Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!Mă aflu, trebuie s-o recunosc, într-un troleu. Cred că este ultimul din acest tip în circulaţie. Caracteristic acestui model este faptul că, deasupra motorului, există un şir de patru scaune alăturate, iar opus lor, pe roată şi cu faţa spre cele patru locuri, alte două scaune. Nu obişnuiesc să ocup vreun loc nici când mijlocul de transport este gol, aşa că rămân pe platformă într-o expectativă creatoare. Prilej de a admira peisajul sau de a mai asista la o ceartă între călătorii din faţă.
Vestea proastă este că, pe scaunul dublu stau două persoane în vârstă, un domn şi o doamnă, ea la geam, el spre culoar. Este evident că nu se cunosc, deşi domnul dă semne de o agitaţie deosebită.
Vestea bună este că, pe cele patru locuri de care pomeneam la început, stă un număr corespunzător de studente abia ieşite de la cursuri. Şi ce dacă? ar zice un cârcotaş. Ce importanţă are că stau patru studente? Are, vă spun eu, pentru că este vară, este cald şi îmbrăcămintea lor este cât se poate de sumară şi de scurtă. Acu’ v-aţi prins? Patru fete tinere, drăguţe, etalând un număr proporţional de picioare cât se poate de reuşite şi de dezgolite sub ochii sărmanului om.
Foiala acestuia continuă preţ de câteva staţii spre nemulţumirea doamnei de lângă el, după care îl văd că se ridică, se apropie de uşă cu intenţia vădită de a coborî la prima şi, în timp ce uşile încep să se deschidă, îmi şopteşte în colţul gurii, aruncându-mi o privire disperată:
- Nu mai pot, trebuie să cobor! Fetele astea sunt groaznic de frumoase!
Să auzim bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!