Motive de îngrijorare?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Aşa cum vă spuneam în postări mai vechi, fug ca dracul de tămâie de cititul ziarelor. De fapt, asta face parte din Endecalogul meu (celor care au deschis mai târziu televizorul le reamintesc faptul că Decalog provine din-ce altceva?-grecescul δέκα/dheka=zece, eu forţând puţin noţiunea la unsprezece, care se spune în aceeaşi limbă greacă, έντεκα/entheka=unsprezece).

Recunosc, a existat o perioadă nefastă în viaţa mea când citeam nu unul, ci mai multe ziare, dar lucrurile nu au durat prea mult, doar până mi-am dat seama că un ziar, de ce clamează mai tare că e independent, de aia e instrumentul unor interese.

Desigur că, o analiză mai detaliată ne-ar releva fără tăgadă că niciun mijloc mass media nu este independent, dar asta va constitui subiectul unui alt articol.

Prieteni şi cunoştinţe mă întreabă ce părere am despre recentele evenimente politice. Ai auzit ce a scris cutare? Ai auzit ce au spus ăia la postul cutare? Ce părere ai de articolul scris de cutare?

Înainte de a dezvolta subiectul vă rog să ţineţi cont că rândurile de mai jos sunt adresate celor care sunt conştienţi că toată vânzoleala din aceste zile nu este îndreptată împotriva domnului Ponta, ci pentru susţinerea domnului Băsescu.

Nu ştiu şi nu am nicio părere. Singura părere este aceea că, la vremea când s-au produs adevăratele încălcări ale constituţiei, respectivele ziare, posturi tv, europarlamentari sau editorialişti nu au spus o vorbă, fie ei din ţară, fie din cele străinătăţuri.

Însă vă pot asigura de faptul că voi acorda tot creditul meu ziarului foarte vocal de astăzi, din ţară sau de afară, care făcea spume la pix atunci când domnul Băsescu a dezbinat şi învrăjbit salariaţii contra pensionarilor, călcând în picioare orice prevedere constituţională privind poziţia preşedintelui. Voi acorda tot creditul meu postului tv foarte vocal de astăzi, care făcea spume la ecran atunci când domnul Băsescu anunţa şi impunea măsuri legislative, în pofida celor mai elementare prevederi constituţionale. Voi acorda tot creditul meu parlamentarului european foarte vocal de astăzi, care făcea spume la gură atunci când tandemul Băsescu-Boc condamna oamenii la moarte desfiinţâînd spitalele. Voi acorda tot creditul meu ziarului, postului tv sau europarlamentarului foarte vocali de astăzi, care nu dormeau de grija comportamnetului rasist al domnului Băsescu, de faptul că acesta, în calitate de preşedinte al tuturor românilor participa la şedinţele PDL, călcând Constituţia în picioare, de numirea în Curtea Constituţională a unor judecători care NU au fost judecători în viaţa lor sau a alegerii membrilor CCR din cadrul membrilor PDL, dând şuturi zdravene noţiunii de independenţă, de faptul că fostul guvern Boc afirma public şi ritos că nu are de gând să respecte hotărârile instanţelor privind drepturile salariaţilor, aruncând astfel la gunoi orice noţiune de stat de drept, de faptul că domnul Băsescu a tolerat şi acoperit minciunile economice atât de sfruntate ale domnului Boc, încât şi-au “ieşit din papuci” cei de la C.E. sau un laureat al premiiului Nobel, de faptul că ambii au tolerat şi împiedicat orice sancţiune a furtului public făcut de doamna Roberta Anastase, făcând praf orice noţiune de activitate parlamentară, de guvernarea excesivă prin ordonanţe de urgenţă, comportament ce poate fi uşor asemuit cu o lovitură de stat. Şi mă opresc aici pentru că altfel, ar trebui să înşir fiecare lună a guvernării Băsescu.

Atunci şi doar atunci voi acorda creditul meu deplin oricărui mijloc mass media din ţară sau din afară. Până atunci, voi căuta să-mi păstrez obiectivitatea dictată de bunul simţ, obiectivitate care m-au făcut să-i laud în paginile blogului chiar pe domnii Băsescu şi Boc atunci când au făcut lucruri demne de laudă.

Ați stat să vă gândiți o secundă, doar atât, de ce este acum toată vânzoleala asta în presa străină, în timp ce la suspendarea trecută nimeni, dar absolut nimeni nici din Comisia Europeană, nici europarlamentari, nici publicații străine nu au scos un sunet? Ei? Exact! Ați ghicit! Pe ĂIA îi doare în cot de noi. Ei răspund la comenzi sau solicitări, după caz. Iar atunci nu au zis nimic pentru că domnul Băsescu a fost sigur, dar foarte sigur că nu va păți nimic. Acum? Și acum este sigur, foarte sigur. Dar de data asta e sigur că va păți ceva. El și acoliții săi.
Personal, singura concluzie pe care o pot trage privind agitaţia din mass media, românească sau străină este aceea că lucrează la comandă, fără să aibă habar de vreo realitate. Pentru că altfel, ar fi luat cuvântul şi până acum, când au avut motive mult mai multe şi mai temeinice ca să ia atitudine.

Să auzim de bine!