Mamă la distanţă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Simt cum soţia mă împinge uşor. Cu ochii lipiţi de somn mă ridic într-un cot şi mă uit instinctiv la pătuţul copilei. Soţia îmi şopteşte:
- Cred că iar are febră.
Mă dau jos din pat cât mai uşor posibil şi mă duc în bucătărie. Aprind doar lumina hotei pentru că altfel, mi-ar trece somnul de tot. Pun la încălzit biberonul cu ceai şi văd cu coada ochiului că e ora trei. Până se încălzeşte ceaiul puţin mă duc la cămară şi caut sticla de oţet. Revin în dormitor în cea mai mare linişte şi încep să-i frec mânuţele şi picioruşele cu oţet în timp ce soţia îi dă să bea ceai din biberonul tocmai încălzit. Vederea degeţelelor mici şi roz mă emoţionează cu gingăşia lor. O învelesc uşor şi o sărut pe fruntea fierbinte. Copila doarme în timp ce suge instinctiv din biberon. Uit de somn, uit de oboseală, uit de mine şi mă scufund în priveliştea atât de caldă a unui copil care doarme. Sufletul mi se îmbogăţeşte, aşa că o mai sărut odată gândindu-mă câte sărutări i-ar trebui ca să-i trecă febra. Adorm cu mânuţa ei în mâna mea, fericit de bogăţia pe care o am lângă mine.
Soţia mă sună ca să-mi spună că fetiţa a vorbit pentru prima dată. A spus mama, iar soţia încearcă să o convingă să spună şi tata până voi veni de la serviciu. Mi se pare deja prea mult, dar plec de la serviciu în trombă cu gândul la plăcerea ce va să vie. Ajung acasă leoarcă de transpiraţie, dar nerăbdător să aud glasul puiului. Tata, tata, aud glasul ei micuţ venind din dormitor şi fericirea mă cuprinde mai intens ca orice beţie. Mă spăl pe mâini în fugă şi o iau în braţe. O ridic până la tavan, în timp ce ea râde şi stigă tata, tata de răsună casa. Tata, tata, o imit eu cu ochii umezi de fericire. Toţi râdem şi ne îmbrăţişăm simţindu-ne o singură fiinţă.
Ajungem cu căruţul în parc pe drumul pe care l-am mai făcut până acum de sute de ori. În timp ce soţia coboară copila din căruţ, eu mă depărtez la câţiva metri. Amândouă râd şi se simt bine. Se privesc în ochi şi simt sentimentul de siguranţă pe care îl are fetiţa la vederea noastră. Soţia o conduce din spate ţinând-o de mânuţe pentru câţiva paşi tremuraţi. La un moment dat, îşi desprinde mâinile de ale copilei şi aceasta rămâne singură, pe picioarele ei. Se uită la soţie care o încurajează râzând. Sigură de ea porneşte cu aplomb spre mine cu mânuţele întinse. Mă aşez în genunchi şi întind braţele spre ea. Tata, tata, râde fata. Tata, tata, îmi spune soţia. Vezi? Noi mergem! Văd, cum să nu văd minunea? O prind la timp de mânuţe şi o iau în braţe şoptindu-i: Comoara mea, sufletul meu, azi ai mers pentru prima dată!
Se apropie ora stabilită şi noi incă ne aranjăm în oglindă. Vezi că ai uitat acul la cravată, mă dojeneşte soţia. Mă reped ca vântul la sertar şi o întreb: Florile, unde ai pus florile? Îmi face un semn spre balcon, după care se întoarce spre copilă şi îi mai aranjează odată fundiţa la uniformă. Apuc florile cu stânga, îmi dau cu puţin after shave cu dreapta şi iau de mână copila care mă priveşte cu ochi mari. Tata, mama, haideţi că întârziem, ne reporoşează micuţa fiinţă. Soţia rămâne să închidă uşa casei dar, de emoţie, nu reuşeşte din prima. O ajut şi reuşim să plecăm. Ajungem în curtea şcolii şi ne pierdem în masa de mămici, tătici şi bunici care îşi însoţesc puii. Toţi cu flori, toţi roşii de emoţie. Copiii strigă şi se alergă în timp ce noi, adulţii, începem să schimbăm primele păreri despre problemele şi îngrijorările care vor veni. Ne ţinem de mână susţinându-ne moral unul pe celălalt în timp ce vedem cum fetiţa urcă scările şi face primii paşi în şcoală.
Mă opresc aici. Acestea au fost doar patru din infinitatea de sentimente care te formează ca părinte şi care formează legătura părintelui cu copilul viitor adult. Sentimente de tată, pentru că cele de mamă sunt atât de complexe încât nici nu mi le pot imagina.
Având în vedere aceste aspecte, ce credeţi că îi oferă unui copil o mamă care îl înfiază de la distanţă, aşa cum este acum moda printre aşa zisele noastre vedete?
Să auzim de bine!