Uciderea victimelor din culpă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Într-o postare scrisă imediat după evenimentul în care a fost implicat Şerban Huidu (am scris eveniment pentru că ceea ce s-a întâmplat, după părerea mea, nu se poate numi accident) îmi puneam câteva întrebări legate de sensurile ascunse ale termenului de ucidere din culpă.

Iată că procesul s-a finalizat cu o decizie care era de aşteptat: vinovatul a fost sancţionat cu puşcărie pentru doi ani şi jumătate cu suspendare. Iar de aici încep întrebările pe care mi le pun. Poate fi considerată eficientă o pedeapsă cu suspendare în cazul în care, prin faptele sale, un om este vinovat de moartea altora? Cu ce îl sensibilizează pe vinovat o pedeapsă cu suspendare, afară de faptul că îl doare în cot de ea? Care este rolul unei pedepse, indiferent de gravitatea sau intensitatea ei? Personal, nu văd transmis un alt mesaj decât acela că fraţilor, puteţi omorî din culpă câţi oameni vreţi pentru că seara veţi dormi liniştiţi acasă. Îi va scădea salariul pentru asta? Nu va mai dormi noaptea de ruşine? Îi va fi scris pe cărţile de vizită sau pe uşa apartamentului? Va ava un drept, un singur drept suspendat sau diminuat? Îl va durea cât de puţin în altă parte decât regiunea cotului? Revin cu aceeaşi întrebare: care este rolul pedepselor?

Iar cea de a doua întrebare este legată chiar de esenţa faptei. Accept ideea şi mi se pare legitim să fie încadrată ca omor din culpă dacă un şofer rulează pe şosea, un cui îi sparge o roată, maşina îşi pierde aderenţa, şoferul pierde controlul maşinii care, începe să se mişte necontrolat pe şosea provocând o tamponare încheiată cu morţi. Şoferul nu are absolut nicio legătură cu cuiul intrat în cauciuc şi nici cu pierderea controlului maşinii, victimele fiind cât se poate de clar rezultatul un accident. Dar când un şofer intră în mod intenţionat şi perfect conştient pe contrasens, mai poţi vorbi de accident? Ce se aştepta să găsească pe contrasens? Un covor de flori şi fanfara din Clejani cântându-i de bun venit? Dacă nu îşi asuma riscul unui accident, atunci de ce nu a mers tot drumul pe contrasens? Poţi să crezi chiar şi doar o secundă, că un şofer care intră în mod voit şi conştient pe contrasens nu ştie că îşi asumă un risc la fel de voit şi de conştient, nu numai pentru ceilalţi participanţi la trafic, dar chiar pentru el şi cei din maşina lui? Mai poţi vorbi de un accident în cazul unei fapte comisă cu bună ştiinţă? Accident este dacă noaptea, pe întuneric, îmi bag degetele în priză în loc să apăs întrerupătorul. Dar dacă eu fac acelaşi lucru pe lumină şi perfect conştient, mai putem vorbi de un accident?

Singura durere pe care o am legat de acest caz nu este inexistenţa pedepsei pentru Huidu, ci faptul că, în postarea mea anterioară am avut dreptate. Pentru că, iată ce spune o rudă a uneia dintre victime: "Consider această pedeapsă revoltătoare. Consider că el trebuia să fie arestat din 16 octombrie, având în vedere cum a executată această crimă care nu a fost accident. Nu ştiu de ce au luat această decizie. E revoltătoare". Da, din păcate aşa a fost. O faptă comisă cu bună ştiinţă şi în perfectă cunoştinţă de cauză, care nu poate fi numită altfel decât crimă.

Să auzim de bine!