deschidem festinul cu o porţie de Dhuli Moong Dal/Supă de linte galbenă şi una de Murgh Pakora/Pui marinat pane cu sos indian. Un mic castronel cu Raita/Sos de iaurt răcoritor însoţeşte cele două porţii. Ingredientele sunt foarte proaspete, iar carnea este atât de fragedă încât o bucăţim doar cu furculiţele, cinstind astfel bucătăria indiană care apreciază calitatea mâncării după cât de puţin foloseşti cuţitul.

Dacă au fost bune sau nu, îmi este greu să vă spun pentru că, doar anii de căsnicie pe care îi avem la activ ne-au împiedicat să ne batem pentru fiecare dumicat. Spre satisfacţia bunului ospătar, lăsăm castroanele linse ca de pisică, tocmai bune de a fi puse în raft fără a mai trebui să fie spălate...

O scurtă conversaţie cu ospătarul ne face trecerea spre partea a doua a dezmăţului nostru culinar, când atacăm fără milă o porţie de Gosht Madras/Miel cu lapte de cocos şi una de Murgh Karee/Pui în sos indian. Porţiile ne sunt aduse însoţite de o Parantha/Pâine Paratha şi sunt garnisite cu Orez basmati. Aparenţele pâinii sunt cele ale unei lipii banale şi ordinare dar, la presiunile noastre morale, bunul om cedează nervos şi recunoaşte că nu este doar o simplă lipie şi că este atât de bună încât se poate consuma simplă, fără altceva lângă ea. Printr-o metodă pe care, sincer, nu o stăpânesc, asemeni preparatelor din bucătăria grecească, toată picanteria preparatelor indiene dispare miraculos după maximum cinci minute de la consumare, lăsându-ţi gura plină de cele mai fine şi delicate arome.

Finalizăm ospăţul cu câte o sondă mare şi rece de suc de rodie, care nu face altceva decât să ne întipărească şi mai bine aromele picante rămase în urma devorării bucatelor preparate de un bucătar care nu îşi face de râs cei treizeci şi cinci de ani de meserie.

Acum, în final, credeţi că vă recomand acest local doar pentru calitatea serviciilor? Desigur, dar nu numai. Credeţi că vă recomand acest local doar pentru calitatea preparatelor? Desigur, dar nu numai. Pentru că, alături de aceste două elemente, mai trebuie să adăugaţi faptul că meniul se schimbă zilnic, pentru a putea beneficia de o varietate cât mai mare a felurilor, iar cei care îşi programează vizita beneficiază de o reducere generoasă a notei de plată.

- Ei, cum ţi se pare viaţa acum, îmi întreb soţia în timp ce părăsim localul copleşiţi de regret.

- Mai picantă, asta e sigur! vine răspunsul ei.

Să auzim de bine!