Total colonel

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Astăzi e o zi minunată. Un soare plăcut, un aer plăcut, un vânticel plăcut, o terasă plăcută, o bere plăcută. Stau la o terasă şi vegetez.
Maşini trec pe stradă într-o viteză nepermisă de legile în vigoare, pietoni trec pe lângă trecerile de pietoni cu o abilitate la fel de nepermisă, domni serioşi cu pălărie întorc capetele după tinere siliconate, iar tinerele siliconate întorc capul după vitrine.
Încet, încet, terasa se umple de supravieţuitori. Inclusiv masa de lângă mine, unde se aşează un civil şi un ofiţer superior. Dacă nu mă înşel, este chiar un general. Ambii aflaţi undeva între a doua şi a treia vârstă, îmbrăcaţi după regulament, cu feţe sobre. În mod absolut evident, ambii comandă câte o bere. Şi nu aşteaptă mult ca să intre în nişte discuţii pasionate.
Manifest o solidaritate constructivă şi beau şi eu din berea mea într-un ritm oarecum asemănător cu al lor. Nu trece mult şi la masa lor se opreşte un grup format din trei bărbaţi, unul din ei colonel, evident cunoscuţi de-ai lor. Iau loc şi sporovăiala reîncepe. Berile vin una după alta comandate de mai marele grupului, domnul general. Îmi este clar că evenimentele nu vor putea decurge mult în acest ritm, ceea ce se şi întâmplă când îl aud pe distinsul domn că doreşte şi nişte mici pentru tot grupul, cu muştarul şi chiflele de rigoare.
Micii se termină repede, la fel şi sticla mea de bere, aşa că eu mai comand o sticlă şi unul din cei de la masa vecină un rând de alune. Soarele coboară spre asfinţit şi încep să mă gândesc la plecare. Oameni decenţi, şi grupul de la masa vecină îşi exprimă aceeaşi dorinţă chemând chelnerul. Acesta vine, se apropie de generalul cel impozant şi îl întreabă, uitându-se la toţi membrii grupului:
- Să fac un total general?
În acel moment, generalul izbucneşte şi, în râsetele tuturor, arată spre prietenul său colonel:
- Ia mai fă şi un total colonel, că tot eu plătesc mereu!
Să auzim de bine!